15,139 matches
-
se numește și limbă cultă (sau limbă de cultură, după germ. Kultursprache), limbă care funcționează după regulile stabilite prin acțiunea de cultivare. Emanciparea prin cultivare a limbii nu se realizează decît ca o componentă a emancipării culturale în general, încît idealul urmărit prin cultivarea limbii este de fapt un ideal al dezvoltării culturale, fiindcă o limbă capabilă să redea toate nuanțele gîndului atestă că asemenea nuanțe sînt proprii culturii, iar o limbă bogată în nuanțe expresive și poetice dovedește că operele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
după germ. Kultursprache), limbă care funcționează după regulile stabilite prin acțiunea de cultivare. Emanciparea prin cultivare a limbii nu se realizează decît ca o componentă a emancipării culturale în general, încît idealul urmărit prin cultivarea limbii este de fapt un ideal al dezvoltării culturale, fiindcă o limbă capabilă să redea toate nuanțele gîndului atestă că asemenea nuanțe sînt proprii culturii, iar o limbă bogată în nuanțe expresive și poetice dovedește că operele (artistice) create în cultura respectivă i-au exersat posibilitățile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a exprimării de la destinația inițială a limbii naturale, care este aceea de a reda cunoașterea despre realitatea sensibilă, spre un scop derivat, acela al exprimării adevărului, permițîndu-se utilizarea ei în sferele înalte ale culturii, cărora le stimulează dezvoltarea în virtutea unor idealuri sociale și culturale. Libertatea lingvistică Cînd se discută despre "libertate" îndeosebi din perspectivă filozofică sau teologică −problema libertății umane fiind, în primul rînd, una metafizico-teologică− se realizează o confruntare cu determinismul, cu principiul științific potrivit căruia fenomenele sînt rezultatul unor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
noțiuni sau categorii, superioritate în detalierea realităților sau în omogenizarea etnică, funcție culturală privilegiată etc. În primul caz, al manifestării unor exigențe pe care limba nu le poate îndeplini, cugetarea filozofică este totuși legitimă, căci se produce confruntarea dintre un ideal și o realitate și se stimulează astfel aflarea unor mijloace pentru ameliorarea unora dintre trăsăturile realității respective. Se poate vorbi și de defectele unei limbi, atunci cînd se constată că, în comparație cu altele, nu are mijloace suficiente pentru a reda creațiile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca schimbările la nivelul proporției și ponderii relative a statelor democratice din sistemul internațional să cauzeze o variație în timp a efectelor păcii democratice. Potrivit acestui tip de raționament, odată ce se formează o masă critică de state cu regimuri similare idealurilor democratice liberale, pacea democratică va înlocui balanța de putere ca tendință de echilibru a sistemului internațional (Harrison, 2002). Efectele de socializare generate de nucleul liberal încurajează statele aflate într-o poziție ce le predispune la schimbare culturală să adopte transformări
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
valabilă când teoria liberală este reformulată ca tendință macroistorică sau sistemică, ce transcende orice stat (Cederman, 2001; Harrison, 2002). Potrivit acestei perspective, statele ființează pe o axă graduală, și oricare stat se poate apropia, în cel mai bun caz, de idealurile liberale. Exprimându-ne în termenii lui Wendt, democrațiile liberale nu sunt kantieni puri. În consecință, forțele sistemice acționează asupra tuturor unităților din spectrul centru-periferie, indiferent de statutul lor politic formal. Astfel, chiar statele cu o constituție liberală sub aspect formal
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unde se împrietenește cu un socialist. După împlinirea pedepsei, intră în mișcarea muncitorească ieșeană, prilej pentru studierea psihologiei mediului urban. Trimis, în timpul revoluției din Rusia, la Odessa spre a cunoaște realitățile revoluționare, e șocat de abuzurile și nedreptățile săvârșite în numele idealului socialist. Dezvăluindu-le într-o adunare, e închis fără judecată. Lecuit de revoluție, evadează și trece în țară, dar, învinuit de spionaj și acțiuni împotriva statului, e trimis la ocnă, unde își găsește sfârșitul. Pentru realismul înfățișării scenelor barbare ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
gândurile și preocupările protagonistului: maioreasa, o frumoasă și orgolioasă văduvă, și Irinel Grecescu, o serafică poetă, pictoriță și compozitoare, în creionarea căreia autorul a pornit de la datele biografice ale Iuliei Hasdeu. Iubirea pentru ele închipuie forme diferite ale aspirației către ideal. De altfel, femeia, obiect de idealizare și adorație, e înzestrată cu o aură de mister, ceea ce poate trimite la personajele lui Gib I. Mihăescu. Situația se repetă chiar și în cazul personajelor feminine duplicitare (Nina Plaiu din Povara recunoștinței). Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
JURNALUL DE DIMINEAȚĂ, publicație apărută la București, zilnic, între 14 noiembrie 1944 și 1945, fondator fiind Constantin Vișoianu, iar director, Tudor Teodorescu-Braniște. În articolul-program Ce vrem, se arată că ziarul „va lupta pentru aceleași cauze și idealuri pentru care au luptat «Dimineața», «Adevărul», «Cuvântul liber» și «Jurnalul».” De remarcat rubricile de interviuri, „Poste-restante” (Tudor Mușatescu), cronica teatrală (Vasile Timuș), cronica plastică (Tache Soroceanu), „Cronica concertelor” (Virgil Gheorghiu). Ziarul susține politica noii puteri „populare” instaurate în august 1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287691_a_289020]
-
că problema libertății trebuie privită pe două planuri: ca libertate interioară, dobândită prin supremația rațiunii asupra biologicului, a voinței puternice de a decide direcția de acțiune și de creație a personalității; ca libertate exterioară reală, constând în înfăptuirea și întruparea idealurilor și aspirațiilor care iau forma scopurilor realizate concret într-un bun cultural ce devine purtător material al valorii. Libertatea semnifică, astfel, raportul intim dintre material și spiritual, dintre natural și social, dintre necesar și întâmplător. Libertatea de gândire și cea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
acțiunile sale altceva decât totalitatea pe care a primit-o în condiționarea sa. Libertatea este așadar, tocmai acest itinerar între două adeziuni , o adeziune pasivă la impulsurile totale ale eului care se abandonează condiționărilor sale și o adeziune activă la idealuri asumate conștient și devenite călăuze de acțiune creatoare sprijinită pe cunoaștere, conjugată cu voința de a promova, de a realiza în mod conștient valori. Ca o concluzie ne raliem opiniei lui George Gurvitch care afirma că : . I.2. Conceptele de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
impiedicat de ceva sau cineva în acest sens. Plăcerea de a te simți perfect stăpân în ceea ce privește propria-ți persoană, de a nu fi sclavul dorințelor nimănui, de a lua decizii numai în funcție de propriile dorințe și nevoi, cam acesta ar fi idealul oricărui adept al libertății totale. Evident că acest concept este mult mai apropiat de concepția școlii clasice despre libertate. Adam Smith ne spune că individul nu recurge la schimb pentru că este forțat sau din considerente morale ci pentru a și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Immanuel Kant spunea undeva că "nimeni nu mă poate sili să fiu fericit în felul său". Ca ființă rațională, am propriul meu sistem de valori în perimetrul căruia acționez, propriile standarde pe care vreau să le depășesc, propriile obiective și idealuri pe care încerc să le ating. Nu pot accepta să renunț la ele pentru că așa îmi cere societatea. Mă manifest așa cum îmi sugerează propria conștiință și nu o forță exterioară. Nu sunt o rotiță într-un angrenaj, obligată să facă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
că problema libertății trebuie privită pe două planuri: ca libertate interioară, dobândită prin supremația rațiunii asupra biologicului, a voinței puternice de a decide direcția de acțiune și de creație a personalității; ca libertate exterioară, reală, constând în înfăptuirea și întruparea idealurilor și aspirațiilor care iau forma scopurilor realizate concret într un bun cultural ce devine purtător material al valorii. Libertatea semnifică, astfel, raportul intim dintre material și spiritual, dintre material și social, dintre necesar și întâmplător. Libertatea de gândire și cea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
secolului al XIX-lea, corelația libertate rațiune îmbracă forma principiului fundamental care afirmă că libertatea individuală nu se poate realiza decât într-o societate rațională bazată pe egalitate, echitate și dirijare deliberată. Acest principiu conduce însă la o subordonare a idealului libertății față de idealul egalității și echității, precum și la o subordonare a societății față de stat; în loc de a sluji societatea, adaptându-se opțiunilor indivizilor și grupurilor sociale, rezolvând problemele lor sau cel puțin lăsându-i să-și rezolve constrângerile fără constrângeri autoritare
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
-lea, corelația libertate rațiune îmbracă forma principiului fundamental care afirmă că libertatea individuală nu se poate realiza decât într-o societate rațională bazată pe egalitate, echitate și dirijare deliberată. Acest principiu conduce însă la o subordonare a idealului libertății față de idealul egalității și echității, precum și la o subordonare a societății față de stat; în loc de a sluji societatea, adaptându-se opțiunilor indivizilor și grupurilor sociale, rezolvând problemele lor sau cel puțin lăsându-i să-și rezolve constrângerile fără constrângeri autoritare, statul dictează societății
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
în aceste documente este un lucru, iar realizarea efectivă a prevederilor în cadrul internațional este cu totul altul. S-a dovedit în nenumărate rânduri că drepturile popoarelor nu impun sancțiuni cu adevărat eficiente împotriva actelor care vin să lezeze drepturile omului. Idealul Renașterii îl găsim descris în chip pitoresc din utopia unui literat al Renașterii, Rabelais, în Mănăstirea din Theleme pe frontispiciul căreia stă scris ” fă tot ce vrei”. Așadar idealul Renașterii este libertatea față de autoritățile tradiționale, libertatea în știință, în artă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cu adevărat eficiente împotriva actelor care vin să lezeze drepturile omului. Idealul Renașterii îl găsim descris în chip pitoresc din utopia unui literat al Renașterii, Rabelais, în Mănăstirea din Theleme pe frontispiciul căreia stă scris ” fă tot ce vrei”. Așadar idealul Renașterii este libertatea față de autoritățile tradiționale, libertatea în știință, în artă, în viața morală, dezvoltarea omului întreg, ca suflet și corp, împotriva idealului medieval ascetic, care dezvolta numai spiritul și mortifica trupul. Viața pământească începe a fi prețuită în sine
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
al Renașterii, Rabelais, în Mănăstirea din Theleme pe frontispiciul căreia stă scris ” fă tot ce vrei”. Așadar idealul Renașterii este libertatea față de autoritățile tradiționale, libertatea în știință, în artă, în viața morală, dezvoltarea omului întreg, ca suflet și corp, împotriva idealului medieval ascetic, care dezvolta numai spiritul și mortifica trupul. Viața pământească începe a fi prețuită în sine, ca un bun, ca o valoare intrinsecă, nu ca o pregătire pentru viața de dincolo, scriitorul râvnește gloria pământească, nu mântuirea veșnică a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
puțină recunoaștere. Astăzi, libertatea și egalitatea necesită o recunoaștere separată, iar în acest sens egalitatea poate genera, dar și suprima libertatea. Este o opinie larg răspândită, dar care trebuie analizată în profunzime. De îndată ce o anumită libertate stimulează interesul pentru egalitate, idealul libertății este lezat, iar preocuparea pentru egalitate sporește. Există două motive majore. Mai întâi, ideea de egalitate este mai accesibilă, de vreme ce egalitatea poate fi considerată o realitate concretă ( chiar dacă nu explicită), în vreme ce despre libertate nu se poate spune acest lucru
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
problemele morale care l-au preocupat, ceea ce lăsa o impresie de neșters tuturor celor care l au cunoscut bine.14 Și tot așa intransigența lui neînduplecată, lipsa de îngăduință pentru sine și de înțelegere pentru slăbiciunile celorlalți, în urmărirea unui ideal de neatins al perfecțiunii.15 Un crez care a făcut din viața lui o continuă escaladare, marcată de căderi și reveniri, către un pisc inaccesibil. O viață de erou? * * * Ca student la Cambridge, Wittgenstein s-a consacrat cu ardoare acelor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein respingea orice concesie care ar fi putut să aducă atingere acelui ideal de perfecțiune creatoare ale cărui ingrediente principale erau claritatea cristalină și simplitatea austeră. Cercetarea fundamentelor logicii îi apărea drept un domeniu de supremă puritate, comparabil, din acest punct de vedere, cu zonele înalte ale muzicii. În prima perioadă a relațiilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1914, îi va scrie: „Disputele noastre nu provin doar din motive exterioare (nervozitate, suprasolicitare și altele de acest fel), ci sunt - în orice caz în ceea ce mă privește - profund înrădăcinate. Ai dreptate că noi nu suntem atât de diferiți, dar idealurile noastre sunt întru totul diferite. De aceea nu am putut și nu putem vorbi unul cu altul despre lucruri în care intervin judecățile noastre de valoare fără a fi ipocriți sau fără să ne certămă Doi oameni pot avea relații
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
el transmitea o idee cu privire la preocuparea fanatică a lui Wittgenstein pentru exactitate și stil.“101 Brian McGuiness, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători contemporani ai vieții și gândirii lui Wittgenstein, aprecia într-un interviu că acesta ar fi avut două idealuri care se contraziceau: „idealul stăpânirii de sine depline și idealul naturaleței perfecte“101a. Se poate susține că ele nu se contraziceau deoarece primul a fost idealul de viață, iar al doilea idealul gândirii și al exprimării gândurilor. Wittgenstein a crezut
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu privire la preocuparea fanatică a lui Wittgenstein pentru exactitate și stil.“101 Brian McGuiness, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători contemporani ai vieții și gândirii lui Wittgenstein, aprecia într-un interviu că acesta ar fi avut două idealuri care se contraziceau: „idealul stăpânirii de sine depline și idealul naturaleței perfecte“101a. Se poate susține că ele nu se contraziceau deoarece primul a fost idealul de viață, iar al doilea idealul gândirii și al exprimării gândurilor. Wittgenstein a crezut în inspirație deoarece pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]