15,885 matches
-
American Historical Profession, Cambridge University Press, Cambridge, 1988. Pacini, Arturo, I presupposti politici del "secolo dei genovesi". La riforma del 1528, Genova, 1990 ("Atti della Società ligure di storia patria", CIV, fasc. 1). Pecchioli, Renzo, Dal "mito" di Venezia all'"ideologia americană": itinerări e modelli della storiografia sul repubblicanesimo dell'eta modernă, Marsilio, Veneția, 1983. Pitkin, H. F., "Fortune is a Woman", în Gender and Politics în the Thought of Niccolò Machiavelli, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, 1984. Pocock
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Politics în the Thought of Niccolò Machiavelli, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, 1984. Pocock, J. G. A., ""The Machiavellian Moment" Revisited", Journal of Modern History, LIII, 1981, pp. 49-72. ---, "Between Gog and Magog: the Republican Thesis and the "Ideologia Americană"", în Journal of the History of Ideas, XLVIII, 1987, pp. 325-346. ---, "The Myth of John Locke and the Obsession with Liberalism", în J. G. A. Pocock și R. Ashcraft, , John Locke: Papers Read at a Clark Library Seminar, 10
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cei mai mulți istorici politici moderni. Pe de altă parte, argumentul lui Kent că legăturile de familie au rămas importante a fost, de asemenea, criticat, poate cel mai virulent de Roberto Bizzocchi. Acesta a scris că deși Kent a oferit dovada unei "ideologia" a legăturilor de familie extinse, sursele lui nu atestă în mod necesar realitatea acestor legături. Potrivit lui Bizzocchi, frecvențele referiri la relațiile familiale de durată care apar în sursele istorice ar fi de fapt simptomatice pentru o criză în relațiile de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
totuși, ca în cartea Bouwsma, Venice, cît., p. xiii, autorul atribuie prima propunere lui Baron. Deși unii au preferat să citească această carte că o versiune "venețiana" a Crizei lui Baron (de exemplu R. Pecchioli, Dal "mito" di Venezia all'"ideologia americană": itinerări e modelli della storiografia sul repubblicanesimo dell'eta modernă, Marsilio, Veneția, 1983), operă a fost scrisă cu scopul de a verifica validitatea faimoasei teze a lui H.R. Trevor-Roper, avansată în anul 1961 contra lui Max Weber și R.H.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
modern history, XLIX, 1977, pp. 661-670. Vezi alte două abordări ce au apărat proiectul exprimat de Pocock, ""The Machiavellian moment" revisited", în Journal of modern history, LIII, 1981, pp. 49-72; Idem, "Between Gog and Magog: the republican thesis and the "ideologia americană"", în Journal of the history of ideas, XLVIII, 1987, pp. 325-346. 35 Cf. Vasoli, "The Machiavellian moment", p. 662. 36 J. Dunn, "The politics of Locke în England and America în the eighteenth century", în John Locke: problems and
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nu se sfiește a se rosti răspicat în cazul discreditării lui Eminescu. "Personalitatea lui scrie Octavian Goga are însă și o specială semnificație pentru noi. Din scrisul lui s-a închegat mai întâi doctrina naționalismului organic, care a îndrumat întreagă ideologia vremii, și al cărei rezultat e România de astăzi". Iată de ce "personalitatea lui Eminescu e centrul de greutate al ideologiei naționale care ne ține în picioare. Toți, deci, care sunt dușmanii născuți sau făcuți ai acestei ordini morale, sunt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o specială semnificație pentru noi. Din scrisul lui s-a închegat mai întâi doctrina naționalismului organic, care a îndrumat întreagă ideologia vremii, și al cărei rezultat e România de astăzi". Iată de ce "personalitatea lui Eminescu e centrul de greutate al ideologiei naționale care ne ține în picioare. Toți, deci, care sunt dușmanii născuți sau făcuți ai acestei ordini morale, sunt și adversarii naturali ai poetului. După judecata lor, trebuie dărâmată piatra unghiulară, ca să năruie edificiul întreg" (Nu vi se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care o realizează și o îngrijește în 1937 la Editura Cartea Românească (Colecția Pagini alese, serie nouă, nr. 25)6. Pentru el, valoarea cu totul aparte a poeziei eminesciene "nu se află în subiectul poemelor, nici în simbolul sau ideologia lor și nici măcar în sentimentele sau imaginile exprimate, așa cum se întâmplă la majoritatea poeziilor, ci numai în puterea sa de incantație verbală". În această "muzică nouă" pe care o aduce, în "rezonanța infinită" a verbului se află "poezia însăși" , "poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
3. Progresivismul 93 7.4. Reacții față de "educația nouă" 97 8. TENDINȚE ÎN FILOSOFIA EDUCAȚIEI 100 8.1. Aspirația spre valorile "eterne" pedagogia culturii 100 8.2. O teorie spiritualistă asupra educației 104 9. AFIRMAREA UNEI TEORII PEDAGOGICE ÎNTEMEIATE PE IDEOLOGIA MARXISTĂ. CONSTITUIREA PEDAGOGIEI SOVIETICE 110 9.1. Pedagogia sovietică 110 10. PEDAGOGIA FASCISTĂ ȘI NAȚIONAL-SOCIALISTĂ 116 11. ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA DINTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE 118 11.1. Realizări și dificultăți în dezvoltarea învățămîntului 118 11
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Cititorul atent va fi făcut însă constatarea că de fapt cele mai de seamă progrese înregistrate în domeniul științelor educației, cele mai relevante ipoteze, idei și teorii pedagogice s-au produs pe alte meridiane decît pe acelea în care domină ideologia marxistă. Această ideologie pretindea să devină și devenise! criteriul unic în orientarea oricăror altor teorii. Este adevărat, o lucrare în care sînt expuse numeroase sisteme teoretice educative nu se poate limita doar la prezentarea tezelor fundamentale ale acestora; cititorul așteaptă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fi făcut însă constatarea că de fapt cele mai de seamă progrese înregistrate în domeniul științelor educației, cele mai relevante ipoteze, idei și teorii pedagogice s-au produs pe alte meridiane decît pe acelea în care domină ideologia marxistă. Această ideologie pretindea să devină și devenise! criteriul unic în orientarea oricăror altor teorii. Este adevărat, o lucrare în care sînt expuse numeroase sisteme teoretice educative nu se poate limita doar la prezentarea tezelor fundamentale ale acestora; cititorul așteaptă ca autorul însuși
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în ultimă instanță, adoptarea acestor inovații este o chestiune de credință. În a doua jumătate a secolului XX școlile Waldorf au cunoscut o relativă extindere în Europa, inclusiv în România (v. nota 13). 9 AFIRMAREA UNEI TEORII PEDAGOGICE ÎNTEMEIATE PE IDEOLOGIA MARXISTĂ. CONSTITUIREA PEDAGOGIEI SOVIETICE 9.1. Pedagogia sovietică În urma războiului civil (1918-1920) și a propagandei comuniste s-a constituit primul stat comunist din lume U.R.S.S. (1922) în care Partidul Comunist (bolșevic) a pus în aplicare ideile "socialismului științific", idei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
strînsă legătură cu aceasta s-a conturat o altă idee, aceea a unei educații care să asigure dominarea individualului de către social. Curînd după revoluția din octombrie, pe măsură ce puterea sovietică se consolida, s-a conturat cerința organizării școlii pe baza noii ideologii și a elaborării unei teorii pedagogice adecvate sistemului social-politic de curînd instaurat. În primul deceniu au avut loc febrile căutări, împrumuturi din pedagogia europeană și nord-americană a unoi teorii și metode considerate ca "revoluționare", cum ar fi planul Dalton, centrele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin hotărîri de partid s-au stabilit tezele fundamentale ale organizării sistemului de învățămînt care, în ultimă instanță, au însemnat revenirea la școala tradițională, așa cum se conturase ea în cursul secolului al XIX-lea evident, cu un conținut adecvat noii ideologii. În planul teoriei pedagogice a existat o perioadă de tatonări, de căutare a drumului "just", indicat de filosofia materialismului dialectic și istoric. Vechii teoreticieni ai educației etichetați ca idealiști și reacționari au fost îndepărtați, treptat afirmîndu-se alții (unii pentru scurt
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a acelora de dinaintea revoluției de la 1848. El credea în posibilitatea continuării satului vechi, dar într-o formă adaptată cerințelor economice "viitoare". Această sarcină deci, de revenire la vechile tradiții, și-o asuma românismul, iar forța socială capabilă să impună "noua" ideologie nu putea fi decît țărănimea. Statul român aprecia el trebuia să se așeze pe adevărata lui temelie populația țărănească. În noile condiții, urma să se acorde prioritate ridicării satelor, dar nu imitîndu-se orașele, ci numai din inițiativă țărănească. Nu se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
circulație în de curînd creata U.R.S.S. Prin articole publicate în presa de partid sau aflate sub influența partidului comunist, prin viu grai, cu prilejul unor dezbateri în diverse congrese ale corpului didactic se susținea o serie de idei specifice ideologiei marxiste: caracterul de clasă al educației, necesitatea cuceririi puterii politice de către proletariat pe calea revoluției violente ca o condiție a organizării unui învățămînt egal pentru toate straturile sociale, înlocuirea "culturii burgheze" cu o cultură nouă "cultura proletară". Deși perioada care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că, chiar într-o perioadă în care se vorbește mult de egalitatea de șanse în învățămînt, aceasta este departe de a se realiza. Teoria acestor doi sociologi francezi, cu implicații în domeniul educației, lasă impresia că își are rădăcinile în ideologia marxistă. În realitate, ea a împrumutat numai unii termeni, fără a conduce la concluzia răsturnării prin revoluție a ordinii sociale. Așa se explică unele obiecții exprimate în anii '70 la adresa teoriei reproducției culturale și atribuirea calificativelor de: "sociologie sterilă" (6
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
accelerat al istoriei favorizează creșterea decalajului dintre trebuințele dezvoltării sociale și oferta școlii, de aici multiplele critici la adresa învățămîntului, critici care au la bază variate concepții filosofice sau sociologice. Cele mai virulente dintre aceste critici au fost formulate de pe pozițiile ideologiei marxiste și vizează aspectele sociale ale educației. După experiența celor patru decenii pînă în decembrie 1989 noi știm acum că, sub dominația acestei ideologii, sistemul educațional nu s-a putut ridica la nivelul criticilor formulate, și chiar dacă, în unele țări
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
variate concepții filosofice sau sociologice. Cele mai virulente dintre aceste critici au fost formulate de pe pozițiile ideologiei marxiste și vizează aspectele sociale ale educației. După experiența celor patru decenii pînă în decembrie 1989 noi știm acum că, sub dominația acestei ideologii, sistemul educațional nu s-a putut ridica la nivelul criticilor formulate, și chiar dacă, în unele țări, s-au rezolvat unele probleme cum ar fi egalitatea de acces s-au creat altele cu consecințe mult mai grave. c) Se arăta, la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
duratei învățămîntului a condus la o restrîngere substanțială a conținutului învățămîntului (matematică, fizică, limbi moderne ș.a.); în multe cazuri acest conținut a fost falsificat prin denaturarea contribuției unora dintre personalitățile politice și culturale ale poporului nostru, precum și prin exagerarea rolului ideologiei și al mișcării comuniste în viața țării. Întrucît după cîțiva ani, pe de o parte, apăruseră unele deficiențe în desfășurarea activității instructiv-educative, iar pe de altă parte, pentru a se întări rolul școlii de ,,instrument" al puterii politice, în 1956
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a apărut și primul număr al "Revistei de pedagogie", ca organ de presă al Institutului de Științe Pedagogice. Toate acestea ar fi putut însemna deosebit de mult pentru școala românească dacă activitatea lor n-ar fi fost stînjenită, îngustată, dominată de ideologie, ba mai rău, cele două institute: cel de perfecționare, ca și cel de cercetare au fost desființate în 1978, respectiv, 1981. În 1968 a fost adoptată Legea privind învățămîntul; a fost supusă "dezbaterii", în "Marea Adunare Națională", la 13 mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
oficial și disimulau propriile lor convingeri. "Școala socialistă" care a funcționat în România din 1948 pînă în 1989, ca și școala din celelalte țări cu regim totalitar comunist, n-a reușit să formeze ,,omul nou", atît de des invocat de ideologii marxiști, om dotat cu cele mai înalte însușiri umane; a realizat, cel mai adesea, un om dezorientat, deseori limitat în aspirațiile sale, iar cînd era nemulțumit se manifesta lipsit de curajul de a-și exprima deschis insatisfacția. (Și totuși în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
an mai tîrziu apare Antologia pedagogiei americane contemporane, în care se analizează teoriile pedagogice promovate de filosofia pragmatistă, precum și orientările opuse acestei filosofii perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul și existențialismul (4). Chiar dacă analizele întreprinse cuprindeau și obiecții ce își aveau originea în ideologia marxistă, important era că se oferea cititorilor români posibilitatea de a cunoaște și alte moduri de a gîndi educația decît cel recunoscut oficial. 17.2.2. După reforma învățămîntului din 1948, care a provocat transformări esențiale în conținutul învățămîntului, pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sale pe măsură ce și-a extins contactele cu teoriile occidentale și s-a desprins de "pedagogia sovietică", s-a maturizat, devenind capabilă să abordeze marile probleme ale instruirii contemporane pe cont propriu; b) problemele de didactică erau mai puțin dominate de ideologie. Așa se explică numărul mare de didacticieni, care s-au afirmat chiar în anii '60 și puținătatea celor ce s-au ocupat de problemele educației morale. 17.2.3. S-a scris, totuși, și în domeniul educației morale, dar nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
extrem de multe elemente imprevizibile nu poate avea un caracter științific. Alteori, s-a spus despre pedagogia prospectivă că nu este democratică, întrucît ea reflectă sistemul de valori la care au aderat "prospectorii". Viitorul educației ar depinde, așadar, de interesele și ideologia unui grup restrîns de cercetători (2). Evident, nu este ușor să se "prospecteze" viitorul educației, cunoscîndu-se dependența ei de factori politici, economici și sociali, dar este posibil; G. BERGER afirma încă din anii '50 că "Viitorul trebuie pregătit, construit chiar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]