14,117 matches
-
recomandă discipolilor să se ferească de muzica voluptuoasă. Spune Ioan Crisostomul: „Ceea ce provoacă beția, tot aceea provoacă și muzica rea, slăbind vigoarea minții, distrugând forța sufletului și dând libertate pasiunilor rele”. Pericolul creat de muzica obscenă provine din faptul că imaginația influențează sentimentele; când memoria este ocupată de motive muzicale cu un caracter frivol, gândurile sunt influențate: „Puțini știu psalmii pe de rost, dar mulți cunosc cântecele (profane); atunci când vin la biserică, mintea lor este plină de melodiile histrionilor”, spune același
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
primului roman, Prințul de aur suprapune o acțiune la timpul prezent unei reconstituiri istorice. Figura principală a narațiunii, domnitorul Constantin Brâncoveanu, apare atât în planul evocării istorice propriu-zise, în episoade cu inflexiuni baladești, cât și în cel al prezentului, în imaginația și halucinațiile personajului contemporan (un cercetător), care scrutează, în documente, pe teren și în propriile-i trăiri, o cale spre a înțelege misterul „prințului de aur”. Căutarea sfârșește în identificare: protagonistul din planul prezentului interiorizează destinul eroului istoric văzut ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
funcționale (beneficiul funcțional), al determinării lor cantitative, a înțelegerii resurselor utilizate de către diferite activități și al mecanismelor de distribuire a lor între diferitele sisteme. Suntem încă departe de analize sociale de eficiență cantitativă. Este însă absolut necesar să ne îmbogățim imaginația sociologică cu înțelegerea, chiar calitativă și vagă, a funcționalității și costurilor soluțiilor sociale pentru care optăm. Capitolul 6 ANALIZA STRUCTURALĂtc "Capitolul 6 ANALIZA STRUCTURALĂ" Două modele de sistem: funcțional și structuraltc " Două modele de sistem\: funcțional și structural" În analizele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decidă în fiecare caz în parte, să opteze: va acționa în sensul perfecționării statu-quo-ului sau al promovării unei alternative de organizare? Cel mai important este ca decizia de a nu promova schimbări structurale să nu fie rezultatul unei lipse de imaginație sociologice, ci concluzia unei explorări amănunțite a alternativelor și dezavantajelor acestora. Există o tendință inevitabilă de preferare a statu-quo-ului, de care sociologul trebuie să fie conștient. Cercetând procesele sociale existente și căutând să le perfecționeze, sociologul este tentat să le
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
activitatea practică a colectivității pot fi realizate doar pe baza unor opțiuni explicite și responsabile, în cadrul social în care ea acționează. Capitolul 10 INTEGRAREA SOCIOLOGIEI CA PROCES SOCIALtc "Capitolul 10 INTEGRAREA SOCIOLOGIEI CA PROCES SOCIAL" Ar fi o lipsă de imaginație sociologică să nu gândim aplicarea sociologiei ca un proces social, ca o interacțiune între două sisteme sociale: colectivitatea care aplică sociologia și subsistemul cercetării sociologice. În acest capitol vor fi tratate câteva aspecte ale procesului integrării sociologiei în activitățile practice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care comunitatea, ajunsă la apogeu, începe să intre în criză. Să presupunem, de asemenea, în acest moment un eveniment care ar putea prin multiplele sale posibilități să producă modificări importante asupra sistemului: venirea unui împărat foarte energic și cu multă imaginație politică sau,dimpotrivă, a unuia foarte slab, inabil. Ce tip de împărat va fi folosit în acel moment este o chestiune de accident, fără vreo legătură cu dinamica mare a comunității. Problema este: în acest caz, evenimentul „un împărat puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conform căreia ansamblul de presupoziții generale (ideologii, teorii, concepte, definiții, modele) structurează faptele studiate de sociologi, generează Întreg proiectul de cercetare. Altfel spus, există Întotdeauna angajamente teoretice și ideologice a priori, Însușite În procesul de socializare intelectuală și depozitate În imaginația sociologică, care Învăluie și intermediază „limitele puse de realitate științei” (J. Alexander). Aceste presupoziții de factură nonempirică pot suferi modificări, ajustări În contact cu faptele, dar ele nu pot fi niciodată eliminate În Întregime. Albia prin care circulă aceste angajamente
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ea se Întemeiază pe realitate, și nu este decât o singură realitate, aceea pe care o percepem prin simțurile noastre. Nu poate fi Încă, alăturea cu dânsa, o realitate „inteligibilă” și, chiar dacă voim să Închipuim alte soiuri de realități prin imaginație, aceste realități imaginare nu pot niciodată s-o dărâme pe aceea pe care o vedem, o auzim și o pipăim. De aceea și d1 Tannery zice că „geometria care este aplicată realității concrete este geometria euclidiană, ale cărei axiome au
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Îi stau la Îndemână mai multe mijloace de comunicare, sprijinindu-se, Îndeosebi, pe elemente vizuale - culoarea, lumina, Îmbrăcămintea și gesturile actorilor alcătuind un mediu atractiv și plin de expresivitate. Radioul, lipsit tocmai de această componentă vizuală, se sprijină mult pe imaginația celor care ascultă de a crea și recrea imagini și situații, de a reflecta mai mult asupra sinelui și de a se plasa În situațiile prezentate. Imaginați-vă acum cum ar fi să ascultați la radio o emisiune al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
recrea imagini și situații, de a reflecta mai mult asupra sinelui și de a se plasa În situațiile prezentate. Imaginați-vă acum cum ar fi să ascultați la radio o emisiune al cărei subiect principal este comunicarea nonverbală. Exercițiul de imaginație pe care vi-l propun nu este nici gratuit, nici Întâmplător. Nu puțini sunt cei care au avut ocazia de a se Întâlni pentru prima dată, În direct la radio, cu lucrarea prezentată În continuare, Comunicarea nonverbală În spațiul public
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
luminii.// În urmă,/ Pădurile/ Și-au început exodul” (Credință). Treptat, poeta va evolua către o personalizare accentuată a discursului liric, ajungând, în cel mai bun volum al său, Portret după natură (1989), la o poezie de „esențe puternice”, în care imaginația se eliberează, iar resursele robuste ale feminității colorează versurile. Vântul de primăvară, Ca un val roșu, În mijlocul flăcării, Anotimpuri năvalnice sunt numai câteva dintre titlurile ce dovedesc și exprimă descătușarea eului liric. Poemele sunt mai puțin cizelate, dar în tumultul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
umană nu produce fracturarea, ci buna ei ierarhizare interioară. în teologie și în textele spirituale, distincțiile privind etajele ființei umane, raporturile, conflictele, armonizarea lor constituie un capitol masiv. Se știe ce reticențe exprimă literatura creștină a pustiei față de sentimentalism și imaginație, ce tehnici recomandă ea pentru a le ține în frîu, pentru a le supune duhului sau intelectului. Se știe ce religiozitate kitsch poate rezulta atunci cînd trăirea spirituală e acaparată de ortopraxie, de afectivitate și voluntarism. Berdiaev a fulminat împotriva
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
scrutează. în atmosfera premodernă, creativitatea teologică putea fi înclinată să se legitimeze declarîndu se conformă vechimii, fidelă trecutului, credincioasă unei origini temporale. Astăzi, ea e caracterizată mai degrabă prin vocabularul noutății. Un teolog american contemporan, David Tracy, vorbește despre necesitatea imaginației teologice, care i se pare foarte secătuită astăzi. Prin imaginație teologică el înțelege tocmai opusul atitudinii cognitive tradiționaliste (nu doar creștine), în cazul căreia prealabilele dogmatice determină rezultatul încă dinainte ca efortul teologic să demareze. Situație instalată ce trebuie însă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se legitimeze declarîndu se conformă vechimii, fidelă trecutului, credincioasă unei origini temporale. Astăzi, ea e caracterizată mai degrabă prin vocabularul noutății. Un teolog american contemporan, David Tracy, vorbește despre necesitatea imaginației teologice, care i se pare foarte secătuită astăzi. Prin imaginație teologică el înțelege tocmai opusul atitudinii cognitive tradiționaliste (nu doar creștine), în cazul căreia prealabilele dogmatice determină rezultatul încă dinainte ca efortul teologic să demareze. Situație instalată ce trebuie însă depășită. Claude Geffré, teolog dominican liberal, insistă, în cărțile lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în grafie, recurgând la artificii tipografice de inspirație avangardistă. Cultivă versul alb, imaginea frapantă, uneori arborescentă și contrariant bizară, un anumit pitoresc sau „exotism” al juxtapunerilor neașteptate. Asemănarea cu avangarda rezidă mai ales într-o relativă truculență caleidoscopică, în ebuliția imaginației, în culoare, în zeflemeaua cumpătată, blândă, de fapt în recursul la bizarerii, la alăturări ciudate. Cu trecerea anilor poetul își mai temperează întrucâtva avangardismul, abandonează îndrăznelile prea căutate, adoptând treptat o perspectivă melancolică, cu toate că dă expresie în continuare exasperării existențiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
stimulii nociceptivi de anxietate trebuie să slăbească”. Tratamentul: desensibilizarea sistematică Din această situație rezultă, în mod logic, o metodă de tratament pe care Wolpe o numește: desensibilizare sistematică”. Aceasta constă în asocierea unui răspuns antagonist anxietății prin prezentarea progresivă, în imaginație sau in vivo, a unor stimuli responsabili de aceasta. Printre răspunsurile antagoniste anxietății, el plasează pe primul loc relaxarea diferențială. Fondată pe înfruntarea progresivă a stimulilor anxiogeni, desensibilizarea constituie o indicație de fiecare dată când acești stimuli sunt identificabili. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
că teoria lui Wolpe nu era corectă și că „ingredientul” care oferea acestei tehnici eficiență în numeroase patologii era expunerea subiectului la situații anxiogene. Au fost astfel testate multiple variante ale acestor proceduri de expunere. Procedurile de expunere: - Expunere în imaginație precedând expunerea in vivo la unii pacienți foarte anxioși; - modelare a participării prin care terapeutul prezintă, ca pe un model, un comportament non anxios într-o situație anxiogenă și invită pacientul să-l imite; - expunere gradată în imaginație sau in
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Expunere în imaginație precedând expunerea in vivo la unii pacienți foarte anxioși; - modelare a participării prin care terapeutul prezintă, ca pe un model, un comportament non anxios într-o situație anxiogenă și invită pacientul să-l imite; - expunere gradată în imaginație sau in vivo, pe parcursul căreia subiectul se expune unui stimul anxiogen până la un nivel oarecare de toleranță; - expunerea în imaginație sau in vivo la situații care antrenează maximum de angoasă. Parametrii expunerii Aceste variante au permis identificarea celor mai eficienți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe un model, un comportament non anxios într-o situație anxiogenă și invită pacientul să-l imite; - expunere gradată în imaginație sau in vivo, pe parcursul căreia subiectul se expune unui stimul anxiogen până la un nivel oarecare de toleranță; - expunerea în imaginație sau in vivo la situații care antrenează maximum de angoasă. Parametrii expunerii Aceste variante au permis identificarea celor mai eficienți parametri ai expunerii: - expunerea in vivo este mai eficientă decât expunerea în imaginație; totuși, în cazul pacienților prea anxioși, trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un nivel oarecare de toleranță; - expunerea în imaginație sau in vivo la situații care antrenează maximum de angoasă. Parametrii expunerii Aceste variante au permis identificarea celor mai eficienți parametri ai expunerii: - expunerea in vivo este mai eficientă decât expunerea în imaginație; totuși, în cazul pacienților prea anxioși, trecerea prin etapa expunerii în imaginație pare utilă; - ședințele de expunere sunt mai eficiente dacă se desfășoară la intervale mai mari de timp; - fiecare ședință de expunere trebuie să dureze până în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situații care antrenează maximum de angoasă. Parametrii expunerii Aceste variante au permis identificarea celor mai eficienți parametri ai expunerii: - expunerea in vivo este mai eficientă decât expunerea în imaginație; totuși, în cazul pacienților prea anxioși, trecerea prin etapa expunerii în imaginație pare utilă; - ședințele de expunere sunt mai eficiente dacă se desfășoară la intervale mai mari de timp; - fiecare ședință de expunere trebuie să dureze până în momentul în care subiectul observă că frica sa a dispărut sau, cel puțin, că a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de evitare. Pacientul experimentează descreșterea răspunsului anxios atunci când acesta se confruntă în continuare cu situația anxiogenă (fenomen de reducere progresivă și dispariție a răspunsului) și observă absența consecințelor pe care le anticipa (nu leșină, nu pierde controlul situației...). Expunere în imaginație și expunere in vivo Această expunere se pregătește în diverse moduri. Ea se poate realiza, în primul rând, în imaginație: pacientul își imaginează situația neplăcută și acceptă ca anxietatea să se amplifice până în momentul în care percepe dispariția acesteia. Expunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și dispariție a răspunsului) și observă absența consecințelor pe care le anticipa (nu leșină, nu pierde controlul situației...). Expunere în imaginație și expunere in vivo Această expunere se pregătește în diverse moduri. Ea se poate realiza, în primul rând, în imaginație: pacientul își imaginează situația neplăcută și acceptă ca anxietatea să se amplifice până în momentul în care percepe dispariția acesteia. Expunerea se poate realiza și prin distorsiunea realității virtuale. Dacă evitarea este asociată consecințelor catastrofice neplăcute, i se cere pacientului să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
într-o informație în legătură cu activarea sistemului nervos simpatic prin distorsiunea emoțiilor și gândurilor ce induc un răspuns tensionat. Terapeutul propune tehnici de reglare și control a respirației, cât și tehnici de relaxare. Tehnicile comportamentale se bazează pe expuneri treptate în imaginație și/sau in vivo după ierarhizarea situațiilor anxiogene. Tratamentul cognitiv se bazează pe procedeele de prelucrare ale informației, identificarea monologurilor catastrofice (săgeată descendentă), a distorsiunilor cognitive și modificarea acestora din urmă. Fiecare ședință este urmată de sarcini definite, în acord
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Sedința este consacrată relaxării, pe care pacienta o trăiește cu mai multă plăcere decât săptămâna precedentă, deoarece resimte mai bine starea de relaxare a corpului său. S-a luat decizia ca la ședința viitoare să se realizeze o expunere în imaginație, având ca temă fie cinematograful (împreună cu soțul său, locuri aproape de ieșire), fie cumpărături într-un mare magazin gol. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt stabilite astfel: - relaxare la domiciliu; - să continue auto-observația; - să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]