KorAP: Find »[drukola/base=maică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...550 551 552 ...607 >

15,170 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

Mariana aflară astfel că de data aceasta maica Agripina era hotărâtă să plece de la mănăstirea Pasărea, ca urmare a tărăboiului pe care îl avusese cu stăreția. Tot ceea ce le spusese Grigore Gospodin cu câteva zile mai devreme era adevărat. Câteva maici care se bucurau de trecere pe lângă maica stareță o bârfiseră din nou în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
maica Agripina era hotărâtă să plece de la mănăstirea Pasărea, ca urmare a tărăboiului pe care îl avusese cu stăreția. Tot ceea ce le spusese Grigore Gospodin cu câteva zile mai devreme era adevărat. Câteva maici care se bucurau de trecere pe lângă maica stareță o bârfiseră din nou în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea. Din ce pricini anume această dihonie monahicească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
le spusese Grigore Gospodin cu câteva zile mai devreme era adevărat. Câteva maici care se bucurau de trecere pe lângă maica stareță o bârfiseră din nou în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea. Din ce pricini anume această dihonie monahicească era greu de spus, fiindcă maica Agripina nu stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea. Din ce pricini anume această dihonie monahicească era greu de spus, fiindcă maica Agripina nu stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit că invidia, pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit că invidia, pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna pe acele maici împotriva ei?... Venea altădată pe la mănăstire fostul monah și scriitorul Damian Stănoiu, își aminti maica Agripina, întrerupându-și firul istoriei cu necazurile ei de acum. Venea, stătea, se uita dus pe gânduri la cuvioasele monahe și tăcea, dar odată intrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna pe acele maici împotriva ei?... Venea altădată pe la mănăstire fostul monah și scriitorul Damian Stănoiu, își aminti maica Agripina, întrerupându-și firul istoriei cu necazurile ei de acum. Venea, stătea, se uita dus pe gânduri la cuvioasele monahe și tăcea, dar odată intrase-n vorbă cu ea și voise să știe dacă nu cumva viața de la mănăstire nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Auzind-o vorbind așa, Damian Stănoiu zâmbise. "E bine, măicuță" zisese, "dar ai destulă vreme ca să cunoști și supărările". De unde era ea să știe atunci că prezicerea avea să se adeverească cu vârf și îndesat!... Cu câteva săptămâni în urmă, maica stareță o chemase iarăși la ea, ca s-o judece și s-o certe pentru câte nu făcuse și nici cu gândul nu gândise. Că făcuse și că dresese, că sucise și că-nvârtise, mă rog, tot felul de clevetiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Că făcuse și că dresese, că sucise și că-nvârtise, mă rog, tot felul de clevetiri și de scorniri, ba și morții din groapă-i dezgropase și i-i pusese la socoteală, ca să-i fie păcatele mai grele, spre bucuria maicilor care-o pârâseră și-ar fi vrut s-o vadă ajunsă cât de rău. Așa că-i ajunsese până peste cap, hotărâse să plece de la mănăstire, cu toate că își petrecuse acolo toată viața ei. Că unde-i răutate, bârfă, invidie e greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
binevoiască prea sfințitul s-o trimită la ascultare în altă parte, unde-ar fi socotit de cuviință. Înalt prea fericitul, însă, o primise prea bine și binevoise a-și pleca urechea la plângerile ei cu multă blândețe și îngăduință. "Știu, maică, îi răspunsese prea fericitul, după ce o ascultase, cumpănind lucrurile așa cum se cuvine, știu prea bine că viața mănăstirească e plină de canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al bisericii își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar maica Agripina îl încredință că înalt prea fericitul i se arătase plin de înțelegere și de adevărată dragoste creștinească, să nu se îndoiască de asta!... Deci, după ce o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl chemase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și pătimirile, patriarhul îl chemase pe unul din sfătuitorii săi, înaltă față bisericească și-acela, cu care stătuse îndelung de vorbă, cumpănind împreună lucrurile, după cuviință și rânduială. Apoi, într-un sfârșit, lămurindu-se ei bine, îi grăiseră astfel: Nu, maică, noi nu-ți îngăduim să lași haina călugăriei, că o porți de când erai copil și asta îți e chemarea pe lume. Și pentru că, mai presus de toate, ne ești de trebuință la cele duhovnicești, iar să te trimitem la altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte, ca să se convingă că nu grăise-n deșert. Impresionat de cele aflate, Virgil despături hârtia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
a înalt prea fericitului, însoțită de o cruce prelungă și apăsată. Apoi, după o pauză, dădu citire cu glas tare documentului, ca să audă și soția sa. Documentul cu pricina era o hotărâre prin care patriarhia o numea, într-adevăr, pe maica Agripina în funcția de administrator la Inbstitutul Teologic din strada Sfânta Ecaterina (în localul unde fusese cândva școala normală a Societății pentru Invățătura Poporului Român, pe care o urmase tatăl său cu ani în urmă). Decizia patriarhală intra în vigoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Poporului Român, pe care o urmase tatăl său cu ani în urmă). Decizia patriarhală intra în vigoare peste o săptămână și ceva, după sărbători. Sfârșind de citit, Virgil puse hârtia pe masă și zâmbi, parcă nevenindu-i să creadă că maica Agripina avea parte de o asemenea cinste și că, pe viitor, n-aveau s-o mai găsească la mănăstire, atunci când ar fi dorit să-i facă vreo vizită. Și cu casa ce-o să faci, tușico?... vru Mariana să știe, surprinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
în glumă, privindu-și soția. Gândul său nemărturisit până la capăt era, de fapt, că n-ar fi fost deloc rău dacă întreaga familie s-ar fi putut muta la mănăstire, într-o casă care să fie numai a lor... Dar maica Agripina le vesti cu părere de rău că așa ceva n-ar fi fost cu putință, fiindcă n-ar fi făcut decât să toarne din nou gaz peste focul neînțelegerilor cu stăreția. Mai stătu la ei vreun ceas, apoi se grăbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
amâne, din nou, totul pentru altă dată. Până atunci, soția sa își dusese sarcina cu bine, deși nu se mai putuse bucura, ca în vremea când era însărcinată cu Ștefănel, de tihna și de relativul confort din casa mănăstirească a maicii Agripina. Ar fi fost, de altfel, și problematic, chiar dacă mătușa sa n-ar fi plecat la București, pentru că trebuia să aibă grijă și de Ștefănel. După socotelile ei, nașterea trebuia să aibă, totuși, loc ceva mai târziu. Brusc, la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cunoștințelor și prietenilor, ca să-i poftească la botez. De răspuns la scrisori nu-i răspunse, însă, decât Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă și iscusit adusă din condei, așa cum numai ea știa să scrie, maica îi fericea cu toate fericirile pământului și le acorda toate blagoslovirile creștinești, promițându-le să se facă luntre și punte și să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă și iscusit adusă din condei, așa cum numai ea știa să scrie, maica îi fericea cu toate fericirile pământului și le acorda toate blagoslovirile creștinești, promițându-le să se facă luntre și punte și să vină la botez, pe care nici prin gând nu trebuia să le treacă să-l țină fără ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
bine și Mariana, văzându-l pe copil botezat, își uită supărarea și grijile, iar Virgil își frecă palmele mulțumit. Sigur că totul ar fi putut ieși mult mai bine, dacă de la botez n-ar fi lipsit Stelian, Grigore Gospodin sau maica Agripina, dar absența lor era justificată și urma, cu siguranță, să fie compensată în primăvară, când aveau de gând să-i invite pe toți la ziua de naștere a lui Ștefănel sau cu vreo altă ocazie potrivită. 9 În zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan. Îți mulțumesc pentru flori, glăsui Felicia și vaga ambiguitate a acestor vorbe îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Victor i se păru că o aude șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ideea că el, Virgil, în ciuda aparențelor favorabile, ar fi fost în fundul inimii sale "un om rău și egoist", îi intrase și nu-i mai ieșise niciodată din cap. Ba mai mult, de câte ori era supărată și avea cui să se spovedească (maicii Agripina sau vreunei rude mai de-aproape), Mariana nu uita să-și reamintească de acea nenorocită istorie și spunea că mai bine ar fi fost dacă s-ar fi despărțit chiar a doua zi după cele întâmplate. Bineînțeles că Virgil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
despre imperativul eliberării țării de ocupația sovietică, precum și despre regenerarea morală a poporului român și despre progresele organizatorice ale Ligii sale, punându-i solemn în vedere să rămână devotat până la moarte cauzei național-creștine, oriunde s-ar fi aflat. Numai de la maica Agripina nu avuseseră cum să-și ia rămas bun, dar Virgil îi trimisese o lungă epistolă pe adresa Institutului Teologic din București, ca să-i aducă și ei la cunoștință schimbările intervenite în viața lor. Maica le răspunsese fără zăbavă, mărturisind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ar fi aflat. Numai de la maica Agripina nu avuseseră cum să-și ia rămas bun, dar Virgil îi trimisese o lungă epistolă pe adresa Institutului Teologic din București, ca să-i aducă și ei la cunoștință schimbările intervenite în viața lor. Maica le răspunsese fără zăbavă, mărturisind că se bucura din tot sufletul de bucuria lor și promițând să le facă în curând o vizită la noua lor locuință din Vărăști, unde le ura să aibă parte numai de bucurii și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]