16,589 matches
-
1961, 4; P. Pascu, George Cătană, „Povești poporale din Banat”, O, 1961, 6; Gr. Popiți, Folcloristul Gheorghe Cătană (O sută de ani de la nașterea sa), O, 1965, 9; L. Dunajecz, Centenar George Cătană, F, 1965, 3; M. Deleanu, Pe urmele manuscriselor lui George Cătană, „Studii de limbă, literatură și folclor”, 1971, 2; Dumitru Jompan, Folclorul și etnografia în „Foaia diecesană” (1902-1912). Bibliografie, „Studii de limbă, literatură și folclor”, 1971, 2; Vintilescu, Secvențe, 106-107. D.B.-D.
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
Brătescu-Voinești. Când își ia ca punct de plecare istoria, prozatorul dă unele pagini frumoase, cu parfum cronicăresc, dar în pofida ambițiilor, romanul Săraca țară a Moldovei... este o realizare modestă. Dintre piesele de teatru (rămase în cea mai mare parte în manuscris), i-au fost reprezentate și publicate drama Ardealul (1919) și Femeia care s-a vândut (1929). SCRIERI: Doamna elegantă. În urma frontului, Turnu Severin, 1918; Ardealul, Cernăuți, 1919; În cerdacul casei bătrânești, Arad, 1926; Femeia care s-a vândut, Cluj, 1929
CEHAN-RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286155_a_287484]
-
îl tot îmboldise să joace. Pepa câștigase, într-adevăr, deci numărul lozului era corect, dar până a afla sigur asta trece prin toate chinurile iadului. C. este și un foarte bun traducător în dialect, încă netipărit din păcate. Are, în manuscris, Tărâmul izvoarelor, o proză poematică a lui Teohar Mihadaș, Domnișoara Cristina de Mircea Eliade, precum și piesa Macbeth de Shakespeare. SCRIERI: Nihita turnari, pref. Kira Iorgoveanu, Syracuse (SUA), 1991. Repere bibliografice: Hristu Cândroveanu, Un nou prozator aromân, „Deșteptarea”, 1992, 2; Cândroveanu
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
Cazaban, se simte atras de luminile rampei și după câteva încercări, printre care și un scenariu radiofonic, Copacul fermecat, difuzat în anul 1946, scrie drama în trei acte Țara nimănui, recomandată de Petru Comarnescu pentru stagiunea 1947-1948, dar rămasă în manuscris. Traduce și adaptează pentru Teatrul Poporului din București, în aceeași stagiune, piesa Moștenirea de Guido Cantini, semnează regia unor spectacole de teatru radiofonic în perioada 1946-1947. În noiembrie 1947 părăsește țara și se stabilește la Paris. Devenit secretar general al
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
CELE DOUĂSPREZECE VISE ÎN TÂLCUIREA LUI MAMER, carte populară. Textul, tipic pentru literatura de prevestire, a fost copiat alături de Gromovnic, și aparține primelor cărți populare traduse în limba română, la începutul secolului al XVII-lea. Se cunosc cinci copii manuscrise (unele păstrate, altele doar semnalate), în care se reflectă cel puțin două traduceri făcute din slavonă. S-a presupus că originalul oriental al cărții ar descinde din celebra scriere Qalila și Dimna, dar în realitate este vorba de o lucrare
CELE DOUASPREZECE VISE IN TALCUIREA LUI MAMER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286159_a_287488]
-
la Peleș, prin acte culturale, prin prietenia cu scriitori (V. Alecsandri ș. a.), compozitori (George Enescu), prin acte de binefacere (ia sub protecția sa Azilul „Elena Doamna”, fondează societățile Elisabeta și Munca). Primele sale scrieri poetice (1858-1860) le adună în volumul manuscris Meine Reise durch die Welt, însă numai în 1873 se întărește în credința că are talent, când V. Alecsandri îi „destăinuie” natura talentului ei. Colaborează la „Activitatea”, „Almanahul Societății Scriitorilor Români”, „Bucarest mondain”, „Curierul român”, „Das literarische Rumänien”, „Foaia interesantă
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
din 1929, circulația lui pe tot continentul. Ca profesor, a consacrat folclorului mai multe cursuri, din care a publicat capitole în „Revista Fundațiilor Regale”. Cursul despre balada populară avea să fie editat, împreună cu un vast studiu despre doină, rămas în manuscris, abia după moartea sa (Poezia tradițională română, 1969). Tot postum, în 1971, i s-a tipărit și volumul Problemele tipologiei folclorice, elaborat în colaborare cu Ovidiu Bârlea. Continuator, pe tărâmul folcloristicii, al lui Hasdeu și Densusianu, C. a contribuit hotărâtor
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
articole se referă la orientarea ideologică, estetică și culturală a revistelor „Vatra”, „Familia”, „Luceafărul”, „Cele trei Crișuri”, „Albina Carpaților”. Ioan Babă discuta prima istorie a literaturii române apărută în „Familia”, iar Constantin Mălinaș face unele considerații referitoare la Versuri din manuscrise și cărți românești vechi. Se publică o scrisoare a lui Iosif Vulcan către Vasile Alecsandri și două epistole ale lui Pavel Dan adresate lui Ion Chinezu. A.P.
CERCETARI DE LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]
-
1995, 4; Dan Silviu Boerescu, Ciocane fără seceri, LCF, 1995, 16; Gheorghe Mocuța, Întunecatul Chichere, „Arca”, 1995, 10-12; Lucian Alexiu, Casa Faunului, Timișoara, 1996, 184; Simona Constantinovici, Arta de a fi dincolo de oglindă, „Orient latin”, 1997, 4; Radu G. Țeposu, Manuscris, „Cuvântul”, 1998, 6; Nicolae Oprea, Un optzecist întârziat, VTRA, 1998, 3; Alex. Ștefănescu, Cărțile săptămânii, FLC, 1998, 8; Al. Florin Țene, Ion Chichere, „Podul spadei”, CRC, 1998, 10; Gh. Grigurcu, În Absurdistan, RL, 2003, 46. L.A.
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
opțiuni. Se înscrie, în 1902, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde i-a avut profesori, între alții, pe Titu Maiorescu și Nicolae Iorga. După absolvire, în 1906, Ioan Bianu îl va angaja la Secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române, instituind astfel contextul optim - vechile cărți românești - al unei iubiri ce se va dovedi statornică și devoratoare. În aceeași vreme, C. preda limba și literatura română în Giurgiu, la Școala Comercială și la Gimnaziul „Ioan Maiorescu” (unde
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
de perioada pașoptistă și, în cadrul ei, de demersul literar al lui Mihail Kogălniceanu. Nu a abandonat această tematică nici mai târziu; se va întoarce la Kogălniceanu, oferindu-și clipe de răgaz în istovitorul efort pe care i-l solicita studierea manuscriselor, pe atunci necatalogate și neclasificate, stabilirea filiației versiunilor, căutarea originalelor unor scrieri ce avuseseră, până să intre în spațiul literar românesc, o circuație fabuloasă. Studiind tabloul multiform al „cărților populare” („grup” literar atât de variat), descoperindu-le - pe unele - în
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
cu Iosif Pervain). În 1985 devine cercetător la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj-Napoca, unde își poate exercita vocația pentru valorificarea textului literar inedit. Editează, în publicații de specialitate și în volume, un mare număr de opere rămase în manuscris sau scrieri mai puțin cunoscute ale reprezentanților Școlii Ardelene. Astfel sunt edițiile Arhieraticon al lui Inochentie Micu-Klein (2000) și Istoria și lucrurile și întâmplările românilor de Samuil Micu (I-II, 1995), alături de ediții din lucrările lui Petru Maior și Gheorghe
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
de tip ars literaria la polemici, jurnale, corespondență sau mărturii despre cultura personală. Dând la lumină, cu un soi de febrilitate, numeroase texte ale Școlii Ardelene, C. dărâmă imagini vechi sau truisme, preluate de la autor la autor tocmai din cauza necunoașterii manuscriselor. Sintezele asupra luminismului blăjean (Naționalismul modern, 1996, Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, 2001) afișează o iconoclastie benignă față de exegeții precursori, dezvăluind informații necunoscute, accepțiuni îndrăznețe și unghiuri noi de analiză. Opera de ordonare în aria Școlii Ardelene este
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
Odată cu instalarea noului regim, urmează pentru C. ani grei de umilințe și privațiuni - interval întunecat, consemnat în pagini de jurnal. A profesat și în învățământul mediu. În 1960 devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava. Publică tot mai puțin, astfel încât manuscrisele rămân în sertare. A debutat cu versuri în revista „Floarea soarelui” (1926). Colaborează la „Glasul Bucovinei” (aici este și redactor-șef), „Junimea literară” (îndeplinește funcția de secretar de redacție), „Gazeta Bucovinei”, „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Bucovina”, „Universul literar
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
ca voluntar, participă la atacul de la Turtucaia și se pregătește pentru a fi trăgător aerian. Îmbolnăvindu-se de tifos, nu-și realizează visul de a zbura. Însă realitățile frontului intră într-o piesă, Drapelul, jucată la Ateneul popular din Onești (manuscrisul s-a pierdut). În 1914, la moartea lui Mircea Demetriade, îndrumătorul și prietenul său mai vârstnic, necrologul scris de C. este remarcat de Al. Macedonski, care îl va invita apoi să citească la Ateneu. Admirator al lui Macedonski, prieten cu
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
un ciclu inedit, Cartea de patimă) și traducerile în volumul Inima omenească (Premiul „M. Eminescu” al Academiei RSR). Romanul Cutremurul, la care lucrase mai bine de treizeci de ani, a fost ars în 1949. Memoriile lui C. au rămas în manuscris nepublicat încă. Considerată de C. un accident, fără legătură cu creația sa autentică, placheta de tinerețe, Poeme și proză (1913), anunța dominantele liricii lui: amestecul „neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
1942, C. se va dedica exclusiv criticii literare. Invalid de război, se stinge prematur, în urma unui accident. O selecție din critica sa apare postum, sub titlul Basoreliefuri (1977). Alte două volume de nuvele, Umbrele iubirii și Sărutul, au rămas în manuscris. În proza de început, C. se lasă copleșit, ca mulți debutanți, de afectivitate și elan juvenil, stări de care nu se va debarasa complet nici în romanul Logodna, în pofida unei vizibile maturizări. Centrată pe aceeași temă a erosului generator de
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
un sentiment orgolios, al invulnerabilității individului, apărat de forțele magice ale pământului. Dacă firul vieții nu i-ar fi fost atât de brusc curmat, C. ar fi încredințat tiparului și alte scrieri (dintre acestea, În miez de noapte rămânând în manuscris). SCRIERI: Adânc împietrit, Craiova, 1932; Poesii, București, 1934. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VII, 97-98; Metzulescu, Literile, I, 29-33; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont. (1937), 104; Călinescu, Ist. lit. (1941), 852; Papadima, Creatorii, 450-455; Crohmălniceanu, Literatura, II, 169-171; Dicț. scriit. rom
CIOCALTEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
culegerea poeziilor populare „originale cum sunt”. Cele 112 texte lirice, care au fost adunate din satul natal Arpătac și din Satulung, au fost strânse într-o colecție, pe care C. o încredințează lui Barițiu. Colecția a rămas multă vreme în manuscris, numai unele texte fiind reproduse de N. Filimon în 1858 (din păcate cu precizarea greșită că ar fi vorba de o colecție bănățeană) și, mult mai târziu, în 1934, de G. Bogdan-Duică, care i-a fost elev. În 1859 G.
CIOFLEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286262_a_287591]
-
Înțelegerile menționate sunt etichetate de autor drept „păcatul de moarte al lumii occidentale”, „cea mai monstruoasă dintre crimele istoriei”. C. a realizat bune traduceri din Bjornstjerne Björnson, Henrik Ibsen și din Selma Lagerlöf. Pasionat colecționar de cărți rare, stampe, hărți, manuscrise - între altele, unele care i-au aparținut lui Moses Gaster -, C. le-a oferit în dar Academiei Române. SCRIERI: Calea Robilor, Vălenii de Munte, 1912; Le Partage de l’Europe, Madrid, 1962. Traduceri: Bjornstjerne Björnson, Synnöve Solbakken, București, 1909; Selma Lagerlöf
CIOTORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286271_a_287600]
-
din Comitetul Central al Unirii, constituit în 1857 la București. A luat parte la Congresul de Pace de la Bruxelles. Cele mai multe dintre proiectele literare ale lui C.M. (un volum de poezii, o piesă de teatru) nu s-au realizat. Se păstrează manuscrisul inedit al unei traduceri din Lamartine (Crucea). Puține dintre scrierile sale au fost tipărite. O poezie incendiară, Recunoștința Valahiii, apare în „Curierul românesc”, iar traducerea elegiei La Chute des feuilles de Millevoye, în „Curiosul”. O alegorie, ce biciuia trădătorii revoluției
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
poezie incendiară, Recunoștința Valahiii, apare în „Curierul românesc”, iar traducerea elegiei La Chute des feuilles de Millevoye, în „Curiosul”. O alegorie, ce biciuia trădătorii revoluției, a intrat într-o culegere de Satire politice alcătuită la 1884 de C.D. Aricescu. Dintre manuscrise rețin atenția două pamflete antimonarhice, îndreptate împotriva domnitorilor Gheorghe Bibescu și Barbu D. Știrbei: Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat (datat Craiova, 1853) și Neamului românesc, prea plecată plângere, care îl așază pe între creatorii speciei la noi
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
O aruncătură de ochi asupra Unirii Principatelor Române (1857), semnată Un Român din București, și O aruncătură de ochi asupra administrației Valahiei de la 1849 la 1859, semnată Un Român. SCRIERI: O alegorie, în Satire politice care au circulat în public, manuscrise și anonime între anii 1840-1866, îngr. C. D. Aricescu, București, 1884, 13-15; Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat (publ. M. N. Rusu), RL, 1973, 31. Repere bibliografice: M. N. Rusu, Un pamfletar necunoscut: Dimitrie Ciocârdia Matilda, RL, 1973
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
la „Kalende”, „Viața românească”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură”, „Secolul 20”, „Apostrof”, „Contrapunct”. A fost distins în anul 1947 cu Premiul „Ion Minulescu” pentru volumul de versuri Steaua Păstorului (rămas în manuscris, din cauza cenzurii proletcultiste) și în 1995 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediția Opere de Mateiu I. Caragiale. Volumele de versuri, începând cu Cerc deschis (1968), de o evidentă unitate stilistică, aparțin, fără îndoială, unui romantic întârziat, integrat într-un climat
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
italiană, Ramiro Ortiz, ministrul Instrucțiunii îi aprobă un concediu de studii de doi ani și o bursă pentru Școala Română din Roma, al cărei director era Vasile Pârvan. În 1936, își susține examenul de doctorat, cu teza intitulată Analiza unui manuscris eminescian (Avatarii faraonului Tlà), la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași. Aici, obține prin concurs, în 1937, postul de conferențiar de estetică și critică literară. E desemnat ca suplinitor la Catedra de istoria literaturii române vechi pe
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]