KorAP: Find »[drukola/base=minunat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...550 551 552 ...603 >

15,064 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

Sixtină a lui Rafael, smulgându-ne cu greu și regret din fața superbei lucrări. La Grunes Gewölbe, construită la comanda lui August cel Puternic în 1723, distrusă parțial în februarie 1945 în urma bombardamentelor și refăcută ulterior, am putut admira cele mai minunate colecții din lume de lucrări de artă executate în chihlimbar, fildeș, aur, argint, bronz, pietre prețioase.Ca și în alte ocazii, în 1945 Tezaurul, care a scăpat bombardamentelor, n-a scăpat de mâna iute a "Armatei Roșii" eliberatoare, care l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Am cumpărat câte ceva pentru noi, neamuri și prieteni, având în vedere prețurile piperate și realitatea "famelie mare, remunerație mică, după buget"! Ne-am întors la Berlin fericiți de această reîntâlnire cu trecutul , gândind ca astfel am închis de o manieră minunată cercul magic al carierei mele diplomatice, născut pe Spree în 1971 și rotit pe malurile Pacificului , Mediteranei și Atlanticului până în 2005.Venisem la Berlin ca tânăr atașat cultural , am revenit ca ambasador. Finis coronat opus! 1974 Ucenicul vrăjitor! Reîntors în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
la superlativ! Îmi amintesc de o remarcă a fostului prim-ministru britanic Harold Wilson: "Dacă Anglia ar avea asemenea monumente, le-ar păstra sub un clopot de sticlă!". Mi-a fost dat să întâlnesc însă și o altă atitudine față de minunatele noastre mănăstiri. În august 1977 avea loc vizita "istorică" în România a primului-ministru al Israelului, Menahem Begin. Păstrez și astăzi la loc de cinste, în biblioteca mea, un volum dăruit mie de Menahem Begin, "The Revolt", cu dedicația "Domnului Vasile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
țintind cu privirea bolta albastră și ascultând cu religiozitate muzica păsărilor și copacilor și după câteva minute s-a întors la mașina. Mi-a mulțumit spunându-mi: "La anii mei, am colindat toată lumea, dar clipe atât de fericite și de minunate ca acestea nu mi-a fost dat să trăiesc niciunde!". Un capitol aparte în activitatea din acești ani a fost colaborarea mea cu "instituțiili". La vizitele la nivel înalt erau prezenți "distinșii " peste tot, pentru a asigura "paza și protecția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
important în "cucerirea" noilor teritorii. Pentru a marca "puncte" în favoarea noii noastre destinații, găsisem un pasaj într-o monografie despre Chile în care era redată o scrisoare a lui Pedro de Valdivia către suveranul său: Aceste pământuri sunt atât de minunate că viața aici e o binecuvântare. Nu sunt decât patru luni de iarnă și vara e așa de răcoroasă și sufla vânturi atât de blânde că oamenii pot merge toată ziua prin soare fără să sufere de arșiță. Există pășuni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
dacă nu vrei să te declar imediat "disponibil pentru transfer"! N-am citit cartea fostului ministru Andrei Pleșu despre îngeri, dar cred că îngerul meu în acel sfârșit de 1979 s-a chemat Dumitru Trancă. Odihnească-se în pace că minunat om a mai fost! Trecând cu succes și peste această mică încercare de "lovitură de palat", am început să-mi pregătesc plecarea. Nu mai era pregătirea pentru "atașat cultural" la Berlin, ci pentru "șef de misiune" la Santiago, peste ocean

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
pe piața locală. Lângă un zid al curții dormeau ostenite și prăfuite 3 autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie" . În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime, un dafin măreț, jumulit de frunze de fiecare curier și delegație venită din țară. La un capăt al terenului de tenis se aflau două garaje și deasupra lor o bucătărie mare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
aniversări, cu ocazia zilei naționale, corpul diplomatic era prezent, acestea fiind și ocazii de a mai discuta cu înaltele autorități militare. Recepțiile erau organizate cu fast și rafinament, cu bufete "de 5 stele", unde nu lipseau langustele și homarii și minunatele vinuri chiliene, ca și programele de dansuri și cântece populare. La astfel de manifestări Pinochet și ceilalți generali, însoțiți de directorul Direcției protocol din MRE, se apropia de unul sau de altul din invitați pentru scurte discuții. Mare mi-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
arbori uriași, specii originare din Chile, "coihues", "raulies", "araucarias", dar și stejari și conifere. Citisem într-un volum de poezii ale lui Pablo Neruda, locuitor cândva pe aceste meleaguri, un poem, "Pădurea chiliană", închinat acestui măreț dar al lui Dumnezeu, minunata pădure, poem ce se încheia cu vorbele: Cine nu cunoaște pădurea chiliană, nu cunoaște această planetă"! Și avea dreptate! Pădurea chiliană nu e o pădure pur și simplu, ca atâtea altele. Este, prin spectaculos, prin colorit prin diversitate, ceva unic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
ideea de a crește vite pe acele locuri stranii! Peste ani și ani, când trec sau sunt acasă printr-o pădure sălbatic exploatată și măcelarită, îmi aduc aminte de acea pădure carbonizată de la Temuco. Și ce se întâmplă azi cu minunatele noastre păduri mă trimite cu gândul prin anii '80, când, dorindu-se extinderea unei pârtii de schi la Poiana Brașov, care necesita tăierea a 20 de brazi, a fost nevoie de un "Decret prezidențial"! De la Temuco ne-am continuat călătoria

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în vara 1834-35. După ore bune de zbor am aterizat la Castro și până la lăsarea serii am putut vizita mica localitate, Plaza de Armas, catedrala colorată, Muzeul regional și Mercado, cu a sa Feria de artesania Târgul de artizanat, admirând minunatele obiecte din lână, piele, lemn, piatră și metal . Seara am participat la un inedit ospăț, unde ni s-a servit "curanto", specialitate pe bază de carne de vită, porc și pasăre și fructe de mare, puse într-o groapă acoperită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și în alte ocazii de pe alte meridiane, din alte țări, multe inițiative românești în domeniul cooperării economice erau sortite eșecului din start datorită insuficientei sau deficientei documentări și analize a studierii pieței, fezabilității și eficienței proiectului. Așa că, până la plecarea mea, minunata pădure chiliană nu a mai fost călcată de nici un român! Apropo de inițiative românești în străinătate: cu câțiva ani înainte de sosirea mea în Chile, colindase America de Sud o delegație a GEOMIN, pentru stabilirea de cooperări în domeniul minier. În Chile, după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
din Chile. Carlos chibzuit, abil, strâns la pungă -, exact opusul lui Nicolas. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau Cornelia și Sandu, "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște oameni minunați cu care am rămas în legătură și azi, soția și Cornelia având săptămânal "ședințe telefonice" interminabile, de mă întreb ce mai au să-și mai spună după aproape 40 de ani de "Dialog la distanță". Am mai întâlnit și doi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
ca evreu și fiu de "capitaliști" (familia deținea cunoscutul lanț de mori Herdan), fusese închis, apoi, la "eliberare", a fost din nou închis și expediat prizonier în Siberia. Avea însă amintiri frumoase din perioada studenției și vorbea cu emoție de minunații săi maeștri. I-am explicat că eu sunt membru de partid, dar cu comunismul e altă problemă și că am ochii negri și nu "albaștri", iar când am început să presar pe ici pe colo câte o chestie "subțire" privind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
nu mă pot plânge că n-am avut parte de "neamuri bune" la acest capitol. Dar mă încântă uneori, la "ocazii", alături de licorile naționale, să dau "cep" și la o sticlă de "Concha y Toro" pentru aducere aminte a acelei minunate excursii! Aveam și eu doi colaboratori care cam dădeau târcoale pe la hrubele lui Don Melchor unul ziua și altul seara. Cel "de ziua" era atașatul comercial, despre care știam că e un "fan" al lui Bachus, dar nu-i aflasem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cu o așchie de lemn într-o cutie de conserve în care puneam câteva pietricele. Când cutia începea să "sune", ne repezeam să tragem prada la mal și întotdeauna aveam 1, 2 sau chiar 3 crăpceni agățați. Erau niște pești minunați, cam de 1 kilogram fiecare, cu o carne delicată și dulce. Pe mal mai pescuiau chilieni și turiști străini, înarmați până în dinți cu scule "de milioane", dar care nu prea aveau noroc și se aciuau pe lângă noi pentru "a prinde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fost cumpărată de Neruda în 1961 și cu cele trei etaje ale sale oferă o priveliște superbă asupra orașului, portului și oceanului. Casa din Isla Negra, un sat de pescari, a fost cumpărată în 1939. E, după mine, cea mai minunată din cele patru, care sunt, fiecare în felul ei, minunate. Are în curte arbori uriași, o specie de conifer cu lemnul roșu, lângă care tronează o "locomobilă" superbă, cu roțile vopsite tot în roșu. Casa propriu-zisă, compusa din mai multe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
etaje ale sale oferă o priveliște superbă asupra orașului, portului și oceanului. Casa din Isla Negra, un sat de pescari, a fost cumpărată în 1939. E, după mine, cea mai minunată din cele patru, care sunt, fiecare în felul ei, minunate. Are în curte arbori uriași, o specie de conifer cu lemnul roșu, lângă care tronează o "locomobilă" superbă, cu roțile vopsite tot în roșu. Casa propriu-zisă, compusa din mai multe corpuri, este clădită chiar pe malul oceanului, cu ferestre uriașe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
am fost un norocos, că a fost o perioadă dificilă, plină de privațiuni, de renunțări, de pericole, dar am reușit să-mi îndeplinesc "mandatul", să-mi fac meseria cu perseverență și profesionalism, să cunosc oameni și locuri interesante, un popor minunat și o țară la fel de minunată. Puțini oameni și mai puțini români au ajuns la strâmtoarea Magellan, în Țara de Foc, în insula Chiloe, în pădurile virgine cu arbori bătrâni de 4000 de ani, în deșertul Atacama... N-a fost turism

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
a fost o perioadă dificilă, plină de privațiuni, de renunțări, de pericole, dar am reușit să-mi îndeplinesc "mandatul", să-mi fac meseria cu perseverență și profesionalism, să cunosc oameni și locuri interesante, un popor minunat și o țară la fel de minunată. Puțini oameni și mai puțini români au ajuns la strâmtoarea Magellan, în Țara de Foc, în insula Chiloe, în pădurile virgine cu arbori bătrâni de 4000 de ani, în deșertul Atacama... N-a fost turism, n-au fost plimbări, au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
zburând pe lângă coastele Africii până la Gibraltar. Citisem cu ani în urmă cărțile lui Saint Exupéry "Curierul de Sud" și "Zborul de noapte", despre deschiderea liniei aeriene peste ocean spre America Latină și mă gândeam că acum făceam aproape același drum ca minunatul scriitor-pilot. După servirea cinei, ,"tovarășa" și-a pus căștile, a butonat vreo jumătate de oră căutând posturi sud-americane și în final în sunete de tangou sau samba a adormit. Eu am rămas de veghe, să înregistrez "simpaticele" anunțuri "întrucât vom

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
primăvara și vara la acțiuni "de impulsionare" și la Târguri și Expoziții internaționale de turism. Teoretic, lucrurile ar părea simple și clare, numai că în socialism nimic nu era simplu și mai ales clar. Spunea cineva: "România este o țară minunată, păcat că e populată". Și avea perfectă dreptate. Bineînțeles că nu se referea la românii harnici, cinstiți, ospitalieri, ci la nepricepuți, hoți, leneși, de care în anii "epocii de aur" țara nu ducea lipsă chiar și la cele mai înalte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
ne propusesem și am încheiat un Program de aplicare a Acordului, cu valabilitate de doi ani, foarte generos pentru oamenii de cultură și știință din România. Am avut între două runde posibilitatea să mai și vedem câte ceva din această țară minunată, rezultată din munca tenace, continuă și serioasă a unor meseriași, agricultori, bancheri, marinari și nu în ultimul rând scriitori și artiști de geniu. Aveam să revin de mai multe ori în Olanda, în delegații sau bătând în tihnă cu soția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
spus (anunțurile erau în ivrit)? E chimică sau nu?" Răspunsul venea imediat: Stai liniștit, iar a căzut în păpușoi și n-a explodat"! O altă alarmă ne-a surprins la restaurantul "București" din Tel-Aviv în timp ce ne delectam cu cei mai minunați mici din viață generoși ca dimensiuni, fragezi, parfumați și mustoși. Cum fiecare casă sau instituție avea o zonă "protejată" împotriva atacurilor chimice (la ambasadă, o cameră cu ferestrele dublate cu folii de plastic), ne-am luat farfuriile și am coborât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
au fost imediat aprobate, expediindu-se la Tirana un TIR cu cărți, discuri, expoziții, manuale și câteva tone de hârtie pentru tipărirea unui ziar. Cea mai nostimă realizarea a fost că, fiind în preajma Paștelui și fiind în excelente relații cu minunatul Patriarh Teoctist, Dumnezeu să-l odihnească, am determinat trimiterea în Albania a unui autocar cu preoți. Am aflat de la ambasador ulterior cum s-au desfășurat slujbele: ca în vremea creștinismului timpuriu, în câmp, neexistând biserici, preoții și credincioșii aromâni fiind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]