18,350 matches
-
de o mai veche prevestire a Tetidei potrivit căreia cel mai bun dintre toți mirmidonii avea să piară în luptă înainte de propria lui moarte. Până atunci uitase, acum era prea târziu. Când află, pe Ahile îl cuprinde durerea, ca un nor întunecat. Își umple palmele cu cenușă din vatră și își mânjește cu ea capul și obrajii, începe să-și smulgă părul. Antiloh, plângând în mijlocul țipetelor și vaietelor înălțate de captive, îl ține pe Ahile de mâini, de teamă să nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag determinate ale unei vegetații luxuriante, uneori doar germinația unor amăgiri. Insula, peste care, lini sau viforoși, trec nori, pare să fie păduroasă, dar nu este o junglă; se află acolo rariști și poieni, sunt pomenite măguri, pajiști de nimeni păscute a căror iarbă, de un verde viu, este proaspătă și deasă, cresc flori și pomi care pot înflori
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ostrovu-i plin de zvonuri, / De sunete și dulci cântări ce-mbată,/ Dar rău nu fac. Îmi zumzuie-n urechi / Când leneșe-alăute, 159 mii, când glasuri / Care, dacă m-aș trezi din somn prelung, / M-ar adormi din nou; și-n visu-mi, norii / Îmi par că se desfac, spre-a mi arăta / Comori ce stau să cadă; -ncet mă scol / Plângând de dorul unor vise ca acestea.“ Pentru că insula Furtunii este cu adevărat vrăjită. Este populată de duhuri, de o sumedenie de duhuri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori, palate mândre, / Solemne temple, chiar întreg pământul / Cu tot ce-a moștenit, se vor topi / Ca și alaiul umbrelor acestea / Și-n urma lor nu vor lăsa o dâră. / Plămadă suntem precum cea din care / Făcute-s visele; și scurta
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Adâncului sălciu, să zbori pe crivăț și, de dragul meu, / În vinele pământului să forfoți / Când îl călește gerul“, iar Ariel, în ceasurile sale bune, proclamă că oricând e gata: „să zbor, să-not, să trec prin foc, să călăresc pe nori“. Și, într-un rând, tot Ariel îi amintește, vorbind de golful în care adăpostise corabia napolitană: „în golful cel adânc din care, / În crucea nopții, m-ai trismis s-aduc / Din furtunoasele Bermude rouă“. De bună seamă rouă pentru operații
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce n-o să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
căci, pasămite, Le săruta călcâiele.“ Parcă îl vezi făcând ca ei. Iar, în planul acțiunilor propriu-zise, spiritul îl slujește îndeplinind neostenit sarcinile pe care i le încredințează. Ariel poate să zboare foarte iute, fie și pe crivăț, să plutească pe nori, să înoate pe valuri sau să se cufunde în adâncul mării, călcând „pe mâlul / Adâncului sălciu“, să străbată până departe în vinele pământului, fie el și înghețat de ger, să intre în foc și să se prefacă în foc. Într-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe țărmul insulei. Este ceea ce Ariel îndeplinește cu un brio extraordinar, de care, cum s-a văzut, era atât de mândru. La prima vedere, s-ar putea crede că spiritul a pus în slujba lui toate elementele: apele mării, vânturile, norii cu întreg văzduhul, cu vuietele, fulgerele și trăsnetele lui, însuși focul ca pârjol de flăcări. În realitate, totul fusese o înscenare foarte bine calculată și executată, iar pirotehnia o asigurase însuși polimetamorficul duh. A rămas atât de încântat și exaltat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său raport. Acestei bine îndeplinite sarcini de la începutul piesei îi corespunde, la sfârșitul ei, ultima pe care o mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
grup de cercetători de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția critică a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat împreună cu Constantin Noica ediția Platon la Editura Științifică. După 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum. SCRIERI ORIGINALE: Norii (Cartea Românească, 1979); Epos și logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile și umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
limba. Până astăzi mă urmărește o scenă al cărei autor involuntar am fost și care-l avea în centru pe el, suferitor ca un erou homeric rănit. Scurtă vreme după ce a luat ființă Editura Humanitas, am scos în ediție bibliofilă Norii lui Petru Creția și Jurnalul de la Tescani al lui Andrei Pleșu. Am organizat o lansare, cu fastul care era posibil atunci, la Sala Dalles, urmată de o ședință de autografe. Cei doi autori au fost instalați la o masă comună
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unei cărți. Poate că vorbele acelea crude l-au îndârjit și se va fi gândit poate că „o să ne arate el nouă!“. Fapt e că a început deodată să publice carte după carte. Și ce feerie culturală a început! Cărții Norii, pe care o scosese (mai înainte de pagina incriminatoare) din sutele de notații făcute vreme de cincisprezece ani cât stătuse cu ochii pe cer, aruncate într-o cutie și uitate apoi în podul casei părintești, i-au urmat, pe același registru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e cerul, cu astrele lui. Cerul astrelor și al luminii este numit aither, eterul, cerul de foc, dar între pământ și eter se află aerul, cerul norilor și al ceții. Într-un loc este vorba de un brad uriaș care străbate prin văzduhul norilor până în tăria luminii. În unele pasaje, cerul, fără nici o distincție, e socotit solid, de aramă, mai arareori de fier. Dintre constelații sunt pomenite
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
astrele lui. Cerul astrelor și al luminii este numit aither, eterul, cerul de foc, dar între pământ și eter se află aerul, cerul norilor și al ceții. Într-un loc este vorba de un brad uriaș care străbate prin văzduhul norilor până în tăria luminii. În unele pasaje, cerul, fără nici o distincție, e socotit solid, de aramă, mai arareori de fier. Dintre constelații sunt pomenite Pleiadele, Hiadele, Orion, Carul Mare și Boarul, iar dintre stele și planete, Câinele lui Orion sau Steaua
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și mări bat vânturi viforoase sau line. Atât de viu este prezentat vântul în poem, încât merită să se vorbească despre el ca despre unul dintre eroi și ca despre una dintre ipostazele forței cosmice. Într-adevăr, vântul homeric risipește norii deasupra munților sau, dimpotrivă, învăluie culmile lor într-o negură groasă, lăsând privirii loc în jur doar cât arunci o piatră; se apasă vuind în coamele înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și, rânduri-rânduri, scutură din arbori la pământ frunzișurile moarte ale verii, așa cum, iarna, scutură fulgi deși din norii cenușii și biciuie tăios pe luptătorii ninși, cu scuturile prinse în cercuri tari de gheață. Și sunt locuri neliniștite unde se întoarce mereu, și se află copaci, și piscuri, și văi, și cetăți al căror nume se însoțește cu numele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi, iar vânturile vin să-i răscolească pulberea și s-o înalțe în vârtejuri până dincolo de nori, pulberea și așa răscolită de zbuciumul luptei, îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în frunte cu Troia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de o negură deasă, eroii se simt pierduți și Aias strigă: „Zeus, părinte, dă-ne un cer curat, să vedem; apoi, dacă așa vrei, nimicește-ne în plină lumină!“ Tristețea, durerea și moartea îi învăluie pe eroi ca într-un nor întunecat. Și mai sunt zarva, vuietul, vacarmul câmpiei cotropite de luptă. Se aud până în eter strigăte de războinici și de zei, strigăte de luptă, de amenințare și de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
numeroasă ca frunzele și florile primăverii, înaintează ca un foc care cuprinde totul în flăcările lui; ca un puhoi care târăște spre mare trunchiuri și mâl; sau ca acele năvalnice lucruri pe care le stârnește și le mână vântul: un nor negru și furtunos adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese, înspumate și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar să dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar, cât pot, îl înfruntă, înaintând încet ca o pereche de boi înjugați la un plug și ținând brazdă dreaptă. Până și concentrarea bătăliei într-un singur punct e văzută ca un mare nor pe care furtuna îl înalță din praful gros al drumurilor verii; iar din iarnă vine închipuirea căderii de fulgi deși: sunt pietrele pe care le aruncă aheii asupra troienilor, de pe zidul de apărare al taberei lor. Numai că, la fel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și fără pasiuni nu le este nici măcar urât, plictisul fiind doar o tânjire a vitalității. Și nălucile acestea nu sunt nici măcar mohorâte sau triste, pentru că de fapt nu mai sunt. Față de ele până și materia, mineralele sau metalele, apele și norii, vântul și focul par înzestrate cu un fel de conștiință și de pătimire, pentru că sunt expresia Forței care trăiește în ele și se desăvârșește, prin ele, în una dintre formele ei. Câmpia cu asfodeli, întinderea vagă pe care foșnesc, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de o mai veche prevestire a Tetidei potrivit căreia cel mai bun dintre toți mirmidonii avea să piară în luptă înainte de propria lui moarte. Până atunci uitase, acum era prea târziu. Când află, pe Ahile îl cuprinde durerea, ca un nor întunecat. Își umple palmele cu cenușă din vatră și își mânjește cu ea capul și obrajii, începe să-și smulgă părul. Antiloh, plângând în mijlocul țipetelor și vaietelor înălțate de captive, îl ține pe Ahile de mâini, de teamă să nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag determinate ale unei vegetații luxuriante, uneori doar germinația unor amăgiri. Insula, peste care, lini sau viforoși, trec nori, pare să fie păduroasă, dar nu este o junglă; se află acolo rariști și poieni, sunt pomenite măguri, pajiști de nimeni păscute a căror iarbă, de un verde viu, este proaspătă și deasă, cresc flori și pomi care pot înflori
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]