14,795 matches
-
referă la acele abordări care deduc acțiunea din impulsuri psihologice. Analiza se bazează în întregime pe schema intrări-ieșiri (input-output), reducînd actorul la un simplu element de parcurs (throughput). O astfel de perspectivă ar trebui într-adevăr să difere de alegerea rațională în sensul restrîns al cuvîntului, dar atunci ar putea părea curios să nu vezi în alegerea rațională un program de cercetare naturalist, adesea bazat în mod explicit pe criterii falsifica-ționiste. Pe de altă parte, Mark Neufeld adună toate teoriile acțiunii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
intrări-ieșiri (input-output), reducînd actorul la un simplu element de parcurs (throughput). O astfel de perspectivă ar trebui într-adevăr să difere de alegerea rațională în sensul restrîns al cuvîntului, dar atunci ar putea părea curios să nu vezi în alegerea rațională un program de cercetare naturalist, adesea bazat în mod explicit pe criterii falsifica-ționiste. Pe de altă parte, Mark Neufeld adună toate teoriile acțiunii raționale în tabăra naturalistă, deși distinge cu grijă între behavioralismul strict și cel orientat înspre sens, într-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în sensul restrîns al cuvîntului, dar atunci ar putea părea curios să nu vezi în alegerea rațională un program de cercetare naturalist, adesea bazat în mod explicit pe criterii falsifica-ționiste. Pe de altă parte, Mark Neufeld adună toate teoriile acțiunii raționale în tabăra naturalistă, deși distinge cu grijă între behavioralismul strict și cel orientat înspre sens, într-un mod care seamănă cu distincția lui Sparti între acțiunea intențională și cea determinată pur psihologic. În concluzie, teoriile interpretative sînt, strict vorbind, accesibile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu distincția lui Sparti între acțiunea intențională și cea determinată pur psihologic. În concluzie, teoriile interpretative sînt, strict vorbind, accesibile doar în categoria holistă sau intersubiectivă (Neufeld 1993: 41-9). Însă există argumente valabile și pentru distingerea diferitelor teorii ale alegerii raționale. Alegerea rațională presupune două asumpții principale. Prima este că actorii sînt maximizatori auto-interesați ai utilității. A doua este că acțiunea este rațională, în sensul că este consistentă (adică preferințele sînt tranzitive) și completă. Date fiind aceste asumpții, cele trei variabile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui Sparti între acțiunea intențională și cea determinată pur psihologic. În concluzie, teoriile interpretative sînt, strict vorbind, accesibile doar în categoria holistă sau intersubiectivă (Neufeld 1993: 41-9). Însă există argumente valabile și pentru distingerea diferitelor teorii ale alegerii raționale. Alegerea rațională presupune două asumpții principale. Prima este că actorii sînt maximizatori auto-interesați ai utilității. A doua este că acțiunea este rațională, în sensul că este consistentă (adică preferințele sînt tranzitive) și completă. Date fiind aceste asumpții, cele trei variabile ale analizei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
categoria holistă sau intersubiectivă (Neufeld 1993: 41-9). Însă există argumente valabile și pentru distingerea diferitelor teorii ale alegerii raționale. Alegerea rațională presupune două asumpții principale. Prima este că actorii sînt maximizatori auto-interesați ai utilității. A doua este că acțiunea este rațională, în sensul că este consistentă (adică preferințele sînt tranzitive) și completă. Date fiind aceste asumpții, cele trei variabile ale analizei sînt dorințele, convingerile și comportamentul: Dorințele motivează, iar convingerile canalizează acțiunea. Deci, un individ care dorește z va face y
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
primului stadiu al disciplinei relațiilor internaționale, cînd aceasta și-a căpătat statutul de disciplină independentă. Idealiștii din perioada interbelică (capitolul 2) urmăresc pacea internațională și își bazează încercarea de a o obține pe o viziune specifică asupra omului ca ființă rațională. În replică, unii realiști din prima perioadă s-au referit de asemenea la fundamentele antropologice, religioase pentru Niebuhr (1941), înclinații psihologice pentru Morgenthau - pentru a contura o viziune opusă asupra a ceea ce e realizabil în politica mondială: anume o simplă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de Morton Kaplan și Hedley Bull, există două soluții realiste la această problemă. Pe de o parte, o soluție mai pozitivistă încearcă să transforme principiile politice în legi sociale cu aplicabilitate mai mult sau mai puțin limitată. Politica cea mai rațională se realizează pe baza cunoașterii acestor legi. Pe de altă parte, perspectiva clasică se limitează la a înțelege abilitatea practică dezvoltată istoric de a limita conflictele. Aici este important să surprindem evoluția instituțiilor pe care societatea internațională și le-a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unității spirituale, cu dezvrăjirea, cum îi spune el. Weber este moștenitorul lui Kant și al lui Nietzsche. Într-o lume care l-a pierdut pe Dumnezeu se vor ciocni o mulțime de idoli (Weber 1988 [1919]). Nu există nici soluție rațională, nici soluție divină la pluralitatea valorilor. De aceea, modernitatea este ambivalentă. Ea eliberează indivizii de regulile arbitrare, dar îi poate încătușa în rețeaua crescîndă a raționalității instrumentale, cușca de fier a lui Weber. În acest context a apărut o nouă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
reductibil la un model mecanicist. Ci ea este o construcție socială a instituțiilor care evoluează istoric și în care materialismul puterii joacă un rol în schimbare. Ca atare, politica internațională nu poate proveni dintr-un interes național optimizabil pe căi raționale, o opinie care ar reduce deciziile politice la un calcul al eficienței. O practică socială este constituită de către o comunitate de actori. De aceea, argumentul precedent se bazează pe identificarea unei comunități în sfera internațională. Richard Ashley, reprezentant al unei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru aceia care beau tutun sau trag tabac. Aci dracii sunt plini de fum și stau toți cu lulele în gură, având și tabacheri, și slobozesc pe nări fum ca din cuptor. Economia infernului este însă rudimentară, fără o ierarhie rațională a pedepselor. O biată femeie care a tras cu urechea este spânzurată de respectivul organ. Foarte răspândite au fost textele ocultistice (conjurații, descântece, amulete, horoscoape, zodiace), rojdanicele (horoscoape de nativitate, fixe), calendarele, gromovnicele, trepetnicele. Fiziologul nu e decât un bestiariu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
căuta în literatură intenții etice, dar cu greu ne putem închipui o operă de artă de valoare durabilă care să nu răspundă nevoii noastre religioase, adică nevoii de a introduce în realitatea haotică și îndeosebi în viața socială, o ordine rațională." Firește, rațiunea condamnă războiul, instinctul național care îi e cauză, idealizarea "trecutului barbar". Sanielevici întrevede un clasicism țărănesc, întemeiat pe imaginea unui țăran preocupat numai de problema proprietății. De unde și simpatia pentru cosmopolitul Slavici. Critica lui Sanielevici e mai degrabă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Luând în considerare cele trei direcții principale: - A - Resurse; - B - Localități; - C - Gospodării; s-a analizat întreaga arie problematică a redresării și dezvoltării spațiului rural și sau propus unele direcții de acțiune prioritare și anume: Eficientizarea activităților productive în valorificarea rațională a resurselor naturale si umane . Vitalizarea si rentabilizarea activităților de exploatare a resurselor . Conservarea si protecția resurselor naturale si protecția mediului construit și natural . • Prevenirea si limitarea riscurilor naturale și antropice și protecția mediului. Redresarea și vitalizarea activităților locale . Vitalizarea
VALORIFICAREA POTEN?IALULUI TURISTIC AL ZONEI RURALE by Alexandru NEDELEA () [Corola-publishinghouse/Science/83106_a_84431]
-
uniți în crezul lor că religia tradițională, în mod special catolicismul, pe care îl considerau a fi bazat pe superstiție și autoritate (atât autoritatea Sfintei Scripturi cât și cea a Bisericii), ar trebui să ofere cale liberă rațiunii și organizării raționale a politicii și societății. Mulți dintre aceștia nu erau împotriva religiei ca atare și păreau a fi " deiști",14 un termen destul de vag care denotă acceptarea lui Dumnezeu ca ființă divină și nu ca un Dumnezeu personal care se amestecă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
descentralizare atâta timp cât, până la această etapă, cei de dreapta au fost blocați în noul sistem descoperindu-i astfel avantajele.9 Principiile fundamentale ale reformelor din 1982-1986 Oare de ce au lansat socialiștii în primul rând reformele de descentralizare? Care era analiza lor rațională fundamentală? Pare a fi o abordare surprinzătoare având în vedere iacobinismul feroce care caracterizase majoritatea aripii stângi franceze încă de la Revoluția Franceză. Pentru a răspunde la această întrebare, ar putea fi înaintate câteva motive. În primul rând, s-a ajuns
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ani ai celei de-a Cincea Republici, câțiva dintre tehnocrații responsabili cu planificarea au căutat să raționalizeze sistemul administrativ și au simțit că departamentul era prea îngust și neadecvat pentru îndeplinirea sarcinilor administrative ale noului regim.5 În plus, analiza rațională care stă la baza creării acesteia la vremea Revoluției ruperea de trecut și asigurarea unei forme "raționale" de adiministrație teritorială nu mai este relavantă astăzi. În primul rând, probabilitatea că se va reveni la vechile provincii este mică, iar în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sistemul administrativ și au simțit că departamentul era prea îngust și neadecvat pentru îndeplinirea sarcinilor administrative ale noului regim.5 În plus, analiza rațională care stă la baza creării acesteia la vremea Revoluției ruperea de trecut și asigurarea unei forme "raționale" de adiministrație teritorială nu mai este relavantă astăzi. În primul rând, probabilitatea că se va reveni la vechile provincii este mică, iar în al doilea rând, majoritatea cetățenilor francezi nu mai vin călare pe cai la chef-lieu al departamentului în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
legături astfel: "Prefectul... transmite ordine subprefectului; acesta primarului orașului, orășelului sau satului... astfel încât lanțul ordinelor descrește fără întrerupere de la ministru la subaltern și transmite legile și direcțiunile guvernului... cu rapiditatea curentului electric"! Referirea la curentul electric trădează așa zisa bază rațională și științifică a sistemului, pe care reformatorii au văzut-o ca depășind caracterul "irațional" și confuz al Vechiului Regim. Mitul controlului atotputernic a fost simbolizat prin opulența biroului prefectoral: uniformele spledide și palatele somptuoase (la préfecture) în care locuiau (și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1999). 41 Și administrația publică americană a fost în plină expansiune și au existat încercări de a aplica tehnici de management dezvoltate în marile companii precum General Motors pentru a îmbunătăți managementul public. Acesta urma să devină un management public rațional, iar lucrările lui H. Simon, precum Models of Man: Social and Rational (New York: John Wiley and Sons, Inc., 1957), au influențat enorm dezvoltarea acestei abordări. 42 Vezi M. Carley, Rational techniques in policy analysis (London: Heinemann Educational, 1980) pentru detalii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
procesul de justificare/legitimare a puterii, ideologia construiește un cadru explicativ rațional actelor pe care le desfășoară puterea, ocultând tot ceea ce nu corespunde valorilor promovate de ea. "A înțelege ideologia, presupune a înțelege raportul ambiguu între forma sa, care este rațională, și conținutul său, care nu este rațional"60. Dintre formele de manifestare ale ideologiei (instituții, acte, practici, simboluri ș.a.), limbajul constituie un domeniu privilegiat, fiind locul predilect de exersare a funcției de legitimare a puterii politice, de disimulare a actelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
referință: criteriul contextului, criteriul emitentului și cel al conținuturilor. Înțelegând limbajul ca logos semantikos, concepție care postulează primordialitatea funcției/finalității semnificative în raport cu potențialele determinări ulterioare ale vorbirii (ale limbajului în uz), Aristotel deosebește trei finalități discursive: finalitatea apofantică (științifică sau rațională, concretizată în raportul adevărat/fals), finalitatea pragmatică (practică, determinată de valorile eficacității practice) și finalitatea poetică 75. Toate cele trei finalități sunt percepute ca determinări ulterioare și nu constitutive limbajului ca expresie liberă și intențională a unor conținuturi ale conștiinței
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care o justifică și o întemeiază, fie o ordine posibilă a lumii, pe care o construiește. Ordinea lumii are prea puține tangențe cu interesele de grup pentru ca să poată determina caracterul ideologic al unui astfel de discurs"87. Argumentarea filosofică este rațională, pe când argumentarea politică este preponderent persuasivă. Atât discursul filosofic, cât și cel politic propun norme și valori, numai că cele filosofice privesc existența umană în general, în timp ce valorile și normele politice privesc, preponderent, ființa umană în ipostaza ei social-politică, implicată
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
etc., care intră în alcătuirea unei grile proprii de lectură a contextului contemporan, fac obiectul cercetării despre Baudrillard. Acesta a fost ales din motivele pe care tocmai le-am amintit, la care se pot adăuga eclectismul, violența interpretativă, refuzul configurării raționale a lumii, nihilismul nuanțat și, de bună seamă, multe altele care însoțesc un personaj caracterizat prin hiperactivitate, schimbarea continuă a cuiva care, acceptabil sau nu, avea întotdeauna ceva captivant de spus, deși scepticismul în legătură cu posteritatea lui a fost frecvent și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să se elibereze de formulele moarte ale trecutului. În mod fundamental, el amestecă optimismul renascentist cu cel al futuriștilor, dar este pesimist în legătură cu identificarea oricărui punct de salvare, fie acesta tehnologia, o societate fără clase, o meritocrație sau o organizare rațională a economiei mondiale"34. Ambivalența atitudinii față de trecut pare să fie astfel o caracteristică a postmodernismului în ansamblu, care este prins între reinventarea, revizitarea și utilizarea sa, și nevoia de a-l depăși prin crearea unor forme de expresie complet
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale științei, literaturii și artelor, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea", și, mai general, drept "neîncrederea în metapovestiri"119, Lyotard va aduce în prim plan problema legitimării și a crizei marilor povestiri precum dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană și cea marxistă"120. În schimb
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]