14,766 matches
-
, Prințesă de Orania-Nassau ("Catharina-Amalia Beatrix Carmen Victoria"; n. 7 decembrie 2003), este primul copil al regelui Willem-Alexander al Țărilor de Jos și al reginei Máxima. Este moștenitoarea tronului neerlandez în urma abdicării bunicii ei, regina Beatrix, și a urcării pe tron a tatălui ei, Willem-Alexander, la 30 aprilie 2013. Prințesa Catharina-Amalia s-a născut la 17:01 CET la 7 decembrie 2003 la spitalul Bronovo
Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328525_a_329854]
-
, Prințesă de Orania-Nassau ("Catharina-Amalia Beatrix Carmen Victoria"; n. 7 decembrie 2003), este primul copil al regelui Willem-Alexander al Țărilor de Jos și al reginei Máxima. Este moștenitoarea tronului neerlandez în urma abdicării bunicii ei, regina Beatrix, și a urcării pe tron a tatălui ei, Willem-Alexander, la 30 aprilie 2013. Prințesa Catharina-Amalia s-a născut la 17:01 CET la 7 decembrie 2003 la spitalul Bronovo din Haga. A fost botezată la 12 iunie 2004 de
Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328525_a_329854]
-
regale și ai Consiliului de Stat din Țările de Jos. Când a împlinit șapte ani, un avion Douglas C-47 Skytrain pe care l-a deținut odată străbunicul ei, Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld, a fost redenumit după ea. În urma abdicării reginei Beatrix la 30 aprilie 2013, și a urcării pe tron a tatălui ei, Willem-Alexander, Prințesa Catharina-Amalia a devenit moștenitoarea tronului Țărilor-de-Jos, primind titlul de Prințesă de Orania. În prezent continuă să locuiască la Wassenaar, dar se va muta în cele
Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328525_a_329854]
-
("Máxima Zorreguieta"; n. 17 mai 1971) este soția regelui Willem-Alexander al Țărilor de Jos. La 30 aprilie 2013, după abdicarea reginei Beatrix și urcarea pe tron a soțului ei ca regele Willem-Alexander, Máxima a devenit regină consort a Țărilor de Jos. Născută Máxima Zorreguieta la Buenos Aires, Argentina, la 17 mai 1971, Prințesa Máxima este fiica lui Jorge Zorreguieta (n. 1928) și
Regina Máxima a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328529_a_329858]
-
("Máxima Zorreguieta"; n. 17 mai 1971) este soția regelui Willem-Alexander al Țărilor de Jos. La 30 aprilie 2013, după abdicarea reginei Beatrix și urcarea pe tron a soțului ei ca regele Willem-Alexander, Máxima a devenit regină consort a Țărilor de Jos. Născută Máxima Zorreguieta la Buenos Aires, Argentina, la 17 mai 1971, Prințesa Máxima este fiica lui Jorge Zorreguieta (n. 1928) și a celei de-a doua soții, María del Carmen Cerruti Carricart (n. 1944). Ea are
Regina Máxima a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328529_a_329858]
-
Bășina sau Basine (n. cca. 438 - d. 477) a fost o regină a tribul germanic al thuringienilor de la jumatatea secolului al V-lea. Bășina a fost fiica regelui thuringian Basin și Bășina sau, potrivit altor surse, o prințesă saxona. Ea și-a părăsit soțul, regele Bisinus de Thuringia și a fugit în
Basina de Thuringia () [Corola-website/Science/328543_a_329872]
-
Hermanfrid (sau Hermanifrid, Hermanafrid, Herminafried; în latină, Hermenfredus) a fost ultimul rege independent al tribului germanic al thuringienilor. Hermanfried a fost unul dintre cei trei fii ai regelui thuringian Bessinus (sau Bisinus) cu regina longobardă (sau saxonă) Menia (sau Basina). Frații săi erau Baderic și Berthar, iar sora sa era Radegunda, care se va căsători cu regele Wacho al longobarzilor. Hermanfrid a fost căsătorit cu Amalaberga, fiică a Amalafridei care era urmașa regelui Theodemir
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
obligat să escorteze câțiva arheologi de la Muzeul Luvru, care vor să descopere un oraș antic aflat în apropiere de Erfoud și îngropat de o furtună de nisip cu 3.000 de ani în urmă. În acel loc este mormântul unei regine berbere, "Îngerul Deșertului". Foster a fost ales pentru această misiune deoarece este singurul ofițer francez rămas în viață care a luptat în Maroc înainte de război. El a contribuit la dezvoltarea relațiilor diplomatice cu triburile arabe, mai ales cu El Krim
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
Margareta a dat naștere la cinci copii: trei fii (Henric, Frederic și Dietzmann) și două fiice (Margareta și Agnes). Prin fiul ei Frederic - devenit markgraf de Meissen - Margareta a fost străbuna directă a electorilor și regilor de Saxonia și a reginelor Angliei Margareta de Anjou și Ana de Cleves. În 1265, soțul ei a primit titlurile de landgraf de Thuringia și de conte palatin de Saxonia, ca urmare abdicării tatălui său, care a păstrat pentru sine doar controlul asupra Meissen. După ce
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
abdicării tatălui său, care a păstrat pentru sine doar controlul asupra Meissen. După ce nepotul ei Conradin de Hohenstaufen a fost executat în 29 octombrie 1268 de către Carol de Anjou, Margaret, din poziția de următoare rudă legitimă a Hohenstaufenilor, a devenit regină a Siciliei cu drepturi depline și moștenitoare a dinastiei în ceea ce privește pretențiile asupra Ducatului de Suabia și a Regatului Ierusalimului. Fiul ei Frederic și-a asumat o vreme aceste titluri pe baza drepturilor Margaretei. După ce a descoperit adulterul soțului ei cu
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
Constanța (2 noiembrie 1154 - d. 27 noiembrie 1198), membră a dinastiei normande de Hauteville, a fost moștenitoare a regilor normanzi ai Siciliei și soție a împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen. Ea a fost regină a Siciliei între 1194 și 1198, în comun cu soțul ei între 1194 și 1197 și cu fiul ei minor, Frederic al II-lea în 1198. Constanța a fost fiica postumă a regelui Roger al II-lea al Siciliei cu
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
Carol a acuzat-o pe soția lui Lothar, Ema, fiica lui Lothar al II-lea de Italia, rege al Italiei, de infidelitate cu episcopul Adalberon de Laon. Conciliul de la Sainte-Macre de Fismes (în apropiere de Reims) i-a exonerat pe regină și pe episcop, însă Carol și-a menținut acuzațiile și, ca urmare, a fost alungat din regat, găsindu-și refugiu la curtea vărului său, Otto al II-lea. Otto a promis să îl încoroneze pe Charles imediat ce Lothar ar fi
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
la Reims și s-a aflat în capitlul catedralei din Metz. Cronicarul Richerus de Reims amintește de o acuzație din 977 la adresa sa, lansată de ducele Carol de Lotharingia, fratele regelui Lothar al Franței, episcopul fiind acuzat de adulter cu regina Ema de Italia, soția lui Lothar. Fiul Emei, Ludovic al V-lea al Franței l-a îndepărtat din Laon în 981. Atunci când Laon a fost capturat de către Carol de Lotharingia în 988, Adalberon a fost pus în închisoare, de unde însă
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
al IV-lea război sirian cu o invazie a Coele Siriei, profitând atât de aparenta slăbiciune a curții Ptolemaice, unde tânărul Ptolemeu al IV-lea Philopator se afla sub controlul total al miniștrilor săi ca urmare a uciderii mamei sale, regina Berenice, precum și de trădarea guvernatorului Ptolemaic al acestei provincii, Theodotus Aetolianul, care îi promisese întregul său sprijin regelui seleucid, fiind dezgustat de viciile și luxul curții ptolemaice. Invazia inițială a regatului Ptolemaic s-a bucurat de succes, orașe precum Seleucia
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
punct de vedere diferit este cel care susține că atacurile conjugate ale pecenegilor și bulgarilor i-au forțat pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
până la anul 901 este cea mai timpurie astfel de lucrare. O scrisoare atribuită arhiepiscopului Theotmar al Salzburgului către Papa Ioan al IX-lea în 900 se referă de asemenea la cuceririle ungurilor, dar unii cercetători o consideră un fals. Starețul Regino din Prüm, în Cronica sa scrisă pe la 908, a rezumat toate informațiile despre unguri într-o relatare despre anul 889. O sursă importantă de informații este "Antapodosis" al episcopului Liutprand din Cremona scrisă pe la 960, scrisă la câteva decenii după
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Buhara, afirmă că în cazul confederației "Hetumoger" existau doi lideri: un lider spiritual, "kende", și unul militar. "gyula". Aceeași autori notează că "gyula" comanda o armată de aproximativ 20.000 de călăreți, dar veridicitatea acestui număr este pusă la îndoială. Regino din Prüm și alți autori contemporani i-au descris pe unguri ca fiind un popor de războinici nomazi. Împăratul Leon Filozoful a remarcat importanța pe care o aveau acțiunile cavaleriei în tactica militară a ungurilor. Analizele făcute craniilor de cai
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Împăratul Leon Filozoful a remarcat importanța pe care o aveau acțiunile cavaleriei în tactica militară a ungurilor. Analizele făcute craniilor de cai găsite în mormintele războinicilor unguri nu au descoperit diferențe semnificative între acești cai și cei din rasele vest-europene. Regino din Prüm îi descrie pe unguri ca nefiind cunoscători ai tehnicilor de luptă în formație corp la corp sau de asediu ale fortificațiilor, dar admite că ei erau arcași foarte buni. Cercetările arheologice au confirmat că arcul compozit era principala
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fortificațiilor, dar admite că ei erau arcași foarte buni. Cercetările arheologice au confirmat că arcul compozit era principala armă a ungurilor. Războinicii maghiari mai foloseau și săbii scurte curbate, astfel de arme fiind descoperite în morminte din timpul „descălecatului” maghiar. Regino din Prüm a notat de asemenea tactica războinicilor maghiari, care se prefăceau că se retrag, numai pentru ca să contraatace inamicul care pornea dezordonat în urmărire. Martorii invaziilor maghiare au subliniat sălbăticia ungurilor, care obișnuiau să îi masacreze pe aproape toți bărbații
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
punct de vedere diferit este cel care susține că atacurile conjugate ale pecenegilor și bulgarilor i-au forțat pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Dacă moartea sa a fost un omor ritual, aceasta ar presupune că ungurii au urmat tradiția hazarilor, ai căror conducători, haganii, erau sacrificați în cazul dezastrelor care afectau statul și poporul ca întreg (Ahmad ibn Fadlan și al-Masudi). Cronicarul contemporan Regino din Prüm constata că ungurii „cutreierau sălbăticiile panonilor și avarilor și își câștigau hrana zilnică prin vânătoare și pescuit” după sosirea în Bazinul Panonic. Înaintarea maghiarilor către Dunăre se pare că la stimulat pe Arnulf, care fusese încoronat rege al
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
prin ordinul tatălui său, Henric s-a căsătorit cu o femeie cu șapte ani mai mare decât el, Margareta, fiica ducelui Leopold al VI-lea de Austria. 16 luni mai târziu, la 23 martie 1227, Margareta a fost încoronată ca regină a Germaniei în Aachen. Această uniune a produs doi fii: Henric (care a murit de tânăr, în cca. 1242/1245) și Frederic. Henric se pare că a fost un conducător plin de viață și cultivat și s-a înconjurat de
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
fost rege al Ierusalimului (sub numele de Conrad al II-lea; din 1228), al Germaniei (din 1237) și al Siciliei (sub numele de Conrad I; din 1250). Conrad era unul dintre fiii împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen cu regina regenta a Ierusalimului, Isabela a II-a (Iolanda), ca al doilea fiu al acestora. Mama sa a murit în timpul nașterii sale. Prin tatăl său, Conrad era nepotul lui Henric al VI-lea și strănepotul lui Frederic I Barbarossa. Conrad a
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
au cotropit Levedia, i-au zdrobit pe maghiari care, în frunte cu liderul lor Levedi, ar fugit spre vest. Un grup de maghiari s-a desprins din mulțimea celor care căutau adăpost în apus, s-a refugiat peste Munții Caucaz, regine în care urmașii lor au locuit până în secolul al XIII-lea. Există cercetători care consideră însă că maghiarii s-ar fi mutat spre vest încă din secolul al VII-lea, când primul stat bulgar s-a dezintegrat sub loviturile hazarilor
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
moștenitor prezumptiv este preluată de fiul său. În "Pair of Kings", vărul regilor, Lanny, este următorul în linie pentru a deveni rege al Kinkow după moartea verilor săi (care domnesc împreună). În "Frozen", Prințesa Anna este moștenitoare prezumtivă, fiind sora reginei Elsa.
Moștenitor prezumtiv () [Corola-website/Science/328682_a_330011]