15,959 matches
-
extazurilor stranii Ce tulbură privirea brahmanilor în trestii. Și-așa să-ntreb simunul, nisipul și zenitul Ce spune câteodată divinul Pan din flaut, Apoi, retras în mine cu cîntecu-i, să caut La rândul meu misterul ce-ncheagă infinitul. Și-n verbe mai sonore ca murmurul pădurei Să-nchid nemărginirea, și greu de majestatea Pe care-o face gândul și-o dă singurătatea Să pun odată mâna pe sufletul naturei... Singurătatea, excelentă compunere, reia motivul lui Eminescu prin imaginea originală a seminaristului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
corespunzătoare și era de asemenea fatal ca acele cuvinte să fie trântite în limbă fără a li se da, deocamdată, un contur mai românesc. Se știe cu câtă greutate cuvintele franțuzești au fost puse pe calupul limbii românești; așa, pentru verbul publier a fost ezitare între publicarisesc, publicuiesc, publicăluiesc, publiez, publicez, public...1 Și desigur că, pe lângă mania de a între-buința cuvinte franțuzești a celor care voiau să se arate 1 L. Șăineanu, Ioan Eliade Rădulescu ca gramatic și filolog ă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
În limba română ploscan este parul cu care se cară grămada de fîn pentru a face o căpiță iar ploscană este căpița de fîn joasă, pala de fîn sau prepeleacul pe care se usucă fînul. Mai avem în limba noastră, verbul a ploscani cu sensul: a aduna sau a strînge fînul. În urma bătăliei la Kalka din 31 mai 1223 oștile ruso-cumane au fost înfrînte de tătari iar cumanii au migrat în nordul Mării Negre, în Moldova și Valahia dar nu au format
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în acest domeniu?", pentru că, iată, de 3 luni de zile Autoritatea Națională de Turism nu are președinte (www.senat.ro). 3.1.2.2. Interjecția uite, creată pe teren românesc, își bazează valorile prezentative pe sensul prototipic conferit formațiunii de verbul de percepție din care provine (imperativul verbului (a) se uita, "a-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, pentru a observa, pentru a percepe, pentru a cerceta"). Faptul justifică și utilizarea sa, aproape exclusiv în comunicarea orală
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
luni de zile Autoritatea Națională de Turism nu are președinte (www.senat.ro). 3.1.2.2. Interjecția uite, creată pe teren românesc, își bazează valorile prezentative pe sensul prototipic conferit formațiunii de verbul de percepție din care provine (imperativul verbului (a) se uita, "a-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, pentru a observa, pentru a percepe, pentru a cerceta"). Faptul justifică și utilizarea sa, aproape exclusiv în comunicarea orală, "face to face", în special în legătură cu referințe
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Contextual, interjecția hai(de) poate fi asociată sau (din ce în mai frecvent asimilată): 1) cu un imperativ (sau cu o expresie performativă) 2) cu conjunctivul hortativ 30 În contextele în care este integrată sintactic, interjecția hai(de) funcționează ca verb (suplinind un imperativ). Poziția sintactică menționată se realizează prin subînțelegerea (elipsa), din nevoia de comunicare eficientă, a formelor verbale menționate și înlocuirea lor cu interjecția. Fenomenul ia amploare în timp, ducând la consolidarea poziției în sistem a interjecției hortative și
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
consolidarea poziției în sistem a interjecției hortative și conferind acesteia supremație funcțională asupra formelor de imperativ și conjunctiv hortativ în anumite contexte comunicative (specializarea unor funcții − vezi infra). În utilizarea inițială, termenul hai(de) a fost asociat cu imperativul unor verbe de mișcare ("Vino! veniți! să mergem!").31 În situația în care imperativul verbului de mișcare asociat este subînțeles, prezența lui hai(de) este obligatorie în enunț: Hai, vino cu mine poate funcționa ca Vino cu mine sau Hai cu mine
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
formelor de imperativ și conjunctiv hortativ în anumite contexte comunicative (specializarea unor funcții − vezi infra). În utilizarea inițială, termenul hai(de) a fost asociat cu imperativul unor verbe de mișcare ("Vino! veniți! să mergem!").31 În situația în care imperativul verbului de mișcare asociat este subînțeles, prezența lui hai(de) este obligatorie în enunț: Hai, vino cu mine poate funcționa ca Vino cu mine sau Hai cu mine. În această configurație, hai(de) manifestă disponibilitățile combinatorii ale verbului substituit, fiind prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
în care imperativul verbului de mișcare asociat este subînțeles, prezența lui hai(de) este obligatorie în enunț: Hai, vino cu mine poate funcționa ca Vino cu mine sau Hai cu mine. În această configurație, hai(de) manifestă disponibilitățile combinatorii ale verbului substituit, fiind prezentă în tipare sintactice ca32: ( hai(de) + prep. (cu, la, în): Hai cu noi. Momentan suntem interesați de cooptarea unor specialiști pentru urmatoarele posturi: Programator Web; Programator Visual C++; Programator NET (www.zitec.ro) De ce, bă, ăla care
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
mp3 (www.manelelive.net). ( hai(de) + conjuncție (că): A: Hai că poate mă suni un pic mai tîrziu. Pleci acasă? B: Nu n-o să plec. Nu, nu. Adică...o să plec. Nu știu, în zece minute (IVLRA: 181). Frecventa elipsă a verbelor de mișcare citate și suplinirea acestora, în discurs, cu interjecția hai(de) a dus, în timp (grație semantismului vag și funcției hortative a acesteia din urmă), la asocierea interjecției și cu alte verbe desemnând acțiuni (de tipul "a face", "a
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
zece minute (IVLRA: 181). Frecventa elipsă a verbelor de mișcare citate și suplinirea acestora, în discurs, cu interjecția hai(de) a dus, în timp (grație semantismului vag și funcției hortative a acesteia din urmă), la asocierea interjecției și cu alte verbe desemnând acțiuni (de tipul "a face", "a spune"). În acest caz, elipsa imperativului asociat nu este posibilă 33. A: Zice:"hai, ridicați-vă! Aveți ceva, sînteți... mai trăiți?" Zic: "Trăiesc, văd că trăiesc." "Vă doare ceva?" "N:u. Da' pă
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
așteaptă un pic); fără pauză, întărește valoarea imperativă și autoritară a unui ordin, a unui îndemn (hai să mergem!), cuvântul având de altfel, și singur, valoare verbală (hai acasă!)." (Zafiu 2003) Hai(de), cu funcție de intensificare, prefațează o serie de verbe sau expresii performative (mai mult sau mai puțin stereotipizate). Un rol hotărâtor, în decodarea forței ilocuționare a enunțurilor, revine intonației: − urare: Hai noroc și la mai mare! (www.formula-as.ro) Măi București... hai, să trăiești! (www.jurnalul.ro) Hai
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
la... locuri de veci!!! Home · Catalog · Vanzare · Comunități · OKazia mea ... (linkuri.2info.ro). (b) Semantica termenului hai(de) include, în esență, în afara îndemnului la acțiune, ideea de implicare, asociere, cooperare (justificată de asocierea lui hai(de) foarte frecvent cu un verb la conjunctiv)48. Formele coocurente ale conjunctivului cu interjecția hortativă suferă o specializare pentru exprimarea valorii de asociere într-o acțiune x: hai cu mine, cu noi, să.... − incluzând alocutorul (în vreme ce acțiunile imediate, lipsite de ambiguitate, îndreptate către un alocutor
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
funcție de intensificare. Hai să desființăm institutele și mai ales celebra diviziune a muncii și să le lăsăm pe fetele de la minister să le facă pe toate (DV, 3-9.II.2006). Mai recent, forma haideți (care a primit prin analogie cu verbul, desinența de plural, fiind folosită pentru mai mulți destinatari, dar, mai ales, asociată adresării politicoase 49), în afara asocierii cu un conjunctiv al îndemnului sau al ordinului, prefațează "un conjunctiv al formulării de propuneri și ipoteze"50: George Copos: Legea spune
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Forma de întrerupere pe care o induce stai în conversație (spre deosebire de termină, gata sau lasă) este (în acord cu Dascălu Jinga 2006: 191) o întrerupere temporară care are "un caracter cooperant"58. In forma sa de imperativ (prin excelență performativă), verbul stai funcționează ca interjecție secundară, alocutivă (de orientare a mesajului spre alocutor), injonctivă /hortativă (care exprimă ordine sau îndemnuri). Ca și hai(de), stai este utilizat prototipic în conversația spontană, preponderent în registrul exprimării colocvial-familiare (apare în comunicarea scrisă monologată
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Se cere și minte, vă zic eu! (www.jucaushii.ro). B. În anumite contexte, stai are funcția de a se referi la componentele actului comunicativ (marcator discursiv). În această calitate, are contextual, variate sensuri: − asociat în mod obligatoriu cu un verb dicendi, stimulează, asemenea lui hai(de,) deschiderea discuției: Stai să-ți spun și eu câteva: mamei i-au murit doi purcei de pestă, tata a dat să repare gardul, dar s-a rănit la mână, a mers la spital și
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
57, dar la mai puțin de 121 nu dăm. Vrăbiescu: Păi stați puțin, discutați cu mine aici, putem să stabilim o relație (www.times.ro). D. Stai - în contexte comunicative formale Asemenea lui haideți (care a primit, prin analogie cu verbul, desinența de plural), stați este folosit pentru mai mulți destinatari, dar, mai ales, asociat adresării politicoase prin plural"61. OP: Urmăriți, vă rog, explicațiile pe care le dă un domn colonel la Observatorul Antenei 1 în fiecare seară. T: Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
înlocuirea acesteia cu interjecția hai(de) (din nevoia de economie verbală care duce la contragerea, concentrarea și scurtarea mesajelor) are mai multe consecințe: pe de-o parte realizază o apropiere mai mare a formațiunii în discuție de clasa lexico-gramaticală a verbului și, pe de altă parte, contribuie la întărirea "tipului imperativ" în sistemul limbii actuale. Utilizarea, din nevoia de adaptare socioculturală la contexte formale, a formelor cu desinențe de plural a formațiunilor investigate (uitați, haideți, stați) are aceeași consecință, de apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
la întărirea "tipului imperativ" în sistemul limbii actuale. Utilizarea, din nevoia de adaptare socioculturală la contexte formale, a formelor cu desinențe de plural a formațiunilor investigate (uitați, haideți, stați) are aceeași consecință, de apropiere a elementelor în discuție de clasa verbului. (d) Prin utilizare repetată, cu anumite valori, în contexte identice, unele formațiuni tind să se pragmatizeze devenind mărci comunicative. Interjecția prezentativă textuală iată pătrunde în comunicarea orală "semiformală", preluând atribuțiile prezentativului uite (în calitate de marcă a cunoașterii perceptuale). Colocvialul uite, în
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
GALR II: 30−31. 29 "Caracterul de "enunțuri esențial exclamative" al interjecțiilor este în general marcat în plan suprasegmental"(GALR II: 969) 30 În opinia Rodicăi Zafiu (2005) "Particula hai − rostită fără pauză, formând o unitate de grup fonetic cu verbul care îi urmează − a devenit în româna actuală vorbită o marcă distinctivă a conjunctivului cu valoare de imperativ, tot așa cum anumite interjecții de adresare au devenit o marcă a vocativului pe care îl însoțesc". În opinia noastră, conjunctivul, prin valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
adjuvant al interjecției hortative în realizarea funcției de asociere, având totodată funcția de a atribui construcției numele acțiunii ce trebuie îndeplinite (asemenea infinitivului); vezi Avram (1997a: 206). 31 Cf. DEX on line s.v. Hai: "2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem!". De altfel, el este redat de dicționare, în traducere, după cum urmează: En avant!, marche, va-t-en! (SIO, II: 195) geh!, komm!, gehen wir!, geht!, kommt! (TDRG), Allons! (DA). DA (s.v.) îl glosează, " Hai(de) e
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Hai(de) e o interjecție prin care îndemnăm, încurajăm s. provocăm pe cineva să săvârșască o acțiune. Are deci funcția unui imperativ, care poate avea un înțeles foarte variat ...", specificând " În mod firesc va corespunde însă mai ales imperativelor unor verbe care arată o mișcare: vino!, veniți!"(s.n) 32 Pentru descrierea sintactică a interjecției, vezi GALR I: 671−676 și GALR II: 119−123. 33 Vezi și Zafiu (2005). 34 Referitor la forma unor interjecții, în GALR I: 662 se
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
timp, acționează în sensul suprimării libertății de inițiativă a destinatarului. S-a arătat că, în limbajul publicitar, de exemplu, "intenția de manipulare publicitară prin discursuri centrate pe receptor se concretizează, între altele, pe secvențe directive formate din slogan invadat de verbe la imperativ, plasate strategic în poziție forte, inițială de enunț" (Cvasnîi Cătănescu 2005: 314). 47 Vezi Zafiu (2003): Formula hai, pa! reflectă valoarea de intensificare a interjecției: efectul pe care îl produce e nu de atenuare, ci de accentuare energică
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
autorizării sau a permisiunii [...], a avertismentului [...], a judecății pozitive sau negative [...], a sugerării unui fapt [...], a propunerii [...], a cererii [...], a întrebării [...], grupând toate tipurile de enunțuri orientate spre alocutor, orientare marcată gramatical prin apariția persoanei a II-a în forma verbului sau a pronumelui." (DSL 2001: 39). Precizăm că utilizăm termenul modalitate cu accepția din lingvistica franceză (cf. Charaudeau 1992: 579-598). 55 Cf. Dascălu Jinga (2006: 8−9), "Prin întrerupere se înțelege în general oprirea vorbitorului înainte de încheierea enunțului său, oprire
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
des utilizat este adverbul pieziș (22, literatură; 6, presă; 2, științe), care nu este înregistrat în această lucrare lexicografică 22. Frecvența redusă a adverbelor în -iș (-îș) se poate explica prin sensul lor precis, care nu permite decât vecinătatea anumitor verbe 23, unele făcând parte din sintagme mai mult sau mai puțin fixe (a ține morțiș, a se uita/a privi chiorâș/chiondorâș etc.); în plus, multe sunt popular-regionale sau/și, se pare, învechite. Privesc chiondorâș la asistentă (T. Mușatescu, De-
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]