14,325 matches
-
eu le dau o informație și, dacă doresc să o asimileze, să înțeleagă, atunci să mă creadă, poftim! Dacă nu doriți, nu mă înțelegeți, atunci nu-mi stați în cale, căci, un obstacol înaintea mea, mă face să învăț să zbor, ca să-l ocolesc. Și puteți rămâne și fără mine, din cauză că ambiția voastră vrea să mă oprească, să nu-mi dea voie să ies din această groapă. Eu deja ies din ea, poate chiar am ieșit. De aceea, nu trebuie să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
probleme. Am ieșit un pic la aer, în felul acesta, această ploaie insistentă ne-a trimis pe toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru de glumă, pentru eventuala destindere a atmosferei. Vizitatorul slobozi un oftat, iar chiștocul de țigară zbură pe verandă. Ar trebui să te pun să dai cu mătura, gândi... Apoi mișcă din cap întrebător, privind ostentativ către încheietura mâinii stângi, acolo unde ar fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta niciodată ceas, dar îi plăcea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos care... Care se îndreaptă către același punct al casei, frigiderul. Inevitabilele bilețele zboară - sentimentul de déjà-vu este profund -, ușa se deschide, mâna (dar nu mâna magicianului, evident, sper că ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu pași târșâiți în camera unde geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că decedatul era un agent imobiliar, iar autorul accidentului fugise. Singurul martor - un profesor de engleză aflat la pensie - nu putuse să observe numărul mașinii din cauza ploii. Dar spunea cui dorea să stea de vorbă cu el că omu` ăla zbura prin aer ca un manechin, ca un manechin dezarticulat, iar eu citeam știrile sportive, cum e posibil așa ceva, nu e drept, aș fi vrut să pot interveni?! Dammit! Strânse paharul în pumn. Dintr-o dată, îi pieri cheful de băut și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a modificat relieful în vreme ce conduceam eu? Bicicleta zburătoare îl obligă să se aplece brusc. Așezat în șa, un bătrân cu barbă lungă, albă, îi făcu un semn obscen. - Ce-ai crescut, domnule, așa de înalt? Uite că nici să mai zbori în siguranță nu se mai poate. Am să te reclam la controlul traficului! Privi lung în urma lui. Îi veni să se frece la ochi... Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
suprafață, chiar în mijlocul unui teren de golf, iar membrii selectului club - Clubul Golfiștilor, he, he! - intenționează să dea istoria în judecată. Hei, strigă, vreau și eu un număr! Vânzătorul de ziare îi aruncă unul. Încearcă să îl prindă, dar ziarul zboară peste balustradă. Cocor cu aripi larg desfăcute, acoperite cu text mărunt, reclame la detergenți și fotografii color. Se freacă la ochi, fiindcă imaginea unui ziar cu cioc nu e de colo. Asta știre, nu ce scriu ăștia în fiecare zi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
către ce te grăbești așa, către propria agonie? Poftim un bilet, e gratis. Un bilet către tine însuți, Scriitorule, aceasta este singura destinație care te-ar putea salva... Strânse din dinți. Și alergă mai departe, în timp ce biletul din mâna Magicianului zbură către pământ și, înainte de a-l atinge, dispăru ca și cum nu ar fi fost... Nu răsunară aplauze. Nu se aprinseră luminile în sală. Nu se auziră nici măcar fluierături. Spectacolul merge mai departe, doamnelor și domnilor, avem un Iepure, dar cum îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trei mișcări că ești suspectul de serviciu ori nebun de legat. Nu va mai dura multă vreme și vei auzi (poc, poc!) cum bate cineva la ușă. Cu mandat de percheziție. Sertare trântite, cărți aruncate de pe rafturile bibliotecii, hârtii care zboară prin aer, ce aveți aici?, o debara, ușa deschisă, pledurile date la o parte, iată un geamantan, doriți să plecați undeva?, poate în Normalitate, hopa, ce de bani, de ce nu-i depuneți la bancă, nu știți că este periculos și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
viață, apoi din vremea când frecventa grădinița că băiatul lor fusese înzestrat de zânele cele bune cu multe daruri. Cum era și firesc, ei căutau să le descopere și, prin toate mijloacele, să le înaripeze, pentru ca fiul lor să poată zbura spre cele mai înalte piscuri ale vieții. De altfel, aceasta este dorința firească a fiecărui părinte pentru copilul lor. Când copilul ajunse în școala elementară, chiar dacă nu era el primul din clasă, nu se afla prea departe de eșalonul celor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
focul...! El lua vorbele ei drept naivități. Și cum își făceau loc în casa lor uneori și zile bune, o îmbrățișa, o săruta și mărturisea nerăbdător exuberanța cu care aștepta apariția primului lor copil. S-au călătorit florile primăverii, au zburat zilele calde pe aripile de soare ale verii. Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea păsărilor spre țările calde Victor a început să-și dezbrace
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Dar copacii n-au aflat Și în flori s-au îmbrăcat. Toți pomii din Uniune Vor să facă fructe bune Nu le pasă lor de greu Și vor înflori mereu Păsările , fără viză Nici nu știu că este criză Și zboară din țară-n țară Să aducă primăvară. Florile , la fel și ele Nu cred că sunt timpuri grele Au uitat de vremea rece Și-nfloresc pe zi ce trece. Copiii nu-și fac probleme Își văd liniștiți de teme Ei
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93445]
-
și viața, numărul paginilor se ridică la 12.426! Dacă socotim că această enormă cantitate de informație a fost selectată, prelucrată, și pusă în operă în mai puțin de 10 ani și că privirile sale prin arhive și biblioteci au zburat peste zeci de mii de pagini de documentare, la care se mai adaugă un număr impresionant de colaborări la ziare, reviste, almanahuri și publicații de specialitate - avem un tablou aproximativ al urcușului pe dealul lui Sisif de către amicul meu Ion
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
că am primit mesaj de la Miranda În care Îmi spune că Încă nu le-a primit și mă Întrebam ce s-a Întâmplat. A tăcut o clipă, după care mi-a spus numele și numărul de telefon ale pilotului care zburase ieri după-amiază cu avionul particular. — O, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, i-am spus În timp ce notam grăbită numărul și mă rugam În sinea mea ca pilotul să fie amabil. Trebuie să plec. Îmi pare rău că nu pot să stau mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu dau impresia că alerg, dar după ce fusesem martora acelei desăvârșite lipse de demnitate de care dădeau dovadă toți ceilalți, am rupt-o la fugă. — Andrea! Știi că Miranda vine Încoace, nu? mi-a strigat Sophy de la recepție, În timp ce eu zburam pur și simplu pe lângă ea. — Da, știu, dar tu de unde știi? — Scumpete, eu știu tot. Iar acum Îți sugerez să prinzi ceva viteză. Un lucru e sigur: Mirandei Priestly NU Îi place să aștepte. Am sărit În lift și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a ieșit din birou. După nici patru secunde am văzut-o pe Miranda venind pe hol. Orice gând la amețeală, sau foame, sau extenuare a dispărut În clipa În care am i-am văzut fața crispată și Încruntată și am zburat de pe scaunul meu să Îi pun tava pe birou Înainte de a mă zări. Am aterizat la loc pe scaunul meu cu capul Învârtindu-mi-se, cu gura uscată și total dezorientată exact În clipa În care primul pantofior Jimmy Choo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
s‑a năpustit ca o furtună asupra hârțogăriei de pe biroul ei. — OK, fii atentă. Dispunem de douăzeci - treizeci de secunde. Tu preia Biaritz‑ul și șoferul, eu mă ocup de Paris și de asistentă, a zis ea și degetele‑i zburau deja pe tastatură. Am deschis fișierul cu cele peste o mie de numere de telefon din calculator și am găsit cele cinci numere la care trebuia să sun: recepția Biaritz, numărul de rezervă de la recepția Biaritz, studioul Biaritz, piscina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu mușc. A râs, iar eu am simțit că roșesc. Iar dacă mușc, Îți promit că o să‑ți facă plăcere. După care s‑a răsucit În loc și a pornit‑o spre bar. Ca nu cumva să leșin sau să‑mi zboare gândul la ceea ce se petrecuse, am scanat vizual bezna de cavernă a localului În căutarea lui Lily. Nu intrasem decât de trei minute și ea era deja adâncită Într‑o conversație cu un tip negru Înalt, asculta cu mare atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
urăsc pe Miranda, care de regulă putea fi blamată pentru orice lucru care genera, direct sau indirect, toată nefericirea și relele din viața mea. Aveam senzația că mă aflu la un kilometru depărtare de finalul ascensiunii și gândul mi‑a zburat la orele de rezistență pe care le frecventasem pe vremea când aveam timp de o sală de sport. O nazistă de instructoare, călare pe o bicicletă, lătra niște ordine În ritm absolut milităresc: „Aleargă, aleargă și respiră, respiră! Sus, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
preajmă toată duminica dacă era nevoie de ea - așa că m‑a pus să Îi cumpăr bilete pentru prima cursă de dimineață. Treaba mi se părea aiurea. Păi, dacă zborul fusese anulat, era de presupus că respectiva companie Îi aranjează să zboare cu prima cursă din dimineața următoare, mai ales ținând cont de statutul ei de călătoare‑frecventă‑cu‑statut‑de‑VIP, prin firmă, ca să nu mai vorbim de costul inițial al biletului ei la clasa Întâi. Așa că am Întrebat‑o asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mulțumesc, dar nu e vorba de bani. Nu pot să‑mi iau nici o zi liberă de la serviciu, iar acum, că Emily e bolnavă, nu pot să las totul baltă și să plec - nici măcar În weekend. Ți se pare logic să zbor tocmai În capătul celălalt al țării numai ca să trebuiască să mă Întorc imediat dacă sună Miranda sâmbătă dimineața să mă duc să‑i iau hainele de la curățătorie? Chiar ți se pare logic? — Bineînțeles că nu, Andy, am crezut doar - noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se mănâncă pe timpul zilei. Mda, chiar că e cazul să‑ți pară rău că nu ai fost În locul meu. Cealaltă linie a Început să clipească și am pus‑o pe Emily În așteptare. De fiecare dată când suna, gândul Îmi zbura rapid, incontrolabil spre Alex și mă Întrebam dacă nu cumva o să mă sune ca să‑mi spună că totul e‑n regulă. Îl sunasem de două ori de pe linia internațională de când venisem și el răspunsese de fiecare dată, dar, ca școlărița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dai seama ce faci, nu? Știi foarte bine că dacă pleci așa, pur și simplu, va trebui să... — Du‑te dracului, Miranda. Du‑te dracului. A gâfâit atât de sonor Încât am auzit‑o și eu, iar mâna i‑a zburat spre gură din cauza șocului, și am văzut un număr apreciabil de Tocători Întorcându‑se spre noi ca să afle ce se petrece. Tipii au Început să arate spre noi și să șușotească, la fel de șocați ca Miranda Însăși de faptul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dintr-o aripă, din cealaltă, lin, fără crispare, fără grabă. A devenit pentru mine ceva de nelipsit, este aproape un viciu acesta, să visez În fiecare noapte că trebuie să zbor. Nu mă simt destul de odihnit dimineața, dacă n-am zburat destul pentru a mă apăra de o amenințare obscură. (luni) Mă Întâlnesc cu domnul E.G., care mă invită să-i fac o vizită la domiciliu. Îmi spune că se trage din ramura bizantină a principilor fanarioți ce l-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viața mea scurtă, care Însumează doar 18 ani, se poate opri aici, acum, peste trei zile... Dar eu nu sunt vultur, să Înfrunt moartea cu aripi larg deschise... Dacă fulgerul Îmi va frânge doar aripa, Înseamnă că nu voi mai zbura, ar fi mai rău ca moartea. Nu râd În fața fulgerului ce mă va lovi, dar nici teamă nu-mi e de el: Viața de va fi să-mi soarbă, Nimeni nu m-o pune-n ramă, Vino, dar, putere oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
conturează picioarele unei baletiste, ale unei patinatoare ce tocmai se Înșurubează Într-o piruetă; corpul ei este foarte redus În comparație cu picioarele, iar capul parcă nici nu există; din picioarele ei se ridică mii de păsări ce rup limitele spațiului și zboară dincolo de cadru; tu privești cu mină obosită la zborul lor și nu vezi fazanul Înfoiat de alături, din spinarea căruia iese un cap de drac; iată și o lebădă albă Înotând pe o suprafață vineție, din aripile căreia cresc două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]