137,849 matches
-
est, către Herătău și Cudalbi, „drumul lui Maldăr, prin țarină”, deci unul local. O hotarnică a Bârlădenilor (Podoleni) din l724, dar care surprinde și realități mai vechi, cum ar fi faptul că locul aparținea cândva „Arhondei, nepoata Iorgăi postelnicului” de pe vremea lui Vasile Lupu, dar și lui Dumitrașco Cârnul, stolnic mare în timpul aceleiași domnii, în ea se consemnează că „s-a pus o piatră la Topile, în țărmurile Bârladului celui săcu, pe unde au umblat Bârladul cel vechiu, și lângă drum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1866 și devălmășia, în colaps, vrea să supraviețuiască prin păstrarea vechilor structuri ce constau în șanțurile (hindichiuri) împrejmuitoare și îngrăditurile, cu ajutorul cărora se controla accesul la diferitele structuri, cum erau fânețele, imașul, țarina, pădurea, sursa de apă curgătoare etc. Multă vreme locuitorii au păstrat în uz expresiile gardul țărnii și poarta țărnii, fără să mai existe așa ceva în realitate, ci doar locul unde acestea existaseră cândva. Nu avem știință despre existența vreunui act normativ din Evul Mediu sub forma unei legi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
curmezișu șușălii și cu trecerea carălor pe acolo să dărâmă șușaoa, cari nu ar trebui să să zmintească”. Raportul acesta este din 16 iulie 1846 și poartă semnătura umbrăreșteanului de loc „Căpit/an/ Miron Bute”. Deși exprimarea slujbașului poartă pecetea vremii sale, din text rezultă clar grija epistatului pentru apărarea și păstrarea șoselei în permanentă stare de funcționare, în special în punctele unde construcția era periclitată. Mai rezultă din acest raport că drumul, respectiv șoseaua națională, nu era suficient de bine
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de expropriere”. Sumele erau destul de importante chiar și în situația că terenurile expropriate erau slab productive sau nefolosibile. Este cazul și cu șoseaua județeană Umbrărești-Condrea, al cărui traseu s-a stabilit pe stânjenii de moșie răzeșească ai primarului din acea vreme. Așa se și explică de ce șoseaua nu este în linie dreaptă, cum ar fi fost normal, ci urmează mersul pe stânjenii de moșie pe care s-a construit. Pentru o mai deplină edificare se poate face o comparație a acestui
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pod numai la Șerbănești, unde au fostu vechiu pod”, autoritatea domnească neîngăduind a se face pod și la Liești. Un al treilea se consemnează la Movileni, tot peste Siret, apele mai mici, cum erau Bârladul, Bârlovița, Corozelul, toate având în vremea respectivă cursuri de apă, nu seci sau dispărute ca astăzi, cum e cazul Bârloviței și Corozelului, se traversau prin vaduri anume amenajate în locurile unde se formau așa-numitele repegiuni, pe care Costache Conache le consideră scruntăriri, adică prundișuri. Ele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se aflau, de cele mai multe ori, în preajma morilor și a vadurilor de moară. E de înțeles că nu erau prea dese, iar oamenii făceau căi ocolite pentru a putea traversa râul sau pârâul dintr-o parte în alta, mai ales în vremea precipitațiilor abundente. La Umbrărești se aflau asemenea zise repegiuni de trecere a apei Bârladului în următoarele locuri, pentru legătura între satele: -Tămășeni-Siliștea, la punctul numit pe vremea copilăriei noastre Podul Vechi, fiindcă fusese aici anterior un pod de lemn, ale
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
putea traversa râul sau pârâul dintr-o parte în alta, mai ales în vremea precipitațiilor abundente. La Umbrărești se aflau asemenea zise repegiuni de trecere a apei Bârladului în următoarele locuri, pentru legătura între satele: -Tămășeni-Siliștea, la punctul numit pe vremea copilăriei noastre Podul Vechi, fiindcă fusese aici anterior un pod de lemn, ale cărui picioare putrezite se vedeau încă în perioada interbelică; -Umbrărești-Slobozia, la aproximativ 200-300 m sud de podul ce a fost construit între anii 1929-1931, pe direcția școlii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu referire la „poduri și podețe din ocolul Bârladului” (plasa Ivești) din 1839, în care găsim menționate poduri peste Bârlad la Liești, Bucești, Drăgănești, dar nu și la Umbrărești. Deducem că ceea ce localnicii noștri au numit o bună bucată de vreme Podul Vechi și despre care am pomenit mai sus, a fost o construcție realizată mai târziu decât data din documentul amintit. Presupunând că posteritatea și contemporanii vor dori să știe ceva despre existența podului construit la Umbrărești, între anii 1929-1931
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Tehnic al județului Tecuci. Antreprenor al lucrării semnează arhitect N. Dobrescu. Recepția podului construit s-a făcut pe data de 30 mai 1932, iar costul său s-a ridicat la suma de 1.600.000 lei, sumă foarte mare pentru vremea aceea. Construcția fiind cu mult înălțată față de nivelul solului, s-au ridicat două rampe de pământ cu preț „în deviz de 19.136 lei, plus 13.960 lei plata, arhitectului antreprenor”. Deși supus unui trafic intens, datorat transportului de balast
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cum imediat circulau zi și noapte trenuri, aproape unul după altul, spre sud pline cu cherestea, petrol în vagoane cisternă și alte produse în vagoane închise, iar spre nord garnituri de trenuri cu vagoane goale spre a fi încărcate. Era vremea când, ca Ion Neculce odinioară, locuitorii exclamau: „Oh, Oh, Oh ? Săracă țară, ce sorți de viață ți-au cădzut, cum au mai rămas un trăitor în tine, de mare mirare este”. Și era doar începutul unui nou calvar, care se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe criterii genealogice. Iar deosebirile rezultate din priceperi și deprinderi umane neuniforme nu au fost de natură să genereze în toate timpurile avantaje materiale și privilegii sociale în așa măsură încât să producă discrepanțe sub aspect social-economic. O foarte îndelungată vreme, societatea a avut drept trăsătura principală buna înțelegere și conlucrare între indivizi și între conducătorii lor, pentru organizarea și desfășurarea lucrărilor productive, în acțiunile de apărare din interior (justiție) și din exterior (militarii), satisfăcând deopotrivă interesele de grup și pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
raport de condiții și conjuncturi locale, dar cu tendință de generalizare treptată. În procesul acesta de slăbire a solidarității și a vechilor legături dintre obșteni se modifică esența elementului primordial care asigura coeziunea obștii, acela numit ascultare, căci, de la o vreme, el începe să poarte două veșminte și anume: 1) cel vechi, când ascultarea, ca instituție, semnifica și satisfăcea reciprocitatea de interese între conduși și conducători, ambele părți datorând ascultare una alteia, în sensul că cei mulți ascultau, respectau și urmau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au ținut de ele, precum stă scris în privilegiile de cumpărătură și de danie”. Prin urmare, satele cu structurile ce asigurau veniturile și dreptul asupra acestora își aveau temeiul juridic printr-o ascultare ce data din vecii vecilor, adică din vremuri imemoriale, expresia neputând fi interpretată în acest context ca o figură de stil, ci ca realitate juridică, pe care marele voievod o cunoștea ca existând din timpuri foarte vechi. Un act de mai târziu, curios prin insolit și unicitate, dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de condițiile felurite ale modului de așezare și de viețuire în satele din acest colț de lume, întâlnim și o interesantă diversitate de categorii social-economice, pornind de la umilul rob la marele boier. Din analiza urmelor documentare, observăm cum o îndelungată vreme diferențierile sociale și economice erau abia perceptibile, excepție făcând oamenii căzuți în robie, întotdeauna străini de obște și de neam. În paginile următoare venim cu câteva considerații referitoare la această categorie de oameni, problematică avută în atenție de mulți cercetători
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu s-ar mai fi întors. Fenomenul s-ar fi petrecut în anii 1940-1944. Ca unul care am trăit și cunosc bine perioada și situația țiganilor din comuna noastră și din satele vecine cu țigani (Ivești, Podoleni, Movileni), în întreaga vreme încriminată, țiganii din aceste sate nu au fost deranjați sub nici un aspect. Cei de vârsta serviciului militar au fost încorporați, la fel ca și ceilalți tineri, dar nici aici nu se adaptau toți condițiilor impuse de situație, iar unii dezertau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe hârtie, se bucură de drepturile acordate veteranilor de război, dar asta nu-l împiedică să cerșească la Tecuci, invocând acum bătrânețea, lipsa vederii. O singură familie din comuna Umbrărești a fost deportată în Transnistria, familia lui Mihai Gotu, multă vreme guard comunal la Primărie, cu mulți copii, ca toți țiganii. Deportarea acestei familii a fost determinată de comportamentul său, fiind acuzat de numeroase furturi, și a fost dus dincolo de Nistru. Familia nu a pierit, ci s-a înapoiat în totalitate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din toate timpurile fiind autohtoni, fără a fi cunoscut fenomenul colonizărilor, despre care se vorbește cam mult și inadecvat în anumite lucrări, lăsând impresia vidului de populație locală în prea multe împrejurări. Este adevărat că au existat de multe ori vremuri de bejenie, dar adăpostul se găsea în codrii seculari din apropiere, de nepătruns pentru străini. Ba de multe ori vedem că unii capi de familie veneau la vatră și observau, cercetau în ce stare se află gospodăria și avutul rămas
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dar tot după reguli ancestrale adaptate pe parcursul timpului intereselor celor puternici. Deosebirea ce exista între țăranii cu statut de vecini și țăranii dijmași din satele dependente o găsim definită clar în Anaforaoa Divanului Domnesc din 1775 în care citim: „în vremea trecută a fericițiilor și întru pomenire răposaților domni [...], toate monastirile și neamurile boierești aveau pe moșiile lor vecini dați danie și miluire împreună cu moșiile [...] și pe acești vecini îi stăpâneau din neam în neam, slujindu-se cu dânșii la toate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
întru pomenire răposaților domni [...], toate monastirile și neamurile boierești aveau pe moșiile lor vecini dați danie și miluire împreună cu moșiile [...] și pe acești vecini îi stăpâneau din neam în neam, slujindu-se cu dânșii la toate trebuințele și în fieștecare vreme și loc întocmai ca și cu robii țigani”, cu deosebirea că pe vecini „nu-i puteau vinde pe câte unul, ca pe țigani” ci numai „când se vindea vreun sat intra și vecinii câți era (sic) într-acel sat la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sub pretextul de „a așeza toate stările împregiur a acestei patrii după măsurile dreptății, într-o bună rânduială ce cade a /se/ păzi între stăpânii moșiilor și între lăcuitorii ce se hrănesc pe dânsa”. Boierii consideră că, după 1749, „din vreme în vreme ștergându-se de istov numele vecinătății și rămâind și aceia ce s-au numit vecini în rândul celorlalți lăcuitori, au început unii dintr-înșii nici slujba cea orânduită pe an la stăpânii moșiilor a face, alții din stăpâni
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de „a așeza toate stările împregiur a acestei patrii după măsurile dreptății, într-o bună rânduială ce cade a /se/ păzi între stăpânii moșiilor și între lăcuitorii ce se hrănesc pe dânsa”. Boierii consideră că, după 1749, „din vreme în vreme ștergându-se de istov numele vecinătății și rămâind și aceia ce s-au numit vecini în rândul celorlalți lăcuitori, au început unii dintr-înșii nici slujba cea orânduită pe an la stăpânii moșiilor a face, alții din stăpâni, iarăși, sălindu-i
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se îndeplinește pe „deplin adetul ce s-au zis /de la/ cei ce se hrănesc pe moșii către stăpânii moșiilor” și rămânând boierii „pănă acum cu prea puțin folos și slujbă” de la locuitorii care produc, zic ei, „mai multă pagubă de vreme că numai cât calcă și lucrează moșiile, dar nici slujba lor o fac în pace (nesiliți, I. S.) și precum se cade, nici dijma semănăturilor o dau după dreptate, ci, strângându-și ei mai înainte rodurile lor, lăsau pe țarină
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dau după dreptate, ci, strângându-și ei mai înainte rodurile lor, lăsau pe țarină ceea ce ei voia/u/ pentru dijmă, care și aceea mai de multe ori acolo se prăpădește, neavând știre stăpânul moșiei [...] socotința noastră într-aceat chip este: de vreme că acum ne-am învrednicit a câștiga statornicia acea dorită a stării și a stăpânirei fără a fi îngrozite inimile lăcuitorilor de prefaceri și strămutări (era după războiul ruso-turc dintre anii 1768-1774) nu le va cădea cu greu ca să lucreze
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
arie și coșarele stăpânului moșiei, și nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea sarcinilor puse pe umerii țăranilor clăcași este evidentă, comparativ cu perioada precedentă. Trecuse demult vremea când era în practică strânsul dijmei de către însuși stăpânul moșiei ori de către un vechil al său. Iată ce aflăm, bunăoară, în această chestiune, dintr-o mărturie consemnată într-o carte domnească din 12 august 1752, dar cu trimitere în urmă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ce aflăm, bunăoară, în această chestiune, dintr-o mărturie consemnată într-o carte domnească din 12 august 1752, dar cu trimitere în urmă, mărturie dată de un bătrân, spre a se constata pe unde era hotarul dintre două stăpâniri pe vremea marelui vornic Lupu Costachi, deci înainte de 1716, anul morții sale; „am fost de față - zice bătrânul - când au venit Lupu vornic de a strâns cară; și caru lui încă l-au luat înpreună cu dânsu de ș-au strâns dijma
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]