138,420 matches
-
Clerul local și iezuiții din Livonia au îmbrățișat contrareforma într-un proces încuviințat de Bathory, care a acordat Bisericii Romano-Catolice venituri și moșii confiscate de la protestanți și a inițiat și o campanie de recrutare de coloniști catolici. În ciuda acestor măsuri, populația Livoniei nu s-a convertit masiv, în schimb Polonia-Lituania și-a înstrăinat nobilimea livoniană. În 1590, armistițiul ruso-suedez de la Plussa a expirat și luptele s-au reluat cu , terminat și el cu tratatul de la Teusina (Teavzino, Teavzin), conform căruia Suedia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
în Transilvania. Modul de organizarea acțiunilor de apărare a Turtucaiei a reprezentat o eroare majoră de planificare a Marelui Cartier General. Această eroare a făcut ca o înfrângere tactică minoră să aibă implicații strategice majore asupra armatei și a întregii populații a țării. Generalul Averescu se întreba retoric: La rândul său I. G. Duca ajungea la aceeși concluzie, arătând că în condițiile în care se renunțase la planul inițial care prevedea o acțiune ofensivă în sud, și se decisese adoptarea defensivei
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
reprezentat o „gură de oxigen” și o încurajare pentru liderii austro-germani care se confruntau cu o serioasă criză și căutau încă soluții pentru a contracara ofensiva românească în Transilvania. În România, căderea Turtucaiei a creat o panică generalizată în rândul populației care nu se mai gândea la speranțele pentru România Mare ci se temea pentru soarta României Mici. Dar cea mai importantă consecință a fost decizia autorităților române de a opri ofensiva în Transilvania și a abandona planul de campanie inițial
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
românism” (Ilie Dugan-Opaiț - Glasul Bucovinei, 1936, p. 3) - și frații săi, Ilie și Valerian (alt mare român, folclorist de frunte și întemeietor din speze proprii al Arcășiilor din majoritatea satelor bucovinene - societăți culturale („pui” ai Junimii) de promovare în rândul populației sătești a spiritului românesc și a rezistenței în fața slavizării și a deznaționalizării) luptă activ și cu izbânzi la readucerea „acasă” a unui teritoriu „răptuit” din trupul țării - al acelei „țări” fără de care istoria României nu ar putea fi niciodată scrisă
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
Danzig, Lituania a luat inițiativa și a organizat în ianuarie 1923. Rusia Sovietică și Germania au susținut-o. Regiunea a fost alipită la Lituania, ca teritoriu autonom cu propriul său parlament (). Ea acoperea circa 2.400 km² și avea o populație de circa 140.000 de locuitori. De-a lungul anilor 1920, Lituania și Germania au întreținut relații relativ normale, ele având în comun o dușmănie față de Polonia. În ianuarie 1928, după lungi și grele negocieri, Germania și Lituania au semnat
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
într-o manieră deliberat vagă, care avea să permită Germaniei să acuze Lituania că le încalcă. Lituania a ales să amâne abordarea problemei, în speranța că situația internațională se va ameliora. Între timp, ea spera și că nu va da populației germane motive de a se plânge. Tactica nu s-a dovedit una bună: protestele și propaganda nazistă erau la ordinea zilei, chiar și în rândurile populației lituaniene, și guvernul local nu le putea împiedica. Naziștii hărțuiau fizic organizațiile lituaniene. La
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
situația internațională se va ameliora. Între timp, ea spera și că nu va da populației germane motive de a se plânge. Tactica nu s-a dovedit una bună: protestele și propaganda nazistă erau la ordinea zilei, chiar și în rândurile populației lituaniene, și guvernul local nu le putea împiedica. Naziștii hărțuiau fizic organizațiile lituaniene. La 1 noiembrie 1938, Lituania a fost presată să ridice legea marțială și cenzura presei. La alegerile din decembrie pentru , partidele pro-germane au primit 87% din voturi
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
aceste eforturi, mare parte din cordonul litoral este astăzi acoperit cu păduri. În secolul al XIX-lea, cordonul litoral al Curlandei era locuit în principal de (curlandezi) cu o importantă minoritate germană în sud și cu una lituaniană în nord. Populația kursenieki a scăzut treptat, în parte din cauza asimilării; astăzi este aproape inexistentă, încă dinainte de 1945, când populația devenise aproape în totalitate germană. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, dunele de lângă au devenit populare în rândul și de la școala de arte
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
cordonul litoral al Curlandei era locuit în principal de (curlandezi) cu o importantă minoritate germană în sud și cu una lituaniană în nord. Populația kursenieki a scăzut treptat, în parte din cauza asimilării; astăzi este aproape inexistentă, încă dinainte de 1945, când populația devenise aproape în totalitate germană. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, dunele de lângă au devenit populare în rândul și de la școala de arte "". Hanul local al lui Herman Blode a constituit nucleul coloniei artiștilor expresioniști ("Künstlerkolonie Nidden"). Lovis Corinth a
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
și nu s-a mai întors la Nida. După ce regiunea Klaipėda a fost reanexată de Germania Nazistă în 1939, casa lui a fost confiscată la inițiativa lui Hermann Göring și a servit drept casă de recreere pentru ofițeri ai "Luftwaffe". Populația germană a fost expulzată forțat după al Doilea Război Mondial de către forțele sovietice de ocupație, acțiune însoțită de purificări etnice. Ca și în alte zone din actuala regiune Kaliningrad, asimilarea teritoriului și colonizarea cu ruși s-a realizat concomitent cu
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
membrii ai altor etnii (vezi Incidentele de la Hădăreni). Cu toate acestea, datele Barometrului Incluziunii Romilor (2007) arată că în perioada 1993-2006 intoleranța etnică față de romi a scăzut constant. Motivele invocate sunt atât cele de natură economică (îmbunătățirea situației economice a populației), cultură politică (acceptarea regulilor jocului democratic, a toleranței și respectului interetnic), dar și cauze de natură instituțională (schimbarea legislativă, existența unor programe de incluziune socială). Un raport al Consiliului Superior al Magistraturii privind accesul la justiție al romilor și altor
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
permit violența părinților în scop educativ. Recensământul social a 120.000 de gospodării realizat de UNICEF arată că cel puțin un copil din zece este victima unei forme de violență. Violența domestică este percepută ca un lucru normal. 60% din populație este tolerantă față de comportamentele violente în cadrul familiei. În 2011 au fost înregistrate peste 11.000 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare. Cu toate acestea, se consideră că numărul de cazuri înregistrate reflectă doar o mică parte din cazurile de
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
ales din teritoriul Irakului din zilele noastre. Începuturile ei au fost în secolul al VI-lea î.Hr., dupa cucerirea Ierusalimului și dărâmarea Primului Templu din Ierusalim de catre babilonienii conduși de regele caldeu Nabucodonosor al II-lea, când o parte din populația Ierusalimului și a regatului Iudeei a fost deportată în Babilon. Spre deosebire de deportarea din secolul al VIII-lea în.Hr. de către Asiria (aprox.722 î.Hr) a unei părți din locuitorii regatului Israel, unde religia iudaică conviețuia cu culte politeiste și
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
deportarea din secolul al VIII-lea în.Hr. de către Asiria (aprox.722 î.Hr) a unei părți din locuitorii regatului Israel, unde religia iudaică conviețuia cu culte politeiste și unde, se pare, cei deportați s-au asimilat mai lesne în populația asiriană, iudeii surghiuniți și-au păstrat în Babilon identitatea religioasă-etnică. Comunitatea evreiască din Babilon a devenit în consecință cea mai străveche comunitate din Diaspora evreiască. Ea a fost și prima obște evreiască care s-a organizat ca atare, cu o
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
au recucerit regiunea, numeroși evrei să se alăture efortului de război otoman. Ziua recuceririi Irakului de catre turci a fost proclamată de ei sărbătoare, o „zi a miracolului” (Yom Nes). În anul 1743 o epidemie de ciumă a lovit Bagdadul, inclusiv populația evreiască a orașului. Au căzut pradă molimei și rabinii comunității. Supraviețuitorii s-au adresat evreilor din Alep cerându-le să le trimeată un nou șef rabin. Funcția a fost atunci preluată de rabinul Sadka Bekhor Hussein din Alep și venirea
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
au făcut ca mai mulți membri de vază ai obștii, precum David Sasson, să aleagă calea exilului în Persia și India. În 1884 numărul evreilor din Bagdad era de 30,000, iar în 1900 - 50,000, adică un sfert din populația orașului. S-au distins în rândurile lor conducători comunitari și lideri și cărturari religioși precum rabinul Yossef Haim ben Eliyahu Mazal Tov cunoscut și sub numele Ben Ish Hay (1834-1909). Majoritatea evreilor irakieni era activă în domeniul comerțului. Revoluția Junilor
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
important de muzicanți evrei, alături de fiii altor minorități, ca cea armeană și asiriană.În vremea regelui Faisal I evreii erau reprezentați și de cinci membri ai parlamentului, iar mulți dintre ei ocupau posturi în administrație, ceea ce trezea resentimente în rândul populației musulmane majoritare. În anii 1920 a început și în Irak o activitate sionistă organizată. Populația evreiască era în general favorabilă mișcării, chiar dacă nu vedea în întoarcerea în Palestina o soluție absolut necesară a problemelor ei ca minoritate națională și religioasă
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
regelui Faisal I evreii erau reprezentați și de cinci membri ai parlamentului, iar mulți dintre ei ocupau posturi în administrație, ceea ce trezea resentimente în rândul populației musulmane majoritare. În anii 1920 a început și în Irak o activitate sionistă organizată. Populația evreiască era în general favorabilă mișcării, chiar dacă nu vedea în întoarcerea în Palestina o soluție absolut necesară a problemelor ei ca minoritate națională și religioasă. În martie 1921 autoritățile britanice au acordat un permis oficial organizației sioniste din Bagdad, dar
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
urmând să fie confiscate de statul irakian. și de declararea evreilor ca o „minoritate refractară și cu un comportament potențial negativ, de care statul preferă să se descotorosească”. Politicieni irakieni au admis ca voința lor este de a expulza toată populația evreiască. Israelul, care se măsura în această perioadă cu o masivă imigrație din estul și centrul Europei, nordul Africii și Yemen, era oarecum reticent față de absorbția dintr-o dată a unui număr atât de mare de imigranți, dar în cele din
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
public la Bagdad sub acuzația foarte îndoielnică de spionaj. În total în acea perioadă au fost omorâți în Irak circa 50 evrei. Din cauza prigoanei au părăsit atunci Irakul încă o mie de evrei, cu ajutorul unor agenți ai Mossadului și cooperarea populației kurde. Aproape toți evreii rămași au părăsit țara după primul Război al Golfului din 1991.La sfârșitul anului 1994 presa arabă din Londra a relatat despre 50 de familii evreiești care mai locuiau la Bagdad. Viața lor comunitară se concentra
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
crede că este observat, evaluat și/sau judecat de către alte persoane și că se va face de râs sau va fi umilit. Anxietatea socială este una dintre cele mai des întâlnite probleme de sănătate mentală și afectează aproximativ 13% din populație. În general, persoanele cu anxietate socială: Anxietatea socială afectează gândirea, dispoziția și comportamentul. Totodată, comportamentele disfuncționale mențin tulburarea și creează la rândul lor o serie de probleme: abandon școlar sau pierderea locului de muncă, dificultăți în a începe și a
Fobie socială () [Corola-website/Science/335895_a_337224]
-
Limba oficială, națională și cea mai răspândită în Macedonia este macedoneana. Limbile Macedoniei corespund diverselor grupuri etnice. Statul macedonean recunoaște oficial șase limbi ale minorităților naționale: albaneza, turca, romani, sârba, bosniaca și aromâna. Conform recensământului din 2002, Macedonia avea o populație de 2.022.547 cetățeni. 1.344.815 de macedoneni au declarat că vorbesc macedoneana, 507.989 că vorbesc albaneza, 71.757 că vorbesc turca, 38.528 că vorbesc romani, 6.884 că vorbesc aromâna, 24.773 că vorbesc sârba
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
aromâna, 24.773 că vorbesc sârba, 8.560 că vorbesc bosniaca și 19.241 că vorbesc alte limbi. Unele limbi minoritare sunt cooficiale, împreună cu macedoneana, la nivel local în comunele ("opštini") în care sunt vorbite de cel puțin 20% din populație. Astfel, albaneza este cooficială în Tetovo, Brvenica, Vrapčište și alte comune. Turca este cooficială în Centar Župa și Plasnica. Romani în Šuto Orizari și aromâna în Crușova, deși este vorbită de doar ~10% din populație. Sârba este cooficială în Čučer-Sandevo
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
de cel puțin 20% din populație. Astfel, albaneza este cooficială în Tetovo, Brvenica, Vrapčište și alte comune. Turca este cooficială în Centar Župa și Plasnica. Romani în Šuto Orizari și aromâna în Crușova, deși este vorbită de doar ~10% din populație. Sârba este cooficială în Čučer-Sandevo. Bosniaca este singura limbă minoritară recunoscută care nu este oficială la nivel local în nicio comună. Politica lingvistică a Macedoniei este reglementată prin Articolul 7 al Constituției Republicii Macedonia și de Legea Limbilor. Conform Constituției
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
să dezvolte o tradiție literară. Mare parte din normele acestei limbi au fost elaborate în aceeași perioadă. În Macedonia, șase limbi sunt recunoscute oficial ca limbi minoritare. În comunele unde o limbă minoritară este vorbită de cel puțin 20% din populație, acea limbă are statut co-oficial alături de macedoneană. Cinci din cele șase limbi minoritare recunoscute sunt co-oficiale în unele comune, singura care nu are acest statut nicăieri fiind bosniaca. Albaneza ("gjuha shqipe") este o limbă indo-europeană vorbită de circa 7,3
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]