KorAP: Find »[drukola/base=alerga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...551 552 553 ...689 >

17,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

curtea cu lemne. Cele două misionare zăceau pe podeaua murdară. Mai erau Încă În viață, dar șoferul Îi făcu semn cu bățul doctorului Ransome să se Îndepărteze de ele. Jim păși pe podeaua umedă și sări jos. Era gata să alerge după doctorul Ransome, cînd șoferul Îl prinse de umăr și arătă spre sergentul din ușa gheretei de pază. Acesta stătea În lumina lămpii de gaz cu un sac mic, ca o măciucă grea, În mînă. Jim se Îndreptă prevăzător spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Îndreptă prevăzător spre sergent, care aruncă sacul pe pămînt, la picioarele lui. Jim Îngenunche În șanțurile adînci lăsate de cauciucurile camionului și Îi aruncă sergentului cel mai frumos zîmbet. În sac erau nouă cartofi dulci. Preț de un ceas, Jim alergă de colo-acolo prin curte. În timp ce deținuții se odihneau În magazia de cherestea, reaprinse soba cu cărbuni. Sub privirile plictisite ale muncitorilor chinezi, ațîță focul, apoi aruncă În el un braț de surcele. Doctorul Ransome și băieții englezi Îi aduseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de pista de oase. Nu se sinchisi de pilotul În costum de zbor, care arăta spre el și striga la sergenții de lîngă locul de descărcare. Jim spera că părinții lor erau În siguranță sau morți. Scuturîndu-și praful de pe haină, alergă spre adăpostul avioanelor, nerăbdător să se Înfășoare În aripile lor. PARTEA A II-A 20 Lagărul Lunghua Vocile vibrau de-a lungul sîrmei, ca notele pe coardele unei harpe. La vreo cincizeci metri de gardul Împrejmuitor, Jim stătea culcat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
terenul de adunare bătătorit și casa paznicilor cu turnul de pază Înclinat stăteau laolaltă sub soarele de iunie, loc de Întîlnire al tuturor muștelor și țînțarilor din bazinul Yangtze. Dar, de Îndată ce intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de zgură, cămașa zdrențuită fîlfîindu-i pe umerii osoși, ca rufele spălate de pe sforile dintre barăci. În plimbările lui neîncetate prin lagăr, Jim Învățase să recunoască fiecare piatră și buruiană. Un semn decolorat de soare, pe care erau vopsite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
trăgea cu urechea la aparatul secret de radio din lagăr. Era flămînd de nume noi. Jim se Împiedică pe cărarea bătătorită, nesigur pe picioare În pantofii de golf. În ultima vreme, amețea foarte des. Doctorul Ransome Îl atenționase să nu alerge, dar atacurile aeriene americane și perspectiva iminentă a sfîrșitului războiului Îl făceau prea nerăbdător ca să meargă Încet. Încercînd să protejeze broasca țestoasă, Își juli genunchiul sting. Traversă șchiopătînd pista de zgură, și se așeză pe treptele stației de apă potabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Ransome demonstra prea limpede faptul că hrana se Împuțina Într-un ritm mai rapid decît cel În care mureau deținuții. În centrul terenului de adunare, un grup de băieți de unsprezece ani jucau bile pe pămîntul uscat. Văzînd broasca țestoasă, alergară spre Jim. Fiecare dintre ei avea cîte o libelulă legată cu un fir de ață. Flăcările albăstrii treceau Încolo și Încoace peste capetele lor. — Jim! Putem să punem mîna pe ea? — Ce-i asta? Ți-a dat-o soldatul Kimura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de beton În rochiile lor de bumbac decolorate. În timp ce gesticula spre ele, omoplații păreau că i se desprind de spate, gata să zboare peste gardul de sîrmă ghimpate. — SÎnt aici, domnule Maxted! Jim Îl Împinse deoparte pe Richard Pearce și alergă pe pista de zgură pînă la blocul-dormitor. Văzînd căruciorul de alimente gol, se gîndi că a pierdut masa zilnică. Frica de a fi lipsit de mîncare, chiar și o singură zi, era atît de intensă Încît fu gata să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Jim al nostru Își petrece tot timpul la gaura numărul nouăsprezece. — Am promis, domnule Maxted. SÎnt Întotdeauna gata... Jim trebui să se oprească atunci cînd ajunse la intrarea Blocului G. Respiră adînc, pînă ce senzația de amețeală se risipi și alergă mai departe. Cu broasca țestoasă În mînă, urcă În goană scările, ajunse În hol, și trecu printre doi bătrîni opriți ca niște năluci În mijlocul unei conversații pe care o uitaseră. De ambele părți ale coridorului erau o serie de camere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne... Ești demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar nu obiectase. Aplecat Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte, pe lîngă familia Vincent, care stăteau, cu farfuriile În mînă -nu le trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie În cămăruța lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie În cămăruța lui și aruncă sub saltea cartoful fierbinte, sperînd că paiele umede vor absorbi aburul. Își Înhăță farfuria și alergă Înapoi În hol, ca să-și ocupe locul În fruntea cozii. Domnul Maxted Îi servise deja pe reverend și pe doamna Pearce, dar Jim Îl Împinse Într-o parte pe fiul lor. Întinse farfuria și primi o lingură de grîu fiert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Jim se simțea solidar cu acești piloți kamikadze și era mișcat Întotdeauna de ceremoniile Învechite care aveau loc lîngă pistă. Cu o zi Înainte, pe cînd lucra de dimineață În grădina spitalului, Își lăsase vasul cu apă de canalizare și alergase la gardul de sîrmă ghimpată ca să-i vadă plecînd. Cei trei pliloți, cu benzile albe pe frunte, erau cu puțin mai În vîrstă decît Jim, cu fețe copilărești și nas fără oase. Stăteau lîngă avioanele lor În lumina fierbinte a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
doctorul Ransome În orice mod. — Amatus sum, amatus es, amatus est... În timp ce recita perfectul simplu, Jim observă că gunoierii chinezi fugeau de lîngă avionul distrus. Grupul de hamali se răspîndise, aruncîndu-și coșurile cu pietre. Soldatul japonez sări din compresor și alergă, cu pieptul gol, spre amplasamentele antiaeriene ale căror tunuri cercetau cerul. Deja o linie luminoasă se ivi dinspre pagoda Lunghua, de parcă japonezii porniseră un joc de artificii ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
deasupra casei paznicilor din lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis al sălii de Întrunire. În tot lagărul, deținuții alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca niște pensionari de azil pe treptele barăcilor, se Împingeau pe uși, mamele se aplecau peste ferestrele de la parter și Își puneau copiii la adăpost. Într-un minut, lagărul rămase pustiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
fiecare nor de pe cer. Un avion de transport bimotor zbura peste orezării, fără ca piloții acestuia să remarce panica de jos. Jim se Întoarse la manualul lui de latină. În acel moment o umbră uriașă trecu peste sala de Întrunire și alergă pe pămînt spre gardul de perimetru. Un vîrtej de zgomot umplu aerul, din care ieși un avion de luptă cu un singur motor, cu fuselaj argintiu și Însemnul cu stele și dungi al Forțelor Aeriene Americane. Zburînd doar la vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și se prelinse În jos, pe trepte. Scăpă revista, pe care Jim o recuperă repede, Înainte ca filele să se ude. În timp ce Îi Îndrepta cotorul, auzi sirena de la casa paznicilor anunțînd raidul aerian. După cîteva secunde, Înainte ca deținuții să alerge să se adăpostească, sirena se opri brusc. Fiecare se uită la cerul gol, așteptînd ca avioanele Mustang să se ivească huruind dinspre orezării. Totuși, sunetul sirenei anunța un spectacol cu totul diferit. Patru soldați japonezi, printre care și Kimura, ieșiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
terminat Într-adevăr, Jim? Nu cred că mai putem suporta... Pe parcursul săptămînii de dinainte, cînd zvonurile despre sfîrșitul războiului străbătuseră din oră-n oră lagărul, domnul Maxted găsise buna dispoziție a lui Jim tot mai obositoare. În timp ce Își Îndeplinea comisioanele alergînd pe cărări, Jim striga fiecărui trecător și le făcea semne deținuților care se odihneau În fața barăcilor, sărea nerăbdător printre mormintele din cimitirul spitalului cînd avioanele americane treceau peste lagăr - toate astea ca parte a Încercărilor sale de a-și ascunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de salivă le tremurau pe sîni. O mașină oficială japoneză se apropia, urmată de un convoi de camioane militare, fiecare Încărcat cu soldați Înarmați. Unul dintre camioane se oprise deja și un pluton de soldați sări jos pe șosea, apoi alerga peste orezăriile secate de lîngă perimetrul vestic al lagărului. Cu baionetele la armă, luară poziția cu fața spre gardul de sîrmă ghimpată. Acum tăcuți, sutele de prizonieri se Întoarseră să se uite la ei. Un al doilea pluton de poliție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de hamal În mînă, cu umerii lăsați și cămașă de bumbac, stătea lîngă ei. Doamna Pearce intră În casa paznicilor, netezindu-și părul și fața, dînd deja ordine unui soldat În japoneza ei repezită. Prizonierii din fruntea mulțimii se Întoarseră alergînd spre terenul de adunare, strigînd către ceilalți. — Un singur bagaj! Toată lumea aici, peste o oră! — Plecăm la Nantao! — Toată lumea afară! Înșirați-vă lîngă poartă! — Rațiile voastre sînt la Nantao! Un singur bagaj! Deja perechile de misionari stăteau pe treptele Blocului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
la ei, Jim se liniști singur la gîndul că lagărul era doar mutat, nu Închis. — Haide, domnule Maxted, ne Întoarcem la Shanghai! Îl ajută pe bărbatul slăbit să se ridice În picioare și Îl conduse printre sutele de prizonieri care alergau. CÎnd ajunse În camera lui, Jim constată că doamna Vincent Împachetase deja. Cum fiul ei dormea În patul lui Jim, ea stătea la fereastră, urmărindu-l pe soțul ei care se Întorcea de pe terenul de adunare. Jim Își dădea seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
care se sprijinise În toți anii de război. Împinse lada spre suprafața uleioasă. În ultimele clipe ale serii, apa moartă se Învioră cu trandafiri de culori irizate. În timp ce lădița plutea mai departe, precum coșciugul unui copil chinez, cercurile de ulei alergau să o Îmbrățișeze și trimiteau o lumină tremurătoare peste rîu. Jim se urcă printre deținuții care se odihneau și se așeză jos lîngă domnul Maxted. Îi Întinse gamela cu apă, apoi Își curăță nisipul din pantofi. — E-n regulă, Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
doctorul Ransome să sară din camionul sanitar și să se ocupe de domnul Maxted. Totuși, cele trei camioane părăseau deja stadionul. Capul cenușiu al doctorului Ransome se lăsă În jos cînd camionul se hurducă prin tunel. Jim fu tentat să alerge după el, dar știa că hotărîse să rămînă cu domnul Maxted. Învățase că, dacă ai pe cineva de care să ai grijă, era ca și cum altcineva ar fi avut grijă de tine. Jim ascultă camioanele traversînd parcarea și cutia de viteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
printre prizonierii Întinși. Jim se lăsă pe vine lîngă domnul Maxted, gonind muștele de pe fața lui. Mai putea simți Încă limba doamnei Vincent pe degetele sale. — Jamie... Altcineva Îl chema, ca și cînd ar fi fost un hamal chinez care aleargă la comanda stăpînilor săi europeni. Prea amețit ca să stea În capul oaselor, Jim se Întinse lîngă domnul Maxted. Era momentul să nu mai facă servicii pentru nimeni. Avea mîinile Înghețate de la apa de pe pista de zgură. Războiul durase prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
periculos ca englezii s-o pornească pe jos, spre Shanghai. Dincolo de poarta de fotbal, un deținut britanic reușise să ridice capota uneia dintre Cadillacurile albe. Sub privirile tovarășilor săi, se aplecă peste motor și atinse cilindrii. Jim se ridică și alergă În jos pe trepte, dornic să fie ajutorul șoferului. Își mai aminti Încă fiecare stradă și alee din Shanghai. CÎnd traversă pistele de atletism, observă că trei bărbați intraseră pe stadion. Doi erau hamali chinezi, cu pieptul gol și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
cînd auzi zumzetul ușor al motoarelor unui avion, gîndindu-se deja cum Îi va putea face față acestei comori căzute din cer. Aproape imediat se auzi o Împușcătură. La o distanță de vreo treizeci de metri, dincolo de orezărie, un soldat japonez alerga de-a lungul taluzului canalului. În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
o distanță de vreo treizeci de metri, dincolo de orezărie, un soldat japonez alerga de-a lungul taluzului canalului. În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim se ghemui lîngă marginea craterului bombei, ascunzîndu-se prin tufele de orez sălbatic. Apăru un al doilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]