14,243 matches
-
cea după Dumnezeu aduce pocăință spre măntuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte” (II Cor. 7, 10). Despre această întristare vorbește și Sfântul Apostol Petru, arătând ca ea este cauza feluritelor ispite la care este supus cel credincios, spre lămurirea credinței lui . Mântuitorul fericește nu numai pe cei ce-și plâng păcatele proprii, dar și pe cei care-și frâng inima și plâng pentru păcatele semenilor lor. Însuși Mântuitorul S a întristat și a plâns pentru păcatele celor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de toate vârstele și categoriile sociale, ca mijloc de purificare și înălțare la Dumnezeu a fiecărui om. El consideră că omul nu se poate mântui singur, ci cu ajutorul grației divine, prin colaborarea cu harul veșnic și prin participarea activă a credinciosului. Această idee a implicării harului divin în educație este prezentă la toți marii Părinți și Scriitori bisericești. 2.1.2. Sfântul Vasile cel Mare și educația tinerilor Asemenea altor autori creștini, Sfântul Vasile cel Mare<footnote id="26"> Sf. Vasile
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Hrisostomul este unul de factură pur religioasă: desăvârșirea sufletului prin cultivarea credinței. Așadar, nu un om priceput în artă, știință și vorbire frumoasă trebuie să tindem a face din copil, scrie el în Despre trufie și educația copiilor, ci un credincios devotat. Sfântul Ioan nu condamnă învățătura laică, ce poate fi folositoare omului, dar consideră că mult mai importantă este educația religioasă, pentru ca sufletul să poată aspira la mântuire. În concepția sa, a educa înseamnă a avea grijă de mântuirea sufletului
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de apartenență prin Taina Sfântului Botez și prin toate celelalte Sfinte Taine și ierurgii. Multe dintre actele comportamentului religios (rugăciunea, metaniile, participarea la sfintele slujbe) se formează prin influențare, prin observarea și imitarea a ceea ce fac părinții. În familiile de credincioși „educația religioasă a copiilor se va realiza implicit prin difuzarea convingerilor și prin participarea în comun la manifestările religioase”. Rugăciunea se învață ca orice acțiune umană responsabilă, prin exercițiu și un minim de antrenament. Prima rugăciune învățată de copii este
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
și experiența lor de viață religioasă obținută în familie și prin participarea la sfintele slujbe (cunoștințe generale despre Sfintele Taine: Botez, Împărtășanie, Spovedanie, Cununie). Cu ajutorul pofesorului vor descrie momentele principale ale Sf. Taine și vor prezenta importanța acestora pentru mântuirea credincioșilor. Profeții Ilie și Daniel vor fi studiați ca modele de credință în perioada Vechiului Testament și, totodată elevii vor fi familiarizați cu importanța lor în pregătirea lumii pentru venirea Mântuitorului. La unitatea de învățare Iisus Hristos, Dumnezeu și Om, elevii
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
care au împăcat lumea cu Dumnezeu, elevii au posibilitatea să și desăvârșească imaginea pe care o au despre Mântuitorul. Sfânta Liturghie îl pregătește pe elev pentru viața în comunitate, în colectivitate, trezindu-i simțul solidarității umane, prin faptul că toți credincioșii se roagă unii pentru alții. Atmosfera și lucrarea tainică a Sfintei Liturghii pot influența în mod deosebit predispoziția religioasă a elevilor și să o dezvolte în asemenea măsură încât ei să fie capabili de profunde trăiri religioase. Prin studierea Fericirilor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
bine Înarmată. La ultimul război, Decebal s-a retras cu restul armatei sale din cetatea Sarmisegetuza În munți. Aici a mai Încercat o ultimă Împotrivire, dar tot fără izbândă. Ca să nu cadă În robia biruitorilor, și-a strâns În juru-i credincioșii, și-a Îngropat comorile și și-a ridicat singur viața Împreună cu ai săi. Traian s-a Întors la Roma Încărcat cu o bogată pradă de război, iar Dacia a fost transformată În provincie romană. Încet-Încet, În timpul Îndelungatei stăpâniri romane, dacii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
imami se resemnează să accepte, Într-o formă sau alta, practici care n-au nimic de-a face cu religia scrisă, cum ar fi sacrificiul păgân al unor animale. Preotul sau imamul Își citește rugăciunile, În același timp În care credinciosul sacrifică lângă el un animal (o pasăre, un patruped). Legenda sacrificiului uman care asigură soliditatea unei construcții de piatră sau cărămidă este comună populațiilor regiunii, indiferent de etnic sau de religie; grecii o cunosc ca legenda punții de la Arta, românii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din 18-19 iunie 2009 ca anul 2010 să fie declarat Anul omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești în Patriarhia Română, așa cum ne informează Ziarul Lumina. Cu acest prilej, ne propunem să reîmprospătăm în gândirea și simțirea religioasă a credincioșilor Bisericii însemnătatea Simbolului de credință pentru viața creștinilor, prin alcătuirea unui florilegiu din operele Sfinților Părinți ai Bisericii, în care sunt oferite explicații și lămuriri pentru o mai bună înțelegere a învățăturilor de credință ce compun Crezul. La fiecare mărturisire
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mecanic ci în lumina adevărului descoperit de Duhul Sfânt, așa cum au crezut și trăit în Biserica Ecumenică. De la folosirea sa la Botez, Simbolul Niceo-Constantinopolitan a dobândit cu timpul o funcție și mai intim legată de viața de fiecare zi a credincioșilor prin introducerea sa în Liturghia euharistică. Atunci când circumstanțele au determinat introducerea unui simbol de credință în Liturghie, Simbolul Niceo-Constantinopolitan a devenit crezul prin excelență al cultului creștin 8. Ca operă a primelor două Sinoade Ecumenice de la care își trage și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de credință comună nu poate fi nici împărtășire din același Potir. Recitarea regulată a Simbolului de credință la Sfânta Liturghie a fost introdusă mai întâi la Antiohia, în 471 10, apoi în întreaga lume creștină. Crezul este rostit de către toți credincioșii atât în rugăciunile lor particulare, cât și împreună, în biserică, la Sfânta Liturghie și la celelalte servicii divine. Conchizând, dorim și nutrim nădejdi ca prezentul volum să contribuie la sporirea lucrării de păstrare a dreptei credințe, care este atât de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
toate pretutindeni, astfel încât vede și cunoaște toate cugetele oamenilor, sentimentele lăuntrice și adâncurile minții.” (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, cap. XII, 1-3, cap. XIII, 1-2, în PSB, vol. 57, p. 421) „Nimeni dintre credincioși nu se îndoiește că, înainte de facerea acestei lumi văzute, Dumnezeu a creat puterile duhovnicești și cerești pentru ca ele să știe că au fost plăsmuite din nimic din bunăvoința Creatorului spre gloria Lui și pentru ca ele să-I aducă neîncetat mulțumiri
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ci va grăi mai degrabă în Belzebut”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Șasea, capitol unic, în PSB, vol. 41, p. 678) „... Observă cum, prin cuvântul Său, ajută pe de o parte la zidirea celor credincioși, iar pe de alta, nu ignoră grăirea bolnavă a ereticilor lipsiți de evlavie. Căci spune către ucenicii Săi: Voi Mă numiți pe Mine Învățătorul și Domnul, ca să nu socotească cineva că El nu este prin fire Domnul și Învățătorul, ci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ca noi, din noi, pentru noi, făcându-Se atât de mult om, cât să pară celor necredincioși că nu e Dumnezeu; dar a rămas totuși atât de mult Dumnezeu cât poate să cugete rațiunea negrăit, adevărată și binecredincioasă a celor credincioși. Și aceasta a făcut-o ca să surpe lucrurile diavolului și, redând firii puterile neprihănite, să reînnoiască puterea iubirii prin care oamenii să se unească cu El și între ei și să se opună iubirii egoiste, primul păcat și primul făt
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în toată lumea îndrăzneala lor”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către cei ce se scandalizează de fărădelegile și persecuțiile comise și 62 despre Pronia lui Dumnezeu, XVII, 9-10, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență..., p. 316) „A fost răstignit în vârful crucii, a fost scuipat, a fost pălmuit, a fost lovit peste obraz, a fost batjocorit, a fost îngropat de milă și a fost pecetluit mormântul Lui. A suferit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
414. (n. s. 21, p. 447) 94 Notă Pr. T. Bodogae: Antistene, ucenic al lui Socrate, întemeietor al școlii cinice, dascăl al lui Diogene; Crates e ucenic al lui Diogene. (n. s. 22, p. 447) 101 faptului că au fost credincioși proorociilor ori că le-au disprețuit?” (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VIII-a, cap. XLVI, în PSB, vol. 9, p. 541) „Și toți proorocii, împrumutând organele lor vocale Duhului ce răsuna în ei, se făceau dulceață, făcând să izvorască
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
unității zicând: Un singur trup, un singur Domn, o credință, un botez, un Dumnezeu 95”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, IV, în PSB, vol. 3, p. 437) „Biserica este una singură, care se extinde prin dezvoltarea sa, îmbrățișând mulțimea credincioșilor. La fel razele sunt multe, dar puterea-i una, fundată cu ajutorul rădăcinii. Dintr-un singur izvor curg multe râuri, deși ele sunt numeroase, dar unitatea de obârșie i se păstrează. 95 Notă prof. N. Chițescu: Efeseni 4, 4-6. Este citatul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
440) „Așadar, când menționează în învățăturile Sale și zice: Unde vor fi doi sau trei, acolo sunt și Eu cu ei, nu desparte pe oameni de Biserică Cel ce a făcut Biserica, ci, reproșând celor vicleni dezbinarea și recomandând celor credincioși pacea, arată cu propriile Sale cuvinte că El este mai degrabă cu doi sau trei care se roagă uniți în același cuget, decât cu mai mulți, dar dezbinați, și că se poate obține mai mult prin rugăciunea unită a celor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și cei conduși de ei”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Aquila și Priscilla; și că nu se cuvine să grăim de rău pe preoții lui Dumnezeu. Cuvântul 2, în vol. Cateheze maritale, p. 173) „Vrednicia Bisericii atunci strălucește, când credincioșii păstrează unitatea trupului ei”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre schimbarea numelor, cuv. IV, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 70) 96 Notă Pr. Bodogae: Efes. 4, 13. Biserica pământească e icoana Bisericii cerești. (n. s.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
el. Căci e sfânt și locul unde este Hristos 98“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Unsprezecea, în PSB, vol. 38, p. 397) „Când auzi de Biserică, să știi că vorbim de mulțimea sfântă a credincioșilor, a cărei moarte pentru viața trupească în spațiul lumii, e cale spre creșterea petrecerii și vieții în Hristos și mod de strămutare spre cele mai bune și mai înalte”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Patra a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trupurilor de la înviere. Și dacă chipul său era atât de slăvit încât niciunul dintre oameni nu putea să-l privească, cât de slăvite vor fi trupurile drepților la înviere? Slava de la înviere este slava pe care sufletele sfinților și ale credincioșilor s-au învrednicit s-o aibă încă de acum în omul lor cel lăuntric”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia V, 10, în PSB, vol. 34, p. 120) „La înviere puterea divină din suflet se va manifesta
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o mare durată temporală, de care se vor împărtăși toți după înviere, buni și răi, ci viețuirea în fericire. Putem înțelege prin viața veșnică și binecuvântarea tainică prin care Hristos ne sădește viața Lui, prin împărtășirea de trupul Său, dată credincioșilor, după spusa: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică (In. 6, 54)”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 727-728) „... Cuvintele cele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Sfântul Ioan Gură de Aur”, Editura Buna Vestire, Bacău, 1995, 530 pp. 34. „Din ospățul Stăpânului”, Introducere, traducere, note și comentarii de † Irineu Slătineanu, Editura Adonai, București, 1995, 190 pp. 35. „Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență”, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, 361 pp. 36. „Cateheze baptismale”, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, 130 pp. 123 37
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
autoritățile instituționale ale propriilor tradiții și că se recrutează mai ales din creștinism (perceput de celelalte religii ca precursor al modernității laice). în orice caz, dialogul interreligios cu teologia lui, oricît de onestă și de subtilă, cu un ecumenism al credincioșilor oricît de generos e stingherit în momentul în care trebuie să se pronunțe asupra nucleelor tari ale credințelor, asupra crezurilor religioase în litera lor diferită. Tocmai aici, unde se pune în discurs ceea ce fiecare religie privește ca esențial despre Unul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Ea nu mai asigură sensul global al lumii sau al comunității în care trăim. E practicată de anumite grupuri din societatea mare, care intră în dialog, în competiție, în conflict cu adepții altor imagini despre lume. Chiar instituțiile credinței și credincioșii acceptă faptul că religia nu mai este vîrful organizator al societăților noastre. Dacă dimensiunea religioasă e o dimensiune fundamentală a omului, ea a încetat să fie pretutindeni vizibilă, declarată, afirmată ca o calitate indispensabilă pentru un membru al societății, pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]