14,078 matches
-
de principes, reies și din grija deosebită acordată dimensiunii funerare Încăxe "lari" din perioada arhaică cea mai Îndepărtată, grijă ce transpare nu numai din construirea unor morminte nobiliare impunătoare - aproape Întotdeauna documentul cel mai monumental și durabil lăsat de clasele dominante din Etruria -, dar și din elaborarea unor ritualuri foarte complexe pentru Înmormântarea defuncților și pentru conservarea legăturilor materiale și ideale stabilite de comunitatea celor vii cu proprii strămoși. Strămoșilor le sunt atribuite statute divine sau semidivine și capacități extraordinare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demoni și plină de primejdii și de capcane; totuși, respectarea scrupuloasă a riturilor cuprinse În libri fatales și În libri Acherontici este În măsură să o facă mai ușoară și mai sigură. Însă la sfârșitul călătoriei, cel puțin privilegiaților elitei dominante le era rezervat un tratament favorabil - admiterea În rândul Fericiților ce petrec veșnic În Elizee: aceasta este imaginea, cu atât mai fericită cu cât mai Înspăimântător este drumul, țintei de dincolo de lumea pământească la care ajung stăpânii din Etruria, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. Protoistoria" a) Indo-european, italic, roman Așa cum o spune chiar numele, religia romană este, Înainte de toate, religia unei cetăți, nu a unui trib, a unui popor, a unui regat. În mod paradoxal, această religie, restrânsă la o cetate, devine religia dominantă a regiunii și dobândește trăsăturile unei religii universaliste care Îmbrățișează toate popoarele, În analogie cu expansiunea politică, economică, militară pe care o cunoaște Imperium Romanum. După cum am precizat când am vorbit despre clasificarea ei din punctul de vedere al științei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cult roman poate fi Întocmit după cum urmează: I. Așezămintele de cult Spațiul sacru (fanum, delubrum, templum) și casa (aedes) zeității cu zid de incintă (tufișuri, pietre de hotar, cippi) și spații funcționale și secundare (mansiones, cenatoria, culina); În poziție dominantă, pe un munte, Înăuntrul/În afara așezării (sanctuare situate În afara zidurilor cetății); de o mărime stabilită, ca „altarul domestic” (lararium), mormânt sau loc de pelerinaj transregional. II. Momentele Zile festive regulate/neregulate, durată și frecvență cu privire la o divinitate; de exemplu: sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zeusxe "Zeus" sunt Înfățișați cu barbă. Diferențele În interiorul panteonului și deci individualizarea zeilor În epoca clasică sunt deosebit de bogate. Imaginea principelui divin sau divinizat după moarte - nu arareori Împreună cu Întreaga lui „familie” (domus Augusta) - capătă În epoca imperială o importanță dominantă, atât În cultul public, cât și În cel privat. Asemenea tribunului plebei, a cărui putere (tribunicia potestas) și-a atribuit-o Împăratul Augustus, sau asemenea altarului și statuii unei zeități, imaginea Împăratului asigură protecție și un fel de azil pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primit niciodată virtutea de la divinitate, nici nu i-a mulțumit cineva fiindcă este un om bun din punct de vedere moral, drept, Înțelept. Rămâne de subliniat că temele căsătoriei și ale erosului („morala sexuală”) ocupă un loc fix, dar nu dominant, atât În filozofia, cât și În religia romană. Multe din subiectele pe care le-am tratat aici nu au fost Încă studiate Îndeajuns 1. Puținele referiri la opera „filozofilor” și „teologilor” romani, pe care i-am expus aici cu restrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legată de cultele cetății Roma, (b) universală și (c) mistică (așa cum se poate constata În exemplul triadei capitoline). Jupiter Capitolinul, În ce privește imaginea și mitul, este regele tuturor zeilor și al tuturor zeițelor; „semn” al acestui fapt este sceptrul și poziția dominantă pe care o are fortăreața ce se Înalță pe colină (I fr. 14). El poate fi Însă venerat și fără imagini și sub alte nume; de pildă, iudeii Îl numesc pe Jupiter Iao (I frr. 15-17). În realitate el este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de aristocrațiile militare turbulente și de clerul profesionist care o slujea; la fel ca În religia vedică (Renou, 1953, p. 6), preotul era specialist al sacrului, al jertfelor și practicilor rituale care urmărea să Întărească prestigiul și puterea unei elite dominante. Așadar, tocmai pe acest fond social se găsesc rădăcinile noii viziuni dualiste și ale viziunii escatologice particulare, legate de existența individuală: după moarte, dreptatea, aproape absentă din lumea celor vii, va putea, În sfârșit, să răsplătească și să pedepsească (Yasna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca agenți ai puterii romane sau ai posibililor aliați ai acesteia) - a fost rezervată o atitudine foarte favorabilă (Gnoli, 1989a, p. 166), după ce Biserica nestoriană (Spuler, 1961; Widengren, 1984) se distanțează de Roma și Bizanț. Atât În ideologia păturilor sociale dominante, cât și În exercitarea puterii militare, politice, juridice și administrative, statul sasanid s-a bazat pe legătura strânsă dintre monarhie și Biserică, teoretizată de gândirea politică și religioasă a epocii, motiv al literaturii iraniene preislamice, care s-a transmis și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nyberg, 1958; Monnot, 1974; 1986a, pp. 78 sqq., 645 sqq.; 1986b, pp. 83 sqq., 171 sqq.). Nu se pune problema că În textele pahlavi nu ar exista suficiente indicii semnificative (H.S. Nyberg, R.C. Zaehner), Însă acestea nu constituie o tendință dominantă. Din contra, zoroastrismul sasanid trebuie să fi fost puternic impregnat de zurvanism (Christensen, 1944, pp. 141-178), deși este greu de spus că aceasta ar fi fost forma canonică sau oficială, bazată pe doctrina care stabilea o relație strânsă Între cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teme foarte generale, legate organic una de alta. 4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂTC "4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂ" Pentru a evalua corect mărturiile autorilor greci și latini despre religia celților, este bine să luăm În considerare imaginea globală dominantă a acestora În cultura clasică. Desele confruntări militare cu triburile celtice justifică, fără Îndoială, atitudinea de ostilitate și teamă. Celții jefuiseră Roma și Delfi, Își creaseră un stat autonom În Galatia, Învingând de mai multe ori armatele grecești; repurtaseră victorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care nu ajung niciodată să se integreze În nucleul credinței „oficiale” - care rămâne, așadar, În continuare de natură mundană și antimetafizică. Acestea exprimă mai degrabă speranțe, spaime și temeri care nu și-au găsit niciodată un loc legitim În cadrul teologiei dominante și care sfârșesc prin a deveni elemente ale credinței populare (În opoziție deci cu credința mundană preferată, nu fără motiv, de clasa dominantă). Mărturiile figurative ale lumii galice lasă să se Întrevadă o imagine profund tragică a morții și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai degrabă speranțe, spaime și temeri care nu și-au găsit niciodată un loc legitim În cadrul teologiei dominante și care sfârșesc prin a deveni elemente ale credinței populare (În opoziție deci cu credința mundană preferată, nu fără motiv, de clasa dominantă). Mărturiile figurative ale lumii galice lasă să se Întrevadă o imagine profund tragică a morții și a destinului omului. Din acest punct de vedere, este foarte importantă așa-numita Tarasque de Noves (acum la muzeul din Avignon), unde apare un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ci este mai degrabă de natură sociologică. Așa cum am demonstrat și cu altă ocazie (Campanile, 1981, pp. 75 sqq.), În sânul religiei indo-europene, alături de panteonul bine structurat pe care Îl numim pe scurt indo-european și care aparținea cu siguranță claselor dominante, existau diferite elemente de credință populară de la care se mai păstrează doar urme palide și a căror structurare este greu de realizat; Între ele putem plasa acest cult al soarelui, al lunii și al focului, alături de un alt cult tipic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă nu ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Sustrăgându-se efemerului, el aspiră să se situeze în atemporalitate și vede „amforele stelare” ca niște depozite misterioase de amintiri. Poeziile din Iubește clipa de față (1994) aparțin tot liricii naive, caracteristică arătându-se și de această dată sinceritatea rostirii. Dominantă este conduita epicureică, aplicată cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență a existenței, dătătoare și de suflu poetic. Poemele din culegerea Pe scara unui gând (2000) „adaugă un cerc nou de vârstă” (Constantin Cubleșan), marcând cultivarea timbrului reflexiv, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și exprimată într-o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a lungul întregii sale opere, regăsindu-se, într-un chiasm semnificativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
nefumători, dar un risc crescut la fumători [46]. Într-un studiu complex, care a analizat principalele componente ale căii NER în cancerul pancreatic, s-a evidențiat importanța polimorfismelor MMS19L (cromozomul 10q24.1), constatându-se un efect protector în modelul aditiv, dominant și recesiv pentru alelele minore ale rs872106 și rs2211243 și o creștere a riscului pentru alela minoră rs2236575, precum și haplotipurile corespunzătoare [47]. Riscul de CP crește la purtătorii cel puțin a unei alele pentru XPD/ERCC2 D312N (OR 2,78
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
varză), sub formă de β-caroten și pe care radiațiile UV și oxigenul din aer îl degradează, iar față de acțiunea acestora se apără (împotriva proceselor de oxidoreducere) prin antioxidanți de tipul hidrochinonei și αtocoferolului. Provitaminele A se găsesc în regnul vegetal dominant sub formă levogiră : morcovul (6mg%), spanacul, varza (5mg%) și ardeiul (2mg%). Vitamina A necesară organismului este asigurată sub formă de provitamină A (caroteni), prin alimentația de natură vegetală (în special β carotenul). Cantitatea de vitamină A necesară zilnic organismului este
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
o "lipsă de politețe țîfnoasă a sufletului care se ascunde în spatele acestui fost elev al Theresianum-ului vienez"87. Dar esența divergenței dintre Maiorescu și Iorga consta într-un conflict între două personalități. În ultimii treizeci de ani, Maiorescu fusese personalitatea dominantă din Universitatea de la București, bucurîndu-se de respectul unanim al masei de studenți, chiar dacă majoritatea lor se considerau socialiști. Maiorescu era un fel de arbiter elegantiarum. Este dificil să ne imaginăm un contrast mai izbitor decît cel existent între Iorga și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Franța și aversiunea sa față de Germania aveau rădăcini culturale, ca și sentimentele lui față de Rusia. Care vor dura cît va trăi. "Monarhia națională a Germaniei", scria el în 1915, "încearcă să achiziționeze cît mai mulți sclavi posibil pentru prosperitatea rasei dominante". Vorbind despre socialismul german, Iorga considera că muncitorul german era îmburghezit; ca "boier" ce era, standardul lui ridicat de viață avea nevoie de truda sclavilor. Așa încît muncitorul german era împotriva "raselor inferioare", de care avea nevoie doar în calitate de sclave
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
său ca să-l anunțe intervenția militară a României. Cu mintea românului cea de pe urmă (în 1934), Iorga își bătea joc de încrederea în sine și de proverbiala aroganță a lui Brătianu, descriindu-l: Nu l-am văzut niciodată atît de dominant, dominîndu-se pe sine, pe rege, pe noi toți, destinul însuși. Aceștia sînt felul de oameni pentru care sufletul omenesc, sufletul acela care este mai presus de intrigi, este ceva de care țin seama numai poeții sau naivii"42. Descrierea aceasta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numele de "Neamul". În privința editorialelor lui Iorga, el era același "luptător" politic de zi cu zi, manifestînd mai curînd o reacție decît o reflecție spontană. Una dintre trăsăturile permanente ale "Neamului românesc" fuseseră atacurile violente ale lui Iorga la adresa corupției dominante, într-un amestec ciudat cu mîna nonviolentă a unui tată care vede că odraslele lui nu trăiesc conform normelor sămănătorismului și ale revoluției culturale care se presupunea că va decurge din acesta. Din păcate, violența atacurilor lui Iorga nu depășea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
folosirea limbii materne în casele lor, la școală, la tribunal și în administrație și armată, sau chiar și în rețeaua de căi ferate era de la sine înțeles ca toată lumea să vorbească limba maghiară. Iorga îi considera pe români drept "națiune dominantă", cu toate că era (vag) de acord și cu faptul că "este loc și pentru alte naționalități". În România Mare, românii alcătuiau 70% din populație. Din momentul în care atît ungurii cît și românii, după ce-și stabiliseră statul-națiune, considerau că dețin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vag) de acord și cu faptul că "este loc și pentru alte naționalități". În România Mare, românii alcătuiau 70% din populație. Din momentul în care atît ungurii cît și românii, după ce-și stabiliseră statul-națiune, considerau că dețin o poziție dominantă, interpretarea drepturilor lor care derivau din aceasta diferea mai curînd în privința cumulului decît al categoriei acestora. În anii '20, stînga românească a lăsat naționalităților foarte mult spațiu de mișcare. Cu trecerea timpului, doi factori au dus la înăsprirea atitudinii românilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]