14,797 matches
-
doi măgari, Fetele cum să iubească, Flăcăii, iarăși mereu, Cum să le tot amăgească! Ia-ți căciula, fătul meu! Aici s-adună și Sfatul Domnului de ajutor, Care cârmuiește Statul Așa bine și ușor. Iată Vornicul cel mare, Al doilea Dumnezeu! Știi câtă putere are?... Jos la pământ, fătul meu! Nimic nu se mișcă-n țară De n-o fi prin știrea lui, Ș-asta nu e o povară De grumajii fitecui. Trebuie o minte mare Să poată dăini mereu, Pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
28 noiembrie 1868. 68. Antoine (Antonie) Lévy, mare rabin de București. A rostit la 18 iulie 1867 un foarte frumos discurs la inaugurarea Templului Coral din București, în care, în final, aducea un călduros omagiu țării sale de adopțiune: „O, Dumnezeule, fă ca să se realizeze pentru România, patria noastră adoptivă, cuvintele pe care Moise le-a spus pentru pământul său: privirile Eternului să fie neîncetat întoarse către dânsul de la începutul anului până la sfârșitul lui... Domnul preservă România de foamete, de contagiune
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
recunoașterea și ca un drept a neutralității României au rămas fără succes“ se insista asupra izolării politice a țării noastre: „Într-o asemenea situațiune, România, abandonată de sprijinul altora, nu mai are să compteze decât pe sine. Vom invoca dară ocrotirea Dumnezeului părinților noștri care în ora pericolului nu ne-a lipsit niciodată.“ „Domnilor mei - urma mesajul - dacă astăzi nu mai putem a ne bucura de neutralitatea pământului nostru, ca nerecunoscută de nimeni, datoria noastră este ca, cu orice preț, cu orice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
captatio, am amintit, printr-un racursi istoric, în maniera lui Iulian Antonescu, că marele Pericle, înainte de a vorbi în public, se ruga zeilor să nu spună decît ceea ce trebuie. De la o vreme - am adăugat -, mă rog și eu, din ce în ce mai intens, Dumnezeului meu, să nu spun decît ceea ce trebuie. Văzînd că unii așteaptă aluzii, insinuări, plesneli la adresa unor „factori locali” sau de mai sus, am continuat într-un fel care să-i tempereze: ...să spun ceea ce trebuie pentru a-l satisface pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voi umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele” (Ps. 22, 4). Azi stau cu gîndul la versetul 8 din Psalmul 19: „Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru”. Mă îndrept în propriii mei ochi citind „Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului!” (Ps. 118, 43), convins că uneori îl am. * Deși l-am rugat de trei ori, Sporici mi-a lăsat rîndul care trebuia scos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Isaia, pe care, nu o dată, de a lungul istoriei, s-au sprijinit indivizi și popoare: „Vor rătăci pe pămînt flămînzi și cumplit apăsați, și în vremea foametei își vor arăta colții și vor huli pe regele lor și pe Dumnezeul lor. Apoi își vor întoarce privirea spre pămînt și iată că acolo va fi strîmtorare, întuneric și scîrbă și nevoie! Dar noaptea va fi alungată” (VIII, 21-22). Același pattern se regăsește la Apostolul Pavel, în Epistola către Romani (13, 12
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă cândva, În viitor, nu va fi un indiciu pentru noi căutători de adevăr, și atunci se va menționa și numele lui Eugen Dimitriu. Sunt bucuroasă că intenționați să mai scrieți despre familia Gavrilescu și pentru aceasta mă rog bunului Dumnezeu să vă dea multă sănătate și mult bine alături de soția dvs., căreia Îi transmit cele cuvenite și totodată v-aș ruga să-mi dați un sfat despre cum aș putea fi În posesia a ceea ce este scris la muzeul din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cronicar s-a oprit la textul mottourilor mele. Poate a fost grabă, poate dezaprobare, cum, Într-o eră atomică, sprijin În credință? DA. Acolo mi-am găsit din nou limanul puținei mele Înțelegeri și mulțumesc Ceriului că m-a ajutat: „Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea, pe care o dă credința, pentru ca prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari În speranță” (Sftul Apostol Pavel, Scrisoare către romani, 15, aliniatul 13). Această lumină să sosească și În casa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fi dorit să mă fi adresat direct dvs., personal, fie prin presă, fie printr-o scrisoare. Dar dvs. și noi, sclavii dvs., noi, milioanele de oameni cu O mare, așa cum vă place dvs. să ne spuneți (câtă demagogie și fariseism, Dumnezeule mare!), știm că așa ceva nu e posibil în România socialistă, în care poporul, întregul nostru popor, ia parte în mod nemijlocit la conducerea treburilor țării, în tripla calitate de proprietari, conducători și făuritori ai bunurilor materiale etc. etc. etc. Tovarășe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sună invocarea Domnului care poate fi Iubitul sau, mai curând, Nimeni și În care cuvântul „șerpește” se Încarcă de conotații nu doar biblice (Marta În Grădina Ghetsemani). Poeta se adresează Autorității Supreme direct, fără intermediari, În maniera Vechiului Testament („El. Dumnezeul tatălui meu. Dumnezeu de Vechi Testament”), dar nu ca supusă, ci răzvrătită, renegată, respinsă. Deloc dispusă, totuși, să renunțe la Marea Absență pe care continuă s-o asalteze, negarea nefiind decât o confirmare a Înlănțuirii. „Suntem amândoi prizonieri Preaînalte/ Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
izbăvește, neapărat, de neantul convenției, doar se Încarcă de incertitudini care privesc Autoritatea Însăși, pusă mereu În dubiu, simultan cu creația ei, omul, pe care nu a izbutit să-l desăvârșească. „Dar ziua izgonirii din grădină?”, Întreabă poeta, Înstrăinată de Dumnezeul „mic”, micșorat, Însingurat În Împărăția Sa fără om și omenesc, un zeu suprem, dar nu atotputernic, eșuat În farsa propriilor neîmpliniri, „clovn mărunțel al nimicului al căderii”. Resentimentul intensifică Însă paradoxal apartenența inițială și inițiatică, iubirea refulată potențează ardoarea trecută
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
da, prin gemetele lui, semne de viață. Iată răspunsul pentru atâția curioși ce-și exprimă dorința de-a se înscrie într-un cuib. în cuib nu te înscrii ca în „Frontul Renașterii” sau în „Partidul Națiunii”, la primărie. Aceste partide - „Dumnezeul să le ierte” - au înscris în 24 de ore milioane de membri. Acolo nu ți se cerea decât cerneală, condei și să pui degetul dacă nu știai scrie, sau puteai să trimiți vorbă dacă alte treburi te împiedicau de-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
înfrângerii, nu pentru că adversarul ar fi primit ajutorul forțelor divine superioare, ci pentru că forțelor întunericului li s-a îngăduit acest moment de victorie. Aceeași poziție de respect și lealitate față de stat și structurile lui, ca în rândurile Evangheliei: Dați lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu și Cezarului ce este al Cezarului. Sigur că Cezarul roșu, care stăpânea țara de la distanță, putea face neamului mult, foarte mult rău, dar dacă elementul om va fi cel făurit de Legiune, cu dragostea lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un fel de sanctuar de care nici măcar ei nu se apropie prea mult. — Adică ceva cu semnificație religioasă? — Probabil. Nu l-am văzut cu ochii mei. Credința lor e cutremurătoare, dar cred că o putem considera un fel de religie. Dumnezeul lor e un pește și pe acela îl venerează. Un pește uriaș fără ochi, zise ea îndreptând lanterna înainte. Hai să mergem mai departe! Nu prea avem timp de pierdut. Bolta grotei era joasă. A trebuit să mergem aplecați ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
felul meu de-a mă ruga, cu pixul în mână. [...] Mulți îngeri vin cu aripile rupte și io tre’ să-i oblojesc. Îngerii căzuți au privirea mai tristă, ochii mai strălucitori, aura ca o cometă care moare. Să nu dea Dumnezeu să fii înger căzut. După ce s-a îndrăgostit de bunica mea, Poemul a început să-i facă unele cadouri... Idila bunicii cu poemul n-a ținut mult timp. Poemul s-a apucat de băut...” Un fragment remarcabil, probabil una dintre
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
Altă figură de stil remarcată de Compagnon la antimoderni este tautologia. Exemplu, tot din de Maistre: „Istoria lui 9 Thermidor nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați”. Iată Însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: „Marx, dumnezeul lui Marx.” O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În acest punct mi se pare că stîngiștii (o parte liberali, o parte francofoni, ei nu se Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei mișcări parcă peristaltice continue, Înfometat de mișcarea care să Înlocuiască vidul (de substanță, de repere). Nu insist, God is a DJ al lui Faithless vă spune probabil mai mult decît Încerc eu să explic, abstractizînd, aici. DJ-ul ca Dumnezeu al hipermodernității are un punct de vedere de unde proprietățile virtualizante ale lumii pot fi excelent exploatate: „Una din marile mele pasiuni, contemplarea corpurilor” se poate manifesta nestăvilită din cabina de sticlă aflată În centrul imensei discoteci (monada supremă care face
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cătrei stăpân absolut poți deveni numai prin suicid. Căci Milo Tindle, dacă putem spune așa, se fait tuer. Milo Tindle este un Kirillov al sfârșitului de secol douăzeci, care se sinucide pentru a-și demostra că Își poate fi propriul dumnezeu, dar moartea lui nu transmite mesajul creștin al Demonilor: filmul a reușit pentru că demonul a reușit, chiar cu prețul morții traseul a fost urmat punct cu punct, fără umbră de ezitare. Kirillov avea, ca orice creștin, Îndoieli, Stravroghin se spovedește
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În personaj a murit: subiectul. Personajele lui Rouaud (uneori asemenea celor ale lui Anatole France) fac parte dintr-o generație care nu-și mai scrutează existența tragic, care nu și-o mai Împlinește În discuții Între patru ochi cu un Dumnezeu exterior, o generație de personaje - și aceasta este valabil pentru literatura franceză contemporană În ansamblu - care se Îndoiește de la bun Început asupra realității oricăror ordini sau legitimități supraindividuale, o generație cu sânge rece, descurcăreață, care știe să-și trăiască viața
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
omogen literatura chineză și cea franceză, cel puțin În perioadele lor de dezvoltare separate, dar, În cazul romantismului, soluția reprezentării lui sub forma unei constelații de monade lingvistice, etanșe, regizate nu de monada supremă - literatura modernă Își este sieși propriul Dumnezeu - ci de Estetică, adică de Sensibilitate, este invalidată foarte ușor de structura centralistă a rețelei culturale În care se Înscrie. Atunci, revin. Studiile literare trebuie integrate studiilor culturale. E absurd să.l studiezi pe Lucian Blaga cu o parte de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o legătură ceva mai strânsă cu viața trăită a subiectului. Conceptul de persoană în dogmatica creștină Conceptul de „persoană” a făcut o carieră strălucită nu numai în drept, ci și în dogmatica creștină. Creștinismul fiind o religie care mărturisește un Dumnezeu în trei ipostaze, legătura dintre acestea se cerea cumva circumscrisă și explicitată. După ce Conciliul de la Niceea a stabilit dogma consubstanțialității acestor ipostaze, ea trebuia detaliată. Astfel, s-a împrumutat conceptul de „persoană” din jurisprudență, domeniu foarte important în Imperiul Roman
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
atare în afara conceptului de persoană, chiar și după parțiala sa „răzvrătire” față de Dumnezeu din vremea Renașterii, când s-a pus accentul pe unicitatea individului uman. Acesta era considerat ca având o demnitate proprie, un rang mai puțin umil în fața lui Dumnezeu decât se considera înainte, fapt ce a condus chiar la unele idei temerare ale afirmării de sine, cel puțin în plan politic (Machiavelliă și al manipulării maselor (Giordano Brunoă. Acest individualism a căpătat o altă față odată cu doctrina protestantă, care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Abel (Plânsul lui Adam). Parafraza biblică liberă devine prilejul de a imprima un accent mai intens laudei aduse dragostei omenești, asociindu-i acordurile patetice ale suferinței. Umanitarismul sentimental al autorului își proiectează elanul în figura unui Christ simbolic (Iisus), nu Dumnezeu abstract, sustras durerii, ci om, înfrățit cu umiliții și nedreptățiții lumii. Solidaritatea de esență creștină cu cei revoltați capătă expresie directă în ciclul de sonete Zile de durere, scris în 1907, sub impresia răscoalei țărănești. Nu lipsesc din dialectica meditației
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
cu adevărat bolnavă. O dată cu ancorarea în acest tipar de gândire, în încercarea de a deveni o ființă umană bună, la întrebarea: „Cum m-a ajutat cursul de trigonometrie să devin un om mai bun?” în liceu, un ecou îți răspunde: „Dumnezeule, nu m-a ajutat!”. Într-un fel, trigonometria a fost o pierdere de timp. Maslow declară că educația sa muzicală primară n-a prea avut nici ea succes, pentru că i-a spus unui copil care avea un profund simț al
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
inside themselves), care trăiesc după ceas, după program, după reguli și legi sugerate de vecini - oamenii direcționați de alții - nu cunosc, astfel, o cale de a descoperi cum este sinele. Maslow susține retoric că există semnale din interior care strigă: „Dumnezeule, așa e bine, nu te îndoi de asta!”. Ar fi una dintre căile prin care se încearcă învățarea a ceea ce numește actualizarea sinelui și descoperirea sinelui. Descoperirea identității vine prin impulsul vocilor, prin abilitatea ascultării propriei esențe, prin reacțiile lor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]