14,967 matches
-
mei. Oamenii promit că vor lucra cu mai mult spor. Pe masa prăfuită din cancelarie desfac mâncarea din pachet, mă așez pe un scaun șubred, mănânc în grabă, beau o cană de apă și apoi, pe aceeași cale, o iau grăbit să ajung la Crivești, la sediul plășii cu același nume. În jurul orei 15 sunt în biroul inspectorului școlar, căruia îi spun de unde vin, ce am găsit acolo (el știa prea bine situația), că sunt hotărât să redresez situația și că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Examenul de Stat, că l-am luat și... Secretarul Botezatu mă felicită călduros, omenește, întrebându-mă ce mă aduce la el. Îi spun totul în câteva cuvinte, îmi răspunde că voi fi plătit legal, îi mulțumesc pentru încurajare și plec grăbit spre școală. Până să ajung eu, se și comunicase tot telefonic, să fiu plătit conform legii. Reușisem chiar fără voia inspectorului. Reintru în colectivul școlii cu felicitări colegiale. Obținusem calificarea pe catedra ce ocupam. După aceea, alte griji și eforturi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cezar Petrescu, roman citit cu 25 de ani în urmă. Am folosit zestrea bogată de cunoștințe, am folosit-o cu pricepere în desăvârșirea mea profesională. La terminarea studiilor, aveam vârsta dublă a unui student la zi. Apoi trebuia să mă grăbesc, pentru că fiica noastră urma să devină la rândul ei studentă. Revin de la București cu bucuria unei realizări deosebite! Îmi reiau cu modestie locul la clasele la care predam la Complex. Primesc multe felicitări de la numerosul și selectul corp profesoral. Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai mișcă... Pretutindeni întuneric și umbre omenești care se agitau. Sunt îngrijorat, soția e disperată pentru copiii noștri care locuiau la parterul unui bloc cu 10 etaje, în București. Nu se poate telefona. Las soția în compania vecinilor și plec grăbit prin oraș să văd situația. Centrul igrasios al Bârladului era la pământ ca după un bombardament, în timp ce construcțiile noi rezistaseră cu brio. Știam că blocul în care locuiau ai noștri era unul nou și solid și astfel speram, credeam că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apoi pe o stradă până la un anumit reper, treceam apoi pe altă stradă, mereu lărgindu-mi câmpul de observație și de admirație. În ziua următoare porneam pe străzile cunoscute și zilnic cuceream noi spații, cu noi repere orientative. Nu mă grăbeam, pentru că aveam destul timp. Vedeam istoria Franței scrisă la tot pasul în denumirea de străzi, străduțe ori ganguri și mai ales pe zidurile solide ale caselor și palatelor întâlnite. Tocmai când mă aflam la apogeul acestor explorări de frumuseți, mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
școală, că aici au funcționat bănci cu bancheri vestiți în toată lumea medievală. Urmărim anumite obiective turistice, ne încadrăm în fluxul mișcării generale, oarecum grăbită. Nimeni nu vine aici ca să stea în loc, ci să vadă, să cumpere și să se miște grăbit către înainte... Admirăm și aici așezări și monumente, comentăm tot ceea ce vedem, comparăm cu ce am văzut în alte locuri și le raportăm la realitatea noastră românească. Am stăruit mai mult într un anumit loc, e vorba de o celebră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
anul 2000 era să mor, nu apocaliptic, ci de mâna unor brute oarecum îndobitocite de alcool, așa i am văzut eu atunci, care având o mașină, cine știe cum procurată, își puteau permite să mă omoare pentru că întâmplător alunecasem în fața mașinii lor, grăbit să le dau ajutor ca să-și pornească mașina. Și de data aceasta mi s-a mai dat o șansă, semn că Cineva de Sus încă mă iubește! După ce mi-am revenit din confruntarea cu cele două brute, a trebuit să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
țuiesc. În cealaltă carte, Ioana Pârvulescu încearcă să reconstruiască o receptare „contemporană” a operei privită prin lentila acestui leviatan pe care-l reprezintă sfera media- tică, lumea ziarului. Avem proiecția unui Caragiale lumi- nos, într-o lume care nu se grăbește, încă tolerantă, încă naivă, încă încrezătoare în progres. Elementul deformant este însă acolo, gazeta, sfera mediatică, însă el nu scoate la iveală decât un fel de origami, monștri de hârtie. Pe bună dreptate, Ioana Pârvulescu contestă îndepărtarea tot mai mare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
decât un fictiv și necreditabil scenariu apocaliptic ca orizont de posibilitate în încercarea de a da consistență propriei sale realități, și nu în cele din urmă propriei sale existențe ca existență întru distrugere. „Individul este unic în măsura în care forțează vadul istoriei, grăbind derularea acesteia, în încercarea deznădăjduită de a crea un spațiu pentru intrarea sa pe scena istorică, fie în măsura în care brus- chează schimbarea decorului istoric, ruinarea acestuia, astfel încât performanța sa devine vizibilă prin contrast cu distrugerea recuzitei istorice.” De remarcat faptul că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ale unui anumit orizont burghez care asociază evenimentul brutal al unei revoluții cu sărbătoarea. Spiritul sărbătorii este corect înregistrat ca vehicul al pierderii măsurii, înscrierii într-o dimensiune a carnavalescului. Pe firul amintirilor derulate blând, Leonida și fosta soție se grăbesc să ajungă la „revuluție” având ca punct de reper Teatrul. Nu este teatrul cel care dă măsura pasiunilor Ziței ? Spiritul săr- bătorii cu dramatizările populare înlocuiește la Caragiale violența propriu-zisă. Numai că sărbătoarea închide în ea o altfel de violență
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de momente. Nu o ceartă, o dezechilibrare ca cea pe care o simt eu acum ne poate dezvălui mai profund decât o banală îmbârligare de cuvinte aruncate la mânie. Azi-noapte te-am mângâiat pe cap cu gândul de a-ți grăbi adormirea. Ți-era teamă de o noapte albă, te-am simțit, asemănătoare atâtor alte nopți trecute. Am reușit să iau asupră-mi tot răul care te învenina și să-ți transmit toată puterea mea. Ascultându-te respirând eram fericită că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
năvăli asupra mea. Ceea ce am uitat să spun și mi se pare esențial este impactul avut cu această lume. Cairo, 16 milioane de locuitori, capitala Egiptului, cu străzi aglomerate, circulație sufocantă, oameni trecând agale printre mașinile care niciodată nu se grăbesc. De fapt, aici nimeni nu se grăbește. De ce am spus lume și nu țară, oraș, populație. Pentru că suntem în mijlocul unei lumi, suprapusă pentru o altă lume. Nimeni nu poate ști câți adevărați egipteni a întâlnit și habar n-am dacă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
spun și mi se pare esențial este impactul avut cu această lume. Cairo, 16 milioane de locuitori, capitala Egiptului, cu străzi aglomerate, circulație sufocantă, oameni trecând agale printre mașinile care niciodată nu se grăbesc. De fapt, aici nimeni nu se grăbește. De ce am spus lume și nu țară, oraș, populație. Pentru că suntem în mijlocul unei lumi, suprapusă pentru o altă lume. Nimeni nu poate ști câți adevărați egipteni a întâlnit și habar n-am dacă ei mai există cu adevărat. Deasupra civilizației
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o mică bucătărie, de care ne-am folosit pentru a cina și mai apoi, dimineața, pentru micul dejun. Acolo am văzut ultimele noutăți T.V., căci după aceea, ne-am rupt total de această belea a secolului, televizorul. Nu ne-am grăbit, deoarece intrarea în Italia era abia de pe data de 12 iulie. Am oprit unde am vrut, am plecat când am vrut. A fost o zi minunată. Cred, cea mai frumoasă de pe tot parcursul drumului făcut până în Spania. Pornind din Ptuj
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mâncăm ceva într-un restaurant (eu am mâncat pește și am băut vin). Cred că era 2 noaptea. Când am ieșit din complexul vizitat, ne-am intersectat cu zeci de tineri exuberanți, îmbrăcați în negru (piele), ușor grizați, care se grăbeau înspre o sală de dans, probabil sau de concerte, căci există aici de toate pentru toți. Ce n-am văzut? Lume elegantă. Toți erau îmbrăcați ca pe stradă, foarte multe persoane erau de vârsta a treia, bătrâni plictisiți care găsesc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
distanță de civilizație, micuțe și cochete, adevărate locuri de reculegere pe care, dacă n-ar fi fost Ecaterina, nu le-am fi vizitat niciodată. De data asta, excursia a durat mai puțin, în mare parte șoferul fiind de vină. Se grăbea să meargă pe malul Olăneștiului, la iarbă verde cu soția. Am revenit în curtea din Dealul Malului pentru a ne odihni și pregăti. A doua zi, luni, 8 iulie, trebuia aranjată expoziția și după vernisaj, seara, urma să aibă loc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Coșeru, Gelu Zaharia. Ion nu este mulțumit de traducere. Are și textul în limba rusă, încercând să corecteze unde este cazul. În Cererea în căsătorie joacă Teo Corban, Petronela Grigorescu, Oana Sandu, Dumitru Năstrușnicu. Ion ne cere să nu ne grăbim, să ținem ușile închise, să le deschidem mai târziu. Adică să nu declanșăm conflictul mai repede decât trebuie. Asta înseamnă că ne cere o evoluție și a personajelor, dar și a acțiunii. În Jubileu joacă Florin Mircea, Irina Răduțiu, Ada
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
era la fel de orbitoare ca o rază laser. (Plimbarea mașinii de călcat pe pantaloni, m-a făcut să zâmbesc la o amintire de familie de demult: aveam vreo 15 ani și mă pregăteam să mă duc la prima mea "reuniune". Fiind grăbit, am solicitat-o pe sora mea mai mică pentru serviciul de mare importanță și înalt profesionalism al călcării pantalonilor. Dumneaei, fiind la o vârstă fragedă și iresponsabilă avea doar 11 ani -, nu s-a oferit "de bună voie și nesilită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu fața radiind de bucurie, alături de simpatica sa soție, tot româncă, a început să ne asalteze cu întrebări "ce servim?". Ne-a adus tot felul de aperitive excelente, unele pregătite după rețetele de "acasă". La plecarea ultimului client, s-a grăbit să închidă localul, a lăsat o singură lumină aprinsă în colțul unde ne așezasem strategic noi și a început ospățul gastronomic, spiritual și vocal. Spiess și patronul și-au adus aminte de anii studenției, de profesori, de colegi, de momentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tropicală, plaje și ocean verde-smarald, întinsă pe 270 de kilometri pe șoseaua BR 101 care leagă Rio de portul Santos, era drumul meu favorit mai ales de întoarcere de la Sao Paulo. Zic mai ales de întoarcere fiindcă la dus eram grăbit să ajung la întâlnirile planificate și șoseaua prin Campinas îmi permitea să-mi "pregătesc" acțiunile, peisajul nefurându-mi gândurile. La întoarcere eram obosit după o suită de vizite , întâlniri și acțiuni și drumul pe malul oceanului mă reconforta, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pare să ne spună ceva mai complex decât am Înțeles atunci. În fiecare personaj sunt proiectate aspecte din noi Înșine. Trebuie ca, văzând personajele, să putem să le Înțelegem sub toate aspectele, deopotrivă ca victime și criminali. Din convenție ne grăbim să respingem personajele „negative“, ca și cum nu am avea nimic În comun cu ele. Dar Shakespeare ne spune, mai mult sau mai puțin cifrat, că toate aspectele personajelor ne privesc, că și trăsăturile cele mai bestiale fac parte din noi. Întruchipându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a pus-o, Why are you here?, să reverbereze profund În mine. Forța Întrebării mă făcea să descopăr lipsa de claritate În intențiile mele. Why are you here? aud din nou interior, ca un ecou. El a adăugat: „Nu te grăbi să răspunzi, rămâi un timp cu Întrebarea“. Venisem În căutare de ajutor și la sfârșitul Întâlnirii știam că am nimerit la adresa bună. Din acea zi, am avut privilegiul să beneficiez de Îndrumarea lor Înțeleaptă până când au dispărut, recent, dintre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a găsi perfecțiunea absolută În sunet, fără Îndoială, trebuie să asculți un CD bun, nimic nu-l Întrece În acuratețe. Dar pentru amatorii de experiență directă, Între opera ca spectacol sau concert, ce e de ales? Directorii de operă se grăbesc peste tot În lume să angajeze nume mari pentru a atrage publicul și e firesc să aducă, dacă pot, cele mai bune voci, pentru a da calitate evenimentului. Dacă Într-o formă de concert, cum am văzut de curând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deja. Și de acest păcat mă simt și eu vinovat câteodată, căci din dorința de a crea un pod Între timpul nostru și lumea veche a operei, m-am crezut uneori obligat să arăt că am „un punct de vedere“, grăbit să clarific și să subliniez ce era evident, În loc să las muzica sau textul să intre În mine, să atingă o coardă sensibilă și astfel să răspund din interior, ca rezultat al unei emoții vii. Și aici vreau să le fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
forma unui diavol cu piele și coadă de reptilă, preluat identic dintr-o pictură de Bruegel. Dar criticul a văzut ce a vrut el să vadă și mi-a făcut un serviciu, În cele din urmă, căci mulți s-au grăbit să cumpere bilete, curioși să fie martorii unei „nudități scandaloase la Met“. Cronicile proaste uneori ajută! Visul unei nopți de vară la operă Imediat după Faust, am plecat la Chicago să montez Visul unei nopți de vară de Benjamin Britten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]