14,132 matches
-
ce n-aș da să fie așa, atunci orice cunoaștere și orice știință ar fi total în afara puterii și ar suspenda ideea de putere politică. Însă în lumea (intelectuală) modernă acest lucru nu se întâmplă decât ca o utopie posibilă. Iluzia că "în spatele oricăror cunoașteri ceea ce se află în joc este o luptă de putere"98 ne conduce într-un joc social-politic al intrigii, unde orice cunoaștere ar avea în ea o luptă de putere, iar cunoașterile s-ar afla într-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoria... Fizica lor este la intersecția dintre credință sau ideologie aplicată pe tehnologie. O formulă, într-adevăr, fără precedent pentru omenire. Credința, ideologia și tehnologia formează scheletul puterii politice moderne. Credința poate fi psihanalizată. Ideologia destructurată, iar tehnologia (politico-mediatică) scurtcircuitată... Iluzia că Politikul conduce lumea este inoculată de media modernă. Legea (ai dreptul să...) și suveranul (este interzis să...) nu mai pot fi formule discursive funcționale într-o societate globalizată ca a noastră. Problema puterii, a manifestării ei intrinseci este cea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Principala preocupare a acestui câine dingo, prezent în economia românească, nu este atât dezvoltarea unui mediu economic, cât satisfacerea propriilor nevoi, ceea ce implică o eliminare a "concurenților neperformanți" (Thylacinus și Sarcophilus pe post de capitaliști autohtoni). Să nu ne facem iluzii. Aceste "vicieri" politice nu vin doar dinspre guvern, cât și din partea unor lobby-uri internaționale ce văd în România o vacă bună de muls, cot la cot cu șmecherii autohtoni. Avem astfel doar o exploatare a potențialului uman și material
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
principiu al liderilor și al reprezentării. Ea s-a format prin "mișcări mărunte", prin cuceriri insignifiante în raport cu marea istorie, prin "îmblânziri" ale factorului politic și decizional; ea nu este îndeajuns de matură nici azi pretutindeni în lume. Este doar o iluzie că trăim în societăți civile dezvoltate, unde nu ne mai rămâne nimic de făcut, decât să privim... "spectacolul politic". Toată această utilizare verbală (cotidiană) "trebuie/nu trebuie..." este de sorginte totalitară. Individul modern se află sub incidența normelor, a regulilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
drepturi într-o societate a reprezentării. O civilizație care-l inventează pe om... altfel. Un altfel devenit celălalt. Un celălălt devenit alt-fel. Alterități profunde, disimetrii cotidiene. A-l căuta pe omul contemporan în imaginile sale (sociale, politice, mediatice) este o iluzie. Cele trei forme de imagini și de reprezentări sociale pot fi considerate "documente contrafăcute". Ele denotă alterități în structura sa funcțional-politică. Omul inventat al procesului capitalist de civilizație este un celălalt al văzului. Omul de azi, marele anonim, este și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
altă parte, avem civili aflați într-o relație de luptă cu puterea politică, ce instrumentalizează idei și cunoașteri. Drept contra-pondere la această relație de luptă, statul politic a venit cu oferta rezolvării tuturor problemelor cetățenilor ce-l compun. Prin această iluzie, puterea politică a crescut în raport cu aceea a civililor și s-a putut instaura hegemonia statului-națiune, a instituțiilor acestuia asupra majorității civilor; civili care și-au cedat puterile politicienilor pe baza principiului reprezentării. Cum a fost posibil ca filosofiile occidentale ale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
regelui, adică lupta singulară ce creează suveranități mari și mici, creează raporturi inegale și, implicit, situații conflictuale. Capul regelui este un nou principiu de guvernare, dincolo de nefastul principiu al reprezentării. Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Puterea a însoțit permanent iluzia puterii, printr-un joc dialectic al opozițiilor și al luptelor între diverse facțiuni umane. Acest joc occidental, acreditat drept progresist și aducător de prosperitate prin teoriile filosofice moderne, de la Adam Smith la ultimii gânditori occidentali, nu face decât să întrețină
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
inutilă sau lipsită de temei epistemologic. Evidența istorică nu se poate confunda cu ce spun arhivele, nici cu ceea ce spun martorii implicați într-o acțiune sau într-un proces istoric. A crede că evidența istorică înseamnă spusul arhivelor este o iluzie pozitivistă. Evidența istorică se afla la interferența dintre spusul documentelor (arhive, cărți, obiecte, martori etc.) și acțiunile, evenimentele pe care le-au trăit oamenii într-un trecut al lor. Ea reprezintă un joc clar-obscur dintre nevăzut și văzut. Oricum, evidența
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
prin acest concept filosofant? Dialectica este, înainte de toate, ideea că natura, viața, lucrurile se manifestă prin opoziții și că aceste opoziții nu se pot evita, aflându-se într-un regim non-intențional, fiind o parte a activității naturii și a oamenilor. Iluzia care dă credit dialecticii este inevitabilitatea acesteia, prezența ei pretutindeni în sfera acțiunii umane și a proceselor din natură. Cultura modernă occidentală i-a conferit o nouă semnificație prin atribuirea ideii de progres, astfel că orice progres uman nu se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
umane și a proceselor din natură. Cultura modernă occidentală i-a conferit o nouă semnificație prin atribuirea ideii de progres, astfel că orice progres uman nu se poate realiza decât prin confruntări de idei, de forțe, de puteri. Este o iluzie periculoasă, întreținută de tradiția filosofică occidentală (de la vechii greci la Hegel, Schopenhauer, Marx, și, mai recent, J.-P. Sartre), la capătul căreia (sper să aibă un final acum, în secolul XXI) avem istoricisme, conflicte multiple de idei și de interese
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
au distrus națiuni și state. Pentru Sartre, pe baza ideilor lui Hegel, "producerea" și "reproducerea vieții" constituie un proces dialectic 139. Oricum, ar fi în folosul regimului politic să nu intre în coliziune frontală cu societatea, cu diverșii ei indivizi. Iluzia că disputa dintre oameni, seriile umane de opoziții și contrarii sunt producătoare de mai bine, conform formulei hegeliene (teză-antiteză-sinteză), nu ne-a adus decât în pragul unui faliment moral, de gândire și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
capul regelui! mai înseamnă să tăiem capul dialecticii moderne, să ne debarasăm de o gândire conflictuală, instituită în societate și în politică prin intermediul dialecticii. Egalitatea modernă nu anulează libertatea, ci dimpotrivă, sunt complementare. Ar fi bine să ne debarasăm de iluzia că promovarea unei egalități sociale anulează libertatea și meritele celor cu o gândire liberă, creativă, originală; a celor cu o gândire peste medie. Evident că nu se poate institui semnul echivalenței, cum încă se mai întâmplă în România de azi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
165, a funcționării ideologice a unei științe 166, a conceptelor metaforice și încărcate de imaginar ce au dobândit "statut și funcție"167 de concepte științifice. Într-adevăr, o altfel de arheologie a cunoașterii, care se instituie social-politic prin practici discursive. Iluzia eliminării exprimării metaforice și a "limbajului literar" din cunoașterea istorică este, într-un fel, anulată de "opera" metaforică a lui Foucault. Metafora și limbajul "literar" sunt, poate, cele mai prețioase elemente ale oricărei posibile narativități istorice. Universitățile, școlile, arhivele, centrele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este "ceva opac, misterios, închis asupra lui însuși"174, în secolul XX, limbajul "s-a deschis" asupra lui însuși, fie pe baza unor raporturi de semnificare, fie prin relații de sens; se reflectă pe el însuși în adevărul său singular. Iluzia că prin limbaj, prin acel "cine vorbește?", omul se află în instanța adevărului a generat un relativism în gândire, în cunoaștere, manifestat printr-o "distribuție" a adevărului în cadrul subiecților vorbitori, calificați politic și producători de instrumentalizări. Limbajul Individului devine adevărul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru a se impune în mediul intelectual, în loc să vadă și să descrie emergența istorică a modului cum sunt create reprezentări și ce impact au ele asupra anumitor grupuri umane. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, avem un joc nesfârșit de iluzii în cadrul cunoașterii occidentale, deoarece această cunoaștere este călăuzită de limbajul-reprezentare. Un limbaj care se situează dincolo de un referențial concret istoric. Limita cunoașterii ar fi o "transparență perfectă"183 între reprezentări și semnele pe care aceste reprezentări le descriu. Tot acest
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
descriu. Tot acest parcurs al cunoașterii occidentale l-a convins pe Saussure că întreaga cunoaștere umană este marcată de "semne", iar pe Wittgenstein că nu ne mai rămâne nimic de făcut decât să filosofăm asupra limbajului într-un mod logic. Iluzia că limbajul este centrul cunoașterii umane și că numai prin limbaj putem accede la o cunoaștere deplină este prezentă și la criticii francezi R. Barthes, J. Derrida. Istoricii nu trăiesc în iluziile limbajului și nici în instrumentalizările social-politice ale intelocrației
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să filosofăm asupra limbajului într-un mod logic. Iluzia că limbajul este centrul cunoașterii umane și că numai prin limbaj putem accede la o cunoaștere deplină este prezentă și la criticii francezi R. Barthes, J. Derrida. Istoricii nu trăiesc în iluziile limbajului și nici în instrumentalizările social-politice ale intelocrației. Iluzia lingvistică occidentală este contrară viziunii lui Foucault, pentru care "obiectul științelor umane nu este, prin urmare, limbajul [...] ci această ființă care, dinlăuntrul limbajului care o înconjoară, își reprezintă, vorbind, sensul cuvintelor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că limbajul este centrul cunoașterii umane și că numai prin limbaj putem accede la o cunoaștere deplină este prezentă și la criticii francezi R. Barthes, J. Derrida. Istoricii nu trăiesc în iluziile limbajului și nici în instrumentalizările social-politice ale intelocrației. Iluzia lingvistică occidentală este contrară viziunii lui Foucault, pentru care "obiectul științelor umane nu este, prin urmare, limbajul [...] ci această ființă care, dinlăuntrul limbajului care o înconjoară, își reprezintă, vorbind, sensul cuvintelor și al propozițiilor pe care le enunță"184. Așadar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ermetică" și din acest considerent epistemologic. A spune despre fapte și despre acțiuni umane trece prin ideea reprezentării. Istoria scrisă intersectează și amestecă cele două registre distincte (cel al faptelor și cel al cuvintelor) într-o suverană cunoaștere numită istorică. Iluzia lingvistică occidentală, conturată la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin Wittgenstein și Saussure, a acreditat o altă iluzie, conform căreia orice cunoaștere este "retrogradată la statutul unei slujnice a scopurilor noastre practice, și lumea însăși nu e decât imaginea proiectelor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Istoria scrisă intersectează și amestecă cele două registre distincte (cel al faptelor și cel al cuvintelor) într-o suverană cunoaștere numită istorică. Iluzia lingvistică occidentală, conturată la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin Wittgenstein și Saussure, a acreditat o altă iluzie, conform căreia orice cunoaștere este "retrogradată la statutul unei slujnice a scopurilor noastre practice, și lumea însăși nu e decât imaginea proiectelor noastre de viață"187. Această iluzie, așa cum a arătat Roger Hausheer, se susține prin patru mari curente de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
secolului al XIX-lea, prin Wittgenstein și Saussure, a acreditat o altă iluzie, conform căreia orice cunoaștere este "retrogradată la statutul unei slujnice a scopurilor noastre practice, și lumea însăși nu e decât imaginea proiectelor noastre de viață"187. Această iluzie, așa cum a arătat Roger Hausheer, se susține prin patru mari curente de gândire: pragmatism, existențialism, subiectivism, relativism. Filosofiile în "-ism" sunt, într-adevăr, proiecte de viață paralele cu ea însăși. Pentru Foucault, pe urmele lui Nietzsche, cunoașterea autentică nu se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
meșteșugi poveștile. A fi încremenit în idolatria scrisului istoric nu e o modalitate de a înțelege autentic istoria. Parcă-l văd pe acel istoric însetat de perfecțiune narativă, de erudiție și de poliglotism în căutarea scrierii cărții perfecte. Dreptul la iluzii este unul universal și gratuit. În ciuda faptului că discursurile moderne sunt mai degrabă mimări, simulacre, jocuri teatrale de la spiritul de luptă, cunoașterea nu este făcută pentru a tranșa și nu este "mereu ceva care vizează, în mod răutăcios, insidios și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a atinge unul sau mai multe scopuri practice. Ar fi în folosul nostru să percepem cunoașterea (expertă și comună) ca un angrenaj practic, așa cum o făcea Foucault, prezent pe toate palierele sociale, în anumite grade și nuanțe din viața cotidiană. Iluzia unei cunoașteri create într-un turn de fildeș provine dintr-o neînțelegere a funcțiilor cunoașterii și a ideii de cunoaștere, mai ales în spațiul cultural și intelectual românesc. Un spațiu al absurdului. România, spațiu de frontieră, dar și spațiu al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nici alături de ele: căci este foarte posibil ca istoria să întrețină cu acestea o relație stranie, nedefinită, indestructibilă și mult mai profundă decât un simplu raport de vecinătate în interiorul unui spațiu comun"193. Ar fi timpul să ne eliberăm de iluzia că istoria se află printre socio-umane sau este derivată din acestea. De asemenea, să ne eliberăm mentalul de iluziile că istoria și cercetarea istorică ar putea fi "raționalizate", așa cum spera M. Bloch, sau că ar putea fi științe precum matematica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mult mai profundă decât un simplu raport de vecinătate în interiorul unui spațiu comun"193. Ar fi timpul să ne eliberăm de iluzia că istoria se află printre socio-umane sau este derivată din acestea. De asemenea, să ne eliberăm mentalul de iluziile că istoria și cercetarea istorică ar putea fi "raționalizate", așa cum spera M. Bloch, sau că ar putea fi științe precum matematica, fizica printr-o tratare a evidenței umane prin semne, simboluri, operații, raționamente abstracte și formale sau printr-o "raționalizare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]