KorAP: Find »[drukola/base=imaginație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...551 552 553 ...565 >

14,117 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

administrarea de anxiolitice. Feedback Se face rezumatul întâlnirii și pacienta prezintă un feedback foarte pozitiv: ea se simte liniștită și mai puțin descurajată în legătură cu atacurile de panică nocturne. Sedința 6 Doamna S. este îngrijorată, deoarece se teme de expunerea în imaginație. Ea afirmă că resimte unele ameliorări datorită faptului că numărul atacurile de panică s-a diminuat, dar se teme de o „recădere” dacă va face din nou atacuri de panică. Este conștientă că trebuie să treacă prin această experiență, pentru că

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
serile erau calme și nu trăia nici un sentiment de neliniște anticipată în legătură cu zilele care urmau acestora). Gândurile care erau asociate acestor situații sunt: „Voi muri în curând”, și „Devin nebună”. Expunere Terapeutul previne pacienta că vor efectua o expunere în imaginație și verifică dacă aceasta este în continuare de acord. Ea îi spune că preferă să aleagă tema cumpărăturilor, deoarece această situație o invalidează mai mult. Ea se instalează confortabil și își imaginează că intră într-un mare magazin, la o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
începe să hiperventileze apoi reia controlul respirației. In zece minute ea reduce nivelul anxietății la 2/8. Este fericită și surprinsă. Crede că prezența terapeutului în cameră a susținut-o. Pacienta dorește să realizeze imediat o a doua expunere în imaginație. Pentru că nu este prea obosită și pare pregătită fără să existe un risc major de eșec, terapeutul îi susține cererea. Terapeutul îi propune să-și imagineze o altă situație (cinematograf, împreună cu soțul său, locuri aproape de ieșire). Ea își evaluează anxietatea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pacienta n-a mai făcut nici un atac de panică și n-a luat nici un medicament. Ea reușește să se relaxeze la domiciliu în condiții de calm, și în lipsa oricărei stări de neliniște. Expunere S-a realizat o nouă expunere în imaginație, în funcție de ceea ce pacienta a reușit până în acel moment. Ea se instalează confortabil și își imaginează că intră într-un mare magazin la o oră de vârf. Ea își evaluează anxietatea la 8/ 8. Terapeutul o lasă singură. Cincisprezece minute mai

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pe care le poate face singură, manifestând o anxietate moderată până la absența acesteia. In schimb, situațiile din care nu poate evada rămân anxiogene. Ea s-a expus, așa după cum au convenit, dar n-a mers mai departe. O expunere în imaginație a fost realizată (cinematograf împreună cu soțul său, locuri centrale, anxietate: 7/8). Ea se calmează în zece minute (2/8). Deși gândurile negative s-au diminuat foarte mult, persistă încă unele distorsiuni cognitive. Cu ajutorul interogării socratice, lista gândurilor negative (fișa

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
loc de muncă cu orar redus. Terapeutul îi vorbește despre un program redus la jumătate terapeutic și despre demersurile care sunt necesare în acest sens. Cum aceste demersuri sunt administrative, deci anxiogene pentru ea, s-a realizat o expunere în imaginație. Terapeutul și pacienta revăd situațiile și gândurile introduse în fișă și constată că aceasta găsește mai ușor alternative pozitive. Terapeutul o felicită și o încurajează să continue. Tabel 6. Fișa pe trei coloane a lui Beck și alternativa Emoție Situație

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de rol este repetat până la obținerea unei reduceri cu 30% a nivelului tulburării pacientului. Dacă anxietatea este prea puternică, terapeuții propun metode utilizate în relaxare, metode de respirație abdominală, de imagerie mentală, sau o repetare a jocurilor de rol în imaginație. Feedback-ul Feedback-ul este esențial. Acesta trebuie să fie manifestat cu căldură, pozitiv, iar cererea de ameliorare a unui comportament trebuie să fie precisă și realizabilă. Expunerea in vivo Expunerea in vivo în intervalul dintre ședințe este un element

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cazul tulburării de anxietate generalizată, este necesar să i se acorde un anumit spațiu în cadrul tratamentului. Eficiența tratamentelor cognitiv-comportamentale Strategiile Literatura de specialitate prezintă protocoale heterogene de intervenție, cu mijloace variate, cum ar fi restructurarea cognitivă, expunerea situațională, expunerea în imaginație, expunerea cognitivă la neliniște, desensibilizarea sistematică, antrenamentul la relaxare, antrenamentul pentru rezolvarea problemelor, biofeed-back-ul și strategiile de gestiune ale anxietății. Combinarea strategiilor comportamentale și cognitive Gould, Safren, Washington și Otto prezintă o meta-analiză recentă a studiilor în ceea ce privește tratamentul tulburării de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
alunge gândurile deranjante și demonstra o slabă toleranță la incertitudine, lucru care se manifesta în cazul ei prin mai multe comportamente de control care vizau diminuarea riscurilor apariției unui pericol. Aceste manifestări au impus terapeutului său să aleagă expunerea în imaginație la neliniști și expunerea la incertitudini ca prime strategii de tratament bazate pe mai multe indicații care provin din literatura recentă asupra tulburării de anxietate generalizată. Rezultatele obținute în cazul lui Marie, cât și cu ocazia mai multor experimente clinice

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
unor programe de prevenire a tulburării de anxietate generalizată. 10 Tulburările obsesionale și compulsive Martine Bouvard∗ 1. Contribuții teoretice Definiție Model comportamental și model cognitiv Compulsii externe și compulsii interne 2. Tehnica comportamentală Expunerea însoțită de prevenția răspunsului Expunerea în imaginație Cazul doamnei X 3. Tehnica cognitivă Derularea terapiei cognitive Avantajele terapiei cognitive Cazul doamnei Y 4. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Definiție Tulburarea obsesională și compulsivă se definește prin prezența obsesiilor și a compulsiilor: - obsesiile sau gândurile intrusive sau gândurile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sau să învețe, prin jocuri de rol, să reziste cererilor de reasigurare ale unui subiect „verificator”. In cazul unui subiect care suferă de tulburare obsesională compulsivă, sunt utilizate, concomitent, două tehnici în timpul unei ședințe de expunere: expunerea (reală sau în imaginație) la stimulul anxiogen și prevenirea răspunsului (interdicția de a emite ritualuri pentru a diminua anxietatea). Expunerea cu prevenția răspunsului Expunerea cu prevenția răspunsului constă într-o expunere la situația anxiogenă timp de cel puțin două ore: pacientul completează la intervale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ședințe: această sarcină prelungește ședința sau alte ședințe de expunere. Important este faptul că subiectul pleacă cu ideea că poate să îndeplini sarcina indicată. In timpul ședinței următoare, sarcina efectuată este abordată înaintea oricărei alte ședințe de expunere. Expunerea în imaginație Desfășurarea ședințelor Expunerea în imaginație are la bază aceeași tehnică ca și expunerea in vivo, cu excepția faptului că stimulul anxiogen este imaginat în loc să fie real. Terapeutul cere pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sau alte ședințe de expunere. Important este faptul că subiectul pleacă cu ideea că poate să îndeplini sarcina indicată. In timpul ședinței următoare, sarcina efectuată este abordată înaintea oricărei alte ședințe de expunere. Expunerea în imaginație Desfășurarea ședințelor Expunerea în imaginație are la bază aceeași tehnică ca și expunerea in vivo, cu excepția faptului că stimulul anxiogen este imaginat în loc să fie real. Terapeutul cere pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură cu gândurile sale obsedante. Tehnica

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
bază aceeași tehnică ca și expunerea in vivo, cu excepția faptului că stimulul anxiogen este imaginat în loc să fie real. Terapeutul cere pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură cu gândurile sale obsedante. Tehnica expunerii în imaginație este utilă atunci când subiectul refuză să abordeze situațiile reale. Scena este repetată până la pierderea forței sale anxiogene (diminuare a angoasei la cel puțin la jumătate din forța sa maximă). La fel ca și în cazul expunerii in vivo, terapeutul prescrie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și în cazul expunerii in vivo, terapeutul prescrie sarcini între ședințe, sarcini care reproduc ședința sau alte expuneri cu prevenirea ritualurilor. Terapia se desfășoară pe parcursul a douăzeci până la douăzeci și cinci de ședințe, repartizate câte una până la trei pe săptămână. Expunere în imaginație și tipuri de compulsii Expunerea în imaginație este utilă pentru pacienții verificatori a căror problemă nu poate fi reconstruită în cabinetul terapeutului („Nu este treaba mea”, sau „Dumneavoastră mi-ați spus să las deschis robinetul, deci nu sunt responsabil”). Un

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
prescrie sarcini între ședințe, sarcini care reproduc ședința sau alte expuneri cu prevenirea ritualurilor. Terapia se desfășoară pe parcursul a douăzeci până la douăzeci și cinci de ședințe, repartizate câte una până la trei pe săptămână. Expunere în imaginație și tipuri de compulsii Expunerea în imaginație este utilă pentru pacienții verificatori a căror problemă nu poate fi reconstruită în cabinetul terapeutului („Nu este treaba mea”, sau „Dumneavoastră mi-ați spus să las deschis robinetul, deci nu sunt responsabil”). Un studiu controlat a demonstrat că expunerea în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
este utilă pentru pacienții verificatori a căror problemă nu poate fi reconstruită în cabinetul terapeutului („Nu este treaba mea”, sau „Dumneavoastră mi-ați spus să las deschis robinetul, deci nu sunt responsabil”). Un studiu controlat a demonstrat că expunerea în imaginație asociată expunerii cu prevenirea răspunsului dă rezultate mai bune pe termen lung (doi ani) decât expunerea cu prevenirea răspunsului utilizată ca unică tehnică în cazul subiecților verificatori, cărora le este frică de catastrofe și verifică pentru a se asigura că

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Să rămână singură în prezența genții terapeutului. In timpul și după ședință, terapeutul și soțul nu răspund pacientei și așteaptă diminuarea anxietății sale. Programul este progresiv și se realizează întotdeauna cu acordul doamnei X. Doamna X nu se expune în imaginației situației cele mai dificile (să comită o greșeală sau să acroșeze pe cineva cu mașina), cu toate că acest lucru ar fi benefic pentru menținerea rezultatelor în cazul subiecților verificatori, datorită faptului că cererea de verificare și evitările doamnei X (să nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
este expunerea la imaginile traumatizante prin desensibilizare progresivă. Această metodă consumă mult timp și este puțin eficientă. Utilizarea imaginilor video permite, de asemenea, o apropiere de situația respectivă, controlându-se ritmul prezentării acesteia, atunci când natura stresului o permite. Expunerea în imaginație este o metodă mai directă: este necesar să provoci retrăirea senzațiilor corporale care au însoțit traumatismul. Managementul stresului permite combinarea reactivării factorului stresant cu un dialog intern ghidat, situație care reduce intensitatea emoțiilor schimbând gândurile automate în legătură cu pericolul. Au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
automate în legătură cu pericolul. Au fost dezvoltate succesiv șapte etape. Cele șapte etape ale managementului stresului în cadrul terapiei stresului post-traumatic 1. Pregătire pentru înfruntare cu ajutorul informației și al discuției. 2. Infruntarea în cadrul unui joc de rol sau a unei prezentări în imaginație care reproduce situația de care se teme. 3. Exprimarea gândurilor automate mai realiste, care anulează monologurile interioare în relație cu teama, pentru a face față emoțiilor. 4. Aprobarea, de către terapeut, a eforturilor de a opune rezistență înaintea fiecărei confruntări cu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cu teama, pentru a face față emoțiilor. 4. Aprobarea, de către terapeut, a eforturilor de a opune rezistență înaintea fiecărei confruntări cu un nivel mai ridicat al situației stresante. 5. Discutarea principiilor în legătură cu pericolul, personalizarea responsabilității și autocritica. 6. Repetarea în imaginație, în intervalul dintre ședințe, a înfruntării elementului generator de stres (să ieși din casă, să te întâlnești cu ceilalți, să mergi în mulțime, să rămâi singură la domiciliu, să călătorești...). 7. Expunerea în realitate, la situațiile generatoare de teamă, care

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
propus modalități de intervenție mai flexibile. Iată un program care poate fi utilizat în practică: 1. Expunere la scena traumatizantă respinsă (imagini, gânduri, senzații fizice). 2. Reprezentarea de comportamente adaptate traumatismului. 3. Acceptarea de imagini de „răzbunare”. 4. Reprezentarea în imaginație a nurturing figures: figuri parentale sau amicale al căror rol este acela de a asigura consolarea și protecția care n-a avut loc în realitate. Terapeutul poate utiliza jocul de rol și personifica o imagine a compasiunii care ajută la

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
concret și mai precis care sunt relațiile dintre răspunsurile emoționale și situațiile generatoare de anxietate, terapeutul și doamna L construiesc o ierarhie a stimulilor anxiogeni care provoacă în mod obișnuit teama. Acest termometru al fricii permite apoi gradarea expunerii în imaginație apoi in vivo la situații pe care pacienta le evită. Tabel 1. Termometrul fricii al doamnei L. Ierarhizarea stimulilor % anxietate Să se gândească la accidentul și la moartea posibilă. 100 Să traverseze o stradă. 100 Să citească un dosar al

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să se plimbe la țară, sau să rămână într-un colț lângă foc. 10 Desfășurarea terapiei Terapia cognitivă se desfășoară pe durata a zece ședințe într-un interval de patru luni aproximativ și este formată din ședințe de expunere în imaginație crescând gradele termometrului fricii, până la revenirea în imaginație asupra episodului traumatizant și asupra trăirii emoționale și modificarea schemelor cognitive de insecuritate. Pacienta efectuează sarcini de expunere in vivo progresivă la situațiile anxiogene (fobice). Evoluția este bună și, pe parcursul terapiei, doamna

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
într-un colț lângă foc. 10 Desfășurarea terapiei Terapia cognitivă se desfășoară pe durata a zece ședințe într-un interval de patru luni aproximativ și este formată din ședințe de expunere în imaginație crescând gradele termometrului fricii, până la revenirea în imaginație asupra episodului traumatizant și asupra trăirii emoționale și modificarea schemelor cognitive de insecuritate. Pacienta efectuează sarcini de expunere in vivo progresivă la situațiile anxiogene (fobice). Evoluția este bună și, pe parcursul terapiei, doamna L își diminuează starea de angoasă și înfruntă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]