15,170 matches
-
să vină așa des pe aici! îi tot atrăgea atenția Stelian fiului său. Dar Virgil, fără să-l contrazică pe bătrân, cultiva mai departe și această prietenie. 5 Pe la sfârșitul verii veni, în sfârșit, pe la Vărăști, într-o scurtă vizită, maica Agripina, care își încheiase slujba de la Institutul Teologic și se întorcea la mănăstire. Restul acelui an trecu într-o relativă liniște, fără evenimente notabile în viața familiei. Virgil ajunse să se simtă în noul lui serviciu de la Vidra la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dăduse de buclucul pe care-l căutase parcă cu lumânarea. Într-o noapte fu ridicat cu duba de acasă și, o dată cu el, și alți țărani gospodari din sat, la fel de prost văzuți de oamenii regimului. Cam în același timp, de la mănăstire, maica Agripina le dădu de veste că și pe-acolo se întâmplau din nou lucruri asemănătoare. De data aceasta năpasta căzuse pe capul lui Vică Scorțeanu, alt fermier cu planuri ambițioase, dar deloc ortodoxe într-un regim eminamente etatist ca cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mereu rupi câte-o creangă, De -mi cad cireșele de pe creangă. Du-te, vântule, și bate, Răcoros în altă parte Și, te rog, nu te întoarce , Pentru că mie nu-mi place. Mama și sora mea Nu mai plânge, mama mea, Maica mea, icoana mea, Ți-este dor de sora mea C-a plecat din casa ta! A plecat, s-a măritat Și de tine a uitat. Poate acum e fericită, De un băiat bun iubită. Poate stă și se distrează, Tu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la tine, Dar deloc nu dau de ea Unde-o fi iubita ta. Domnișoară, stai așa! Tu semeni cu sora mea Chiar așa, frate, eu sunt, Cred că mă cauți demult. Soră, mama stă îngrijorată Și pe tine te așteaptă Maica plânge după tine, C-ai plecat, știi foarte bine ! Ea este maica mea Plânge după soră-mea, Dar o sun și-i spun așa, C-am găsit pe sora mea. La mulți ani, nouășpe ani! Astăzi fac nouășpe ani, Urați
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ta. Domnișoară, stai așa! Tu semeni cu sora mea Chiar așa, frate, eu sunt, Cred că mă cauți demult. Soră, mama stă îngrijorată Și pe tine te așteaptă Maica plânge după tine, C-ai plecat, știi foarte bine ! Ea este maica mea Plânge după soră-mea, Dar o sun și-i spun așa, C-am găsit pe sora mea. La mulți ani, nouășpe ani! Astăzi fac nouășpe ani, Urați-mi la mulți ani! Așa a fost să fie, Să îi fac
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și bunica în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar nouă ne este dat suc și colăcei. Nu lipsesc bomboanele și iconițele cu Maica Domnului și Nașterea Pruncului Iisus. Se vede treaba că tot gândindu-mă la buhai și omul de zăpadă, am uitat de celelalte obiceiuri din sat care au loc cu o săptămână în urmă, aici în sat: anume, sacrificarea porcului înaintea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Înghețat. Noaptea viitoare luna va fi În creștere. SÎngele va curge. N-ar fi bine să zăbovească cineva atunci În landă... *** - Nu te mai fîțÎi atîta! N-o să-l faci să vină mai repede. Marie Își aplecă ușor capul spre maică-sa care, Îngenuncheată la picioarele ei, tocmai trăsese brusc de tivul rochiei ca s-o Îndemne să se potolească odată. Cu părul ei scurt și cărunt, cu chipul supt și prematur ridat al femeilor mult prea adesea expuse stropilor purtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă. Apoi se Încruntă brusc zărind-o În imaginea din oglindă pe maică-sa, care se Înălța pe vîrful degetelor ca să apuce voalul de muselină pus pe raftul de sus al dulapului. - Așteaptă, Îl iau eu! spuse ea răsucindu-se. Dar Jeanne trăsese deja țesătura către ea, antrenînd În mișcare un obiect care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Sig de profesionist, de 9 mm, Parabellum. O armă redutabilă, care n-ar fi trebuit să părăsească orașul Brest și care Îi va aduce cu siguranță o mustrare serioasă, dar mai puțin dureroasă decît privirea Încărcată de reproșuri pe care maică-sa o ațintea asupra ei. Marie Înhăță pistolul și-l puse iute Într-un sertar pe care-l Închise cu cheia. - Nu te uita așa urît. Nu e Încărcat, mormăi ea cu nota de agresivitate a acelora care sînt prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Însemna că Milic Își aproba fiica, chiar dacă Îi trecea cu vederea orice. Numai că el știa că nimeni și nimic nu ar fi putut s-o facă să renunțe. Nimeni și nimic. Cu excepția lui Christian. * * * - Uite-l! Smulgîndu-se din mîinile maică-sii, măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Apartamentul nupțial. Ai să vezi, n-am fost zgîrcit cu banii. - Dă-mi răgazul doar să-mi pun deoparte rochia de mireasă, lansă Marie către Christian, care-și Înșfăcase deja sacul solid de marinar. „Simplă superstiție“. TÎnăra zîmbi văzînd că maică-sa strecurase deja rochia Într-o husă, mai mult ca s-o protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe terasă, și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fratele tău ne-a părăsit... și tot ce găsești tu de făcut e să te joci de-a polițista? Ai grijă, fata mea. Cine vede Răul, atrage Răul! Marie simți că stomacul i se face greu ca plumbul. Venise către maică-sa ca să-și amestece lacrimile cu ale ei, dar Jeanne o respinsese de Îndată ce pricepuse că Marie nu avea de gînd să revină asupra deciziei de a trimite trupul lui Gildas la Brest, iar de atunci nu mai renunțase la expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic nu se clintise din loc. Și cu toate astea, totul se schimbase. Privirea ei pierdută se Întoarse la maică-sa Într-o chemare mută: copilul ei fusese smuls de lîngă ea, primul ei născut, cel pe care Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care o invidiau numeroși concurenți și oferea locuri de muncă la mai bine de jumătate dintre insulari. Geloșii șopteau că setea de succes a celor din familia Le Bihan nu cunoștea limite. În realitate, Gwen reușise s-o convingă pe maică-sa să mărească Întreprinderea, ceea ce necesita fonduri și terenuri. Primele fuseseră obținute cu ușurință de la bănci, celelalte așteptau aprobarea primăriei. Votul pentru - sau Împotriva - clasării terenurilor Învecinate În zona constructibilă trebuia să aibă loc peste două zile. Yvonne tocmai Închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dat vreo bătălie. Se Întrebase adesea de ce Își aruncase Gwen ochii asupra lui, apoi, cunoscînd-o mai bine pe Yvonne, Își spusese că nu făcuse decît să repete schema maternă: să se mărite cu un cretin al cărui nume, după modelul maică-sii, Îl adoptase și pe care-l putea umili după bunul ei plac. Philippe nu avea o părere prea bună despre sine, dar ținea la Gildas, iar moartea acestuia Îl Întrista. - Își iubea prea mult insula ca să dorească s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de faianță! Și dacă nu mărim fabrica, crăpăm cu toții, o știți prea bine! - Atîta timp cît un Kersaint va mai fi În viață, vom face totul pentru a vă Împiedica să desfigurați Lands’en! - Uite-l că recunoaște! Auziți, recunoaște! - Maică-ta și cu tine sînteți gata să sacrificați orice pentru bani! În familia Le Bihan sînteți toți ori monstruoși, ori tarați! - Netrebnicule! Vrei să dezgropăm acum morții? O lovitură violentă În masă puse capăt Încăierării verbale. Milic Kermeur, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cineva i-a dat un brînci. Îi explică Mariei, care se Încruntase, că ușa de la biroul de contabilitate era larg deschisă și că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta, Îngenuncheat lîngă maică-sa, profita de starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia Încet pe păr, cu un aer fericit. - A fost dintotdeauna mut? Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și evocă pe scurt noaptea de furtună În urma căreia Pierric, rătăcind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să Încuviințeze fără să scoată o vorbă. În mod ciudat, atmosfera din casa familiei Kermeur nu era una de reculegere. Milic nu se putuse Împiedica să nu plece să-și arunce plasele pentru crabi În mare, iar Loïc, așezat În fața maică-sii, era agitat de o mînie surdă, motivată În mod fățiș de teamă. Jeanne Încerca să-l aducă la sentimente mai normale. - Nimeni altcineva decît noi doi nu poate fi la curent În legătură cu Marie... - Ea e răspunzătoare de toate ororile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fetei ei și o luă blînd de mînă. Surprinsă și bulversată de gestul afectuos pe care nu-l mai aștepta, Marie nu-și mai putu controla lacrimile care i se rostogoliră fără reținere pe obraji. O strînse atunci impulsiv pe maică-sa În brațe, cuibărindu-și obrazul În scobitura gîtului ei, ca pe vremea copilăriei, cînd Gildas și Loïc o invidiau pentru acel rar privilegiu. CÎnd veni clipa condoleanțelor, Armelle de Kersaint arboră la perfecție un aer de circumstanță, În timp ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yvonne Îl fulgeră cu privirea. - Asta nu privește nicidecum poliția. - Dar nu tăgăduiți legătura. Așadar e un răspuns. Fersen se Îndepărtă, lăsînd-o pe fosta brutăreasă să-și Închipuie cum Îi Înfige pe tăcute un cuțit În spate. Gwen, ajungînd lîngă maică-sa, văzu limpede că aceasta era furioasă. - Ce voia de la tine? - Nimic. Mă Întorc pe jos. Am nevoie de aer. Yvonne se Îndepărtă cu pași mari, simțind În urmă privirea albastră și fermă a fiicei ei. Stéphane Își băgă prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
arată că știe să apuce. - Hotărît lucru, bărbații din viața ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi pe maică-sa care, metodic, Își punea o jachetă, Își lua poșeta, cheile, telefonul, se uita la ceas... - Unde pleci? O sfredeli pe fiică-sa cu o privire ascuțită În chip de răspuns. - Am să-l fac eu să tacă. Gwenaëlle Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a curmezișul drumului. Avu o mișcare de enervare văzîndu-și soțul coborînd, cu ziarul În mînă. - Hotărît lucru, nu e ziua ta norocoasă, biata de tine, decretă Philippe, cu un aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te! El ținu portiera pe care Gwen se pregătea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea să coboare. - Ai mare grijă. Vreau să pot da de tine orice s-ar Întîmpla, de acord? - Nu-ți face griji. - N-aș suporta să te pierd. Marie se Împurpură la față și aruncă o privire neliniștită În direcția maică-sii. - Drăguț lucru, parcă ai avea cincisprezece ani, remarcă el amuzat. Îi lăsă mîna cu părere de rău și demară un pic cam repede. Lucas avea dreptate, gîndi Marie, În anumite momente, Îndeosebi În prezența maică-sii, nu se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privire neliniștită În direcția maică-sii. - Drăguț lucru, parcă ai avea cincisprezece ani, remarcă el amuzat. Îi lăsă mîna cu părere de rău și demară un pic cam repede. Lucas avea dreptate, gîndi Marie, În anumite momente, Îndeosebi În prezența maică-sii, nu se simțea nici cu totul adultă, nici la fel de sigură pe ea Însăși ca de obicei. Jeanne nu scoase o vorbă despre faptul că Marie renunțase să mai plece la Plymouth, și nici despre nimic altceva. Cu gesturi precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gînd uitîndu-se la tatăl ei, care se apuca iar de trebăluit. - CÎnd s-a Întîmplat asta? Ți-amintești? - Ba bine că nu! exclamă el Îndreptîndu-se de spate. La vremea aceea, eram În campanie de pescuit, plecat cam de multișor, dar maică-ta izbutise să-mi transmită o scrisoare printr-un coleg. Mă vestea că era Însărcinată cu tine! Cu bietul Pierric, lucrurile au stat rău, a petrecut afară noaptea cînd cu furtuna cea mare din mai 1968. Marie primi dezvăluirea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]