15,064 matches
-
ajuns, la Valparaiso și Rio de Janeiro da! Așa cum am menționat, mai fusesem "în trecere" prin Rio în 1981 și 1991, văzusem câte ceva, dar Rio e ca o femeie frumoasă, care nu se dezvăluie oricând și oricui. Locuitorii marii și minunatei metropole "Cidade maravilhosa", cariocanii, spun cu mândrie că "Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile și în ziua a 7-a a creat Rio de Janeiro". Nu am date exacte în această privință, dar s-ar putea să aibă dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
relații interumane fotografiile făcute la sosirea unui nou șef de misiune diplomatică și la plecarea lui, fiind o mare diferență între numărul de persoane prezente, dimensiunile zâmbetelor, mărimea buchetelor și prețul florilor. Oricum, cel mai mult ne-a impresionat vremea minunată, soarele strălucitor și cerul senin, care ne-au făcut să uităm de iarna lăsată în urmă acasă. Ajunși în Cosme Velho 526, la Consulatul General, ne-am tras sufletul, am mulțumit Celui de Sus că am avut o călătorie fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru autoritățile braziliene, corpul consular, românii din Brazilia și pentru cei de acasă președinte, prim-ministru, ministru de externe, directori, colegi... Dacă la Rio Crăciunul n-are farmec, în schimb de Revelion se dezlănțuie toată frumoasa nebunie a acestor oameni minunați. Auzisem multe despre cum petrec și ce auzisem era nimic pe lângă ce aveam să aud și mai ales să văd. La Consulat, unde pregătisem totul pentru Revelionul nostru, am lăsat de pază portarul și administratorul și ceilalți, cu două mașini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înălțarea noii capitale. Trece prin Sete Lagoas, o zonă de lacuri, cu pescari vânzându-și marfa pe marginea drumului, tot felul de pești de apă dulce, printre care șurubi, un pește mare de 15-30 de kilograme și cu o carne minunată, ca a sturionilor noștri, apoi pe la Tres Marias. De aici până la Brasilia, cale de 300 de kilometri, parcurși pe întuneric, n-am mai întâlnit nici o localitate, nici o casă, nici o mașină, doar "cerul înstelat deasupra noastră și tăria morală în noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plante care astăzi îi poartă numele. Cei patru au creat o nouă capitală practic "într-un pustiu". Kubitschek a fost cel care a impus construcția, Costa i-a trasat planurile, Niemeyer i-a desenat edificiile și Burle-Marx i-a imaginat minunatele grădini și fântâni. Construcția a durat doar 43 de luni, muncindu-se non-stop 24 de ore, timp în care a trebuit să fie construită șoseaua de la Belo Horizonte până la "șantier" (800 de kilometri) și un baraj, pentru crearea lacului Paranoa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de artă sau documentar, nu s-a deplasat nici o formație de muzică populară sau cultă. Singurul colectiv artistic poposit în Brazilia a fost Teatrul Național din Craiova, invitat la un Festival internațional de teatru organizat la Sao Paulo. Prezența "oltenilor" minunatului regizor Boroghina cu "Titus Andronicus" i-a vrăjit pe brazilieni, care au umplut sălile până la ultimul loc, fiind invitați să revină și ulterior, spectacolul bucurându-se luni în șir de comentarii și cronici elogioase. Teatrul din Craiova venea la Sao
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
umanistul italian care "știa tot ce se poate ști și multe lucruri în plus". Eram departe de a fi o "enciclopedie ambulantă", dar citisem mult, terminasem studii universitare interesante istorie-filologie -, aveam o experiență de viață, aveam ceva ani în aceasta minunată și complexă meserie care este diplomația, mă exprimam cu ușurință în limbi străine... Așa că pentru ținut conferințe pe orice teme eram bun. Adusesem cu mine de la București o foarte frumoasă expoziție de fotografii color cu tema "Arta și arhitectura populară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru cei care o fac prost plătită. Am citit prin ziare și am văzut la televizor eforturile brazilienilor de a menține prețurile cafelei pe plan mondial, dând pradă flăcărilor tone de boabe. Și aceasta când în România "alimentația rațională" înlocuise minunata licoare cu "nechezolul" național. Bine că am revenit la "cafeaua braziliană"! În drum spre Curitiba, am făcut un popas seara la Sao Paulo, osteneala drumului nepermițându-ne soției și mie decât o scurtă plimbare pe vestita "Avenida Paulista", atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rămas bun, a doua zi plecând spre Rio dis de dimineață. Aveam să revin la Curitiba de mai multe ori, cu diverse probleme. A fost întotdeauna una din deplasările mele favorite, atât pentru acțiunile fructuoase realizate, cât și pentru oamenii minunați pe care i-am cunoscut, între ei doamna Rusu rămânând și astăzi o prietenă privilegiată. După Curitiba am prezentat expoziția de covoare la Sao Paulo. Fusesem de două ori prin New York și știam cum arată o "megalopolis". Fusesem în Sao
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
după numeroase felicitări și strângeri de mână, nu mai știam, soția și cu mine, cui să-i mai zâmbim și cui să-i confirmăm invitațiile la vizite, dejunuri și cine. (Îmi vine să zâmbesc "acru " la acest capitol, nu datorită minunaților noștri concetățeni, ci din alt motiv. În anii aceia, baremul meu de hotel era de 30 de dolari pe noapte, egal cu al șoferului, așa că descindeam la Sao Paulo în hoteluri de mâna a treia pentru a ne "încadra". Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
marochinăriei, produsele sale fiind exportate în America de Sud și Europa. Era o persoană bine văzută și apreciată de autoritățile locale și rezervase drept spațiu de expunere holul central al principalei bănci din Porto Alegre, o clădire monumentală din secolul XIX, unde minunatele noastre covoare arătau și mai minunat. La vernisaj a fost o participare "de ținută", ziarele și posturile de radio și televiziune au comentat la superlativ evenimentul, iar "Domnul Conte", conform principiului "noblesse oblige" a oferit după vernisaj la el acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
excelentă participare. După plecarea invitaților, domnul Gherman a mai rămas preț cam de două ore pe terasa "reședinței" mele , purtând eu și soția cu distinsul oaspete o discuție amicală sub binecuvântarea lui Cristo Redendor de pe Corcovado. A fost o seară minunată de care ne amintim și acum! Îmi mai amintesc de faptul că, după Brazilia, delegația mergea în Bolivia, la La Paz, capitala aflată la 3800 de metri altitudine, și cum domnul Gherman avea o vârstă... l-am întrebat pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
floarea", definind mica pasăre colibri), voi avea o surpriză și abia așteptam să văd despre ce e vorba. Și a început defilarea marilor școli Mangheira, Uniao da Tijuca, Mocedades, Salgheiro, Imperatriz Leopoldina, care mai de care mai colorată și mai minunată. A apărut apoi "Beija Flor" din Nicopolis, școală distinsă cu multe locuri întâi în anii anteriori. Tema din anul acela a școlii era "Bidu Sayao privighetoarea Braziliei", fiind închinată unei mari cântărețe braziliene de faimă internațională. Știam că după primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Dobrinescu, tipărindu-se "Gramatica limbii române", "Istoria poporului român" de Mircea Eliade și trei volume de "Legende și povești românești" de Julia Carâp, Consulatul General finanțând editarea sau achiziționând exemplare pentru difuzare în Brazilia și Portugalia. Românii din Brazilia, oameni minunați, cu care m-am întâlnit, am dialogat, am colaborat: Emil Cioba, Doamna Rusu, Nicky Sterea, Theodor Daris, Marcel Preotescu, Pascu Berman, Beno Zucker, Nicolae Prodanov, Louis Steuerman (ultimul secretar la Geneva al lui Nicolae Titulescu), oameni de afaceri, (la importanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rece bocnă), băută la o terasă, sau "laptele" răcoros și înviorător al unei uriașe nuci de cocos, consumată la unul din zecile de chioșcuri de pe plajă. După apusul soarelui, apărea o distracție în plus pe Avenida Atlantica expozițiile artizanilor, cu minunate obiecte din pietre semiprețioase, argint, cupru, piele, lână sau in. La primele ore ale dimineții, în capătul dinspre Ipanema, cealaltă plajă faimoasă din Rio, o colonie de pescari oferă amatorilor pește proaspăt prins din ocean. Aveam câțiva români stabiliți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
furie" pentru cumpărături artizanat și tricouri cu reproducerile "Căpățânei de zahăr" pentru prietenii din țară ce o știau doar din fotografii. După cumpărături, cu ce ne mai rămânea prin buzunare, ne cinsteam la cochetul restaurant admirând pomii, florile, oceanul și minunatul oraș. Nu poți vorbi de Brazilia și de Rio fără să vorbești de fotbal. Îmi place fotbalul de calitate, de aceea nu pot spune că am o echipă preferată, ca atâția milioane de fani care-și dau sufletul pentru niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
discuție de împărțire a lumii între Dumnezeu și Sfântul Petru. Cum locurile interesante se cam terminaseră, Sfântul Petru și-a luat inima în dinți și a întrebat: "Doamne, dar eu cu ce mă aleg?" La care Dumnezeu a arătat spre minunatul loc de pe malul oceanului: "Esso es para ti" acesta este pentru tine! Frumoasă poveste, dar etimologii susțin că numele-i vine din limba tribului Tupi și înseamnă "râul cu pești". Locul a fost descoperit de portughezi, care au fondat acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de locuitori și după decăderea sa ca port și-a revenit grație turismului, fiind punctual de plecare către destinații paradisiace din zona Costa Verde. Avusesem ocazia să cunosc zonele vechi ale localității, cu clădiri din secolele XVII și XVIII și minunate biserici, dar acum ne aștepta o surpriză o deplasare pe ocean, de o oră și jumătate, cu vaporașul, către Ilha Grande Insula mare. Din cele 370 de insule din zonă, Ilha Grande este cu adevărat cea mai mare, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și mai impresionantă e din partea braziliană! Cea mai spectaculoasă priveliște este așa-numita "Garganta do Diablo" Gîtlejul diavolului unde se adună 14 cascade ale căror șuvoaie se prăbușesc de la o înălțime de 90 de metri, creionând în aer un curcubeu minunat. Râul Iguazu (cu o lungime totală de 750 de kilometri și care în perioada ploilor face să explodeze prin cele 275 de cataracte 140 de milioane de metri cubi de apă, de 7 ori mai mult decât Niagara), care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
băiat cariocan! Aceasta era, așa cum am menționat, una din motivațiile organizării de către Secretariatul pentru turism al Statului Rio de Janeiro a excursiilor pentru diplomați, urmărindu-se contracararea materialelor din presa internațională care zugrăveau Rio nu ca pe "Cidade maravilhosa" orașul minunat, ci ca pe "Cidade interdida" oraș interzis. Oricum, noi eram solicitați să devenim "mesageri" ai autorităților locale, să "informăm" asupra măsurilor luate și a eforturilor făcute pentru ameliorarea situației. La încheierea unei atare excursii, fiind salutați de Secretarul pentru turism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Rio de Janeiro-Brazilia", și "fost Consul General al României la Sao Paulo-Brazilia" și dacă un Toma Necredinciosul îmi cere, în stilul instaurat la Revoluție, "Dovada", să-i arăt Monitorul Oficial! Ce frumos și "dialectic" mi-a prevăzut Eminescu situația în minunata poezie "La steaua": "acum o vezi și nu e"! Cealaltă surpriză a venit la poarta Consulatului cu câteva zile înainte de Revelion. Un grup de turiști români, care veniseră să petreacă Revelionul la Rio și se întorceau de pe Corcovado, au văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
el fiind unul din elevii "clasei de română" a domnului Profesor! Aud mereu la televizor întrebarea: "Cum ați reacționa la întâlnirea cu un extraterestru?" Eu am întâlnit un extraterestru la Macaubas, recitând din Eminescu și întâlnirea mi s-a părut minunată! La plecarea spre Rio nu știam cum să mulțumim domnului Profesor pentru darurile de suflet ce ni le-a făcut. Aveam să-l reîntâlnesc într-un concediu la București, în 2000, unde ținea ca profesor asociat cursuri de cultură braziliană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
admira puțin centrul istoric și portul. Am fost însoțiți în acest "tur de forță" de singurul român stabilit în Salvador, un inginer specializat în forări de puțuri pentru apă, care nu știu câtă apă a găsit, dar cu siguranță găsise un loc minunat pentru a trăi, locuind în Salvador, într-un frumos apartament cu o vedere splendidă spre ocean. Salvador e în întregime un muzeu (fiind, după Rio, al doilea oraș în preferințele turiștilor străini) și când spun asta nu mă refer doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
neplăcut surprinși de bălăriile care înconjurau monumentul. Sic transit gloria mundi! De la Sevilla am plecat după prânz la Granada. Vecinătatea munților Sierra Nevada, altitudinea de peste 700 de metri și apropierea celor trei râuri, Beiro, Darro și Genil, creau un cadru minunat pentru această bijuterie a civilizației islamice, creștine și iudaice. Alhambra, "fortăreața roșie", și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că nu mai sunt fonduri etc., motivații de tip general pe care le cunoșteam și care în cazul unui președinte de Cameră din "vest" n-ar fi fost valabile, găsindu-se imediat și timp, și bani. Colegul meu de facultate, minunatul Iliuță, care avea printre altele un stil original de interpretare a marxism-leninismului, modificase teza "în socialism baza o constituie relațiile de producție" în "în socialism baza o constituie relațiile". Având în vedere că formula sa era valabilă și în "capitalismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]