15,494 matches
-
colț de lume. Iată, scriu la masa de pe terasă și veverița cu care am făcut cunoștință ieri a venit până pe garduțul de piatră care ne îngrădește teritoriul. Aud marea cu vuietul ei, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor și liniștea începuturilor. Ce minune ne este dat să traim! Ce minune! Nici nu știu ce să fac?! Să mai scriu impresii care m-au invadat? Să ascult zgomotele oferite cu generozitate de natură? Să privesc tot ce mă înconjoară pentru a purta cu mine veșnic aceste
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de pe terasă și veverița cu care am făcut cunoștință ieri a venit până pe garduțul de piatră care ne îngrădește teritoriul. Aud marea cu vuietul ei, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor și liniștea începuturilor. Ce minune ne este dat să traim! Ce minune! Nici nu știu ce să fac?! Să mai scriu impresii care m-au invadat? Să ascult zgomotele oferite cu generozitate de natură? Să privesc tot ce mă înconjoară pentru a purta cu mine veșnic aceste imagini? Am timp să mă gândesc și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
chitarist și acordeonist, și "bufet" asigurat de mama, respectiv colțunași cu cartofi și ceapă prăjită și bostan copt. De Crăciun cei doi frați mai mari vitregeau Parcul Expoziției din apropiere de câte un brad, pe care surorile îl împodobeau cu minuni meșterite din hârtie gofrată, carton, vată și nuci poleite. Războiul, foametea, greutățile n-au reușit să-l alunge din casa noastră pe Moș Crăciun, care era mereu așteptat cu nerăbdare și darurile mărunte, majoritatea meșterite "în familie" din te miri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lada cu secrete a mamei, ceea ce pe moment îmi declanșase niște semne de întrebare privitoare la Moș Crăciun cel real... Au trecut ani și ani, dar și acum, în preajma Crăciunului, trăiesc bucuria împodobirii bradului, a goanei după cadouri și a minunilor așteptând cuminți sub pom în învelișurile lor sclipitoare, ca și atunci. Întoarcerea fiului risipitor Sărut mâna mamă, sărut mâna tată! Închinăciune preaplecată cu fruntea până la pământ Ce-ți fi făcând bătrânii mei acolo sus lângă Maria și Isus? V-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de un tânăr de condiție modestă. Adaug la acest capitol al vieții o amintire care mă face din nou să surâd: într-o zi, pe o stradă din Copou, dau nas în nas cu fosta mea "Tovarășă învățătoare". Ca prin minune m-a recunoscut și m-a întrebat ce-am făcut în viață. Când i-am spus că am terminat facultatea și acum sunt asistent universitar, m-a privit atentă și mi-a spus cu duioșie: "Ai grijă, că ești cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tânăr. Aveam slujbă, aveam salariu, aveam viitorul "în față", îmi lipsea, pentru a fi considerat deplin integrat în societate, "mireasa". Cu alegerea tovarășei de viață nu am avut probleme. În copilărie, adolescență și tinerețe, elementul feminin, cu toate tainele, misterele, minunile și meandrele sale îmi fusese cunoscut prin cele cinci surori, care au crescut, s-au maturizat și au înflorit sub ochii mei. Am avut astfel la îndemână suficiente "surse" pentru a-mi forma un "portret robot" al viitoarei mele alese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
campioni mondiali cu siguranță europeni în fabricarea de ambasadori proveniți din tineri secretari 3 sau secretari 2, în vârstă de 28-30 de ani, fără nici un stagiu în exterior și de multe ori și fără stagiu în MAE, dar despre aceste minuni la timpul cuvenit.) Biroul în care mi-am început ucenicia nu era nici pe departe de "5 stele", cum s-ar putea crede pentru o instituție atât de importantă. Era o cameră mare, mobilată modest cu 8 mese, 8 scaune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ei soț, Amenhotep IV, de cele șase fiice și de o multitudine de preoți, miniștri, curteni, care s-au întrecut, după dispariția sa, să-i șteargă imaginea și numele de pe toate inscripțiile și monumentele. Am revăzut apoi la Pergamon Museum minunile care m-au fascinat și în urmă cu 30 de ani altarul din Pergam, poarta din Milet, poarta lui Iștar și Calea procesiunilor din Babilon. Muzeul Pergamon atrage în ultima perioadă anual un milion de turiști și sunt convins că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
urmă cu 30 de ani altarul din Pergam, poarta din Milet, poarta lui Iștar și Calea procesiunilor din Babilon. Muzeul Pergamon atrage în ultima perioadă anual un milion de turiști și sunt convins că toți pleacă mulțumiți și uimiți de minunile văzute. Ca istoric mă întrebam adesea cum au putut suverani luminați ca Eumenide al II-lea sau Nabucodonosor, în vremuri atât de tulburi și cu mijloacele tehnice de care dispuneau, să patroneze desăvârșirea unor atare opere de artă? După ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
regele și filozoful, trei ani? Se spune că aici Voltaire ar fi lucrat la "Istoria universală" și ar fi scris articole pentru Enciclopedia lui Diderot. Se mai spune că dacă la începutul sejurului gazda și musafirul s-au împăcat de minune, spre sfârșitul celui de al treilea an au început să se certe, ceea ce l-a determinat pe Voltaire să-l părăsească pe augustul său amfitrion. Astăzi, în amintirea trecerii filozofului prin Potsdam, unul din hotelurile urbei se numește firesc "Hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
economiei naționale, aveam să fiu martor la un moment neprevăzut: la demonstrația efectuată de un tractor "de-al nostru", aflat la concurență pe piețele țărilor frățești și a celor din "lumea a treia" cu cele fabricate în RDG și Polonia, "minunea mioritică" și-a pierdut o roata în văzul unei numeroase asistențe. Situație penibilă explicată prin posibila "asistența tehnică prealabila" a concurenței.) Amintiri, amintiri! Ne-am cazat în centrul orașului la un foarte bun hotel, cu același nume ca un cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcut un scurt popas obligatoriu la Meissen, locul unde la 1708 "accidental" Johann Frederick Bottger a descoperit porțelanul "european", făcându-ne plăcere să auzim în adierea vântului clopotele de porțelan ale bisericii și bineînțeles să vizităm atelierele și magazinele cu minuni purtând însemnul celor doua săbii albastre încrucișate. Am cumpărat câte ceva pentru noi, neamuri și prieteni, având în vedere prețurile piperate și realitatea "famelie mare, remunerație mică, după buget"! Ne-am întors la Berlin fericiți de această reîntâlnire cu trecutul , gândind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
genială"; l-am întrebat dacă dă o bere și i-am dat soluția: "Du-te domnule la corpul de gardă de la Palat, soldații poartă tot timpul mănuși albe de bumbac!" Și s-a rezolvat problema, iar expoziția a fost o minune! "Salonul internațional de artă fotografică", București, sala Dalles! Era organizat pentru prima oară în România și am avut nenumărate probleme, făcând parte din juriul ce selecta fotografiile. Îmi amintesc și acuma cu spaimă de unele fotografii primite de la artiștii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spaimă de unele fotografii primite de la artiștii din Cehoslovacia, făcute la invazia din 1968, cu oameni sub tancuri, femei și copii fugind îngroziți, trupe "eliberatoare asaltând" la baionetă "grupurile de manifestanți". Cu același prilej aveam să admir, pentru prima oară, minunile realizate de fotografi din Japonia, Coreea de Sud și Hong Kong. Cu aceștia din urmă am ajuns și într-un "conflict diplomatic": la intrarea în sală era un mare planiglob ce prezenta, marcate cu mici stegulețe roșii, statele lumii participante la Salon. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbam puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La Bogota am schimbat avionul, cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am căzut secerați, fiind amândoi binecuvântați de când ne știm și până astăzi cu somnuri maratonice, între 9 și 12 ore! Când ne-am trezit, era noapte! Ne-am ocupat de bagaje, am găsit în frigider platouri cu tot felul de minuni și fructe, ne-am ospătat pe cinste și apoi ne-am așezat în fața televizorului din hol pentru a vedea ce mai face generalul Pinochet. A doua zi, la ora "9 trecute fix" eram prezent, împreună cu soția, în salonul cel mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Administratorul, un bărbat voinic, de doi metri înălțime, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune în cutia de carton pentru expediere, o prezenta spre aprobare comisiei de expertiză, prezidate de mine. Ne-am distrat de minune! În cele două mici camere am dezinfectat, am făcut curat și am inaugurat un "club" cu bibliotecă! Observasem, atât din corespondența primită în ultimii ani de la ambasadă, studiată la minister înainte de a pleca, cât și din cele discutate cu colaboratorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de altul din invitați pentru scurte discuții. Mare mi-a fost uimirea când m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scena a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
portughezi, spanioli, britanici, coloniști , pirați și aventurieri veniți din toate colțurile lumii, latifundiari patagonezi și indieni răposați după epidemia de gripă. În final la "documentarea" noastră am făcut o descindere la "Zona franca", ce oferea la prețuri mult reduse toate minunile comerciale ale lumii electrocasnice, băuturi, țigări, îmbrăcăminte, încălțăminte, ceasuri, aparate de fotografiat... Am cumpărat câte ceva, având în vedere prețurile și apropierea Crăciunului. Întrucât zonele de maxim interes ale regiunii Puerto Natale, situat pe malul golfului "Ultima Esperanza" și "Parque Nacional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
practicile comerciale și situațiile de pe "piețe", comerțul nostru exterior în acele timpuri derulându-se în multe situații "după ureche", îmi amintesc de unele cazuri de-a dreptul rizibile, dacă se poate râde atunci când e vorba de interesele statului român. În afară de "minunile" reieșite din telegramele ambasadelor, unele amintite anterior, în perioada februarie 1983-martie 1990, fiind "disponibilizat" din MAE din dispoziția "Cabinetului 2" pentru atitudini incompatibile cu activitatea diplomatică (fluierat în biserică, idei occidentale etc.), am participat, ca salariat al ONT Carpați, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
brânzeturi, la Santiago găsind zeci de sortimente de brânză de capră sau de oaie, de bivoliță, de cașcaval. Într-un sector special sunt prezenți cei 4000 de kilometri de Ocean, cu felurite soiuri de pești și de fructe de mare, minuni care pot fi consumate chiar pe loc, la micile tarabe care oferă, pe lângă stridii, arici de mare, crabi și languste și excelente vinuri albe la pahar. Nu poți părăsi piața fără a trece pe la sectorul de flori, unde nu știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de masă nemaipomenit de "băubil", am fost invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul la aceasta reuniune simandicoasă avea dimensiuni uriașe, cam 5 pe 5 metri, și pe el sfârâiau jumătăți de viței, de batali, purcei de lapte și alte minuni, iar noi eram serviți de gauchos înarmați cu niște cuțitoaie ce păreau sabii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. Pe perioada deplasării, am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sub ocupația horthistă. Am vizitat apoi locurile sfinte, reculegându-ne la Sfântul Mormânt și la Zidul Plângerii, unde, conform tradiției, am scris și eu pe o hârtiuță o rugăminte către Cel de Sus și am introdus-o într-o crăpătură. (Minunea e că rugămintea, pe care n-o divulg din motive de "confidențialitate", chiar mi s-a împlinit!) În program ni s-a prevăzut într-o dimineață și o vizită într-un chibuț. Totul era frumos, case arătoase, curățenie și ordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ne-am pregătit de plecare și-mi aduc aminte de problemele avute de Boeingul 707 la decolare: cei 100 de artiști cumpăraseră zeci de kilograme de cafea, la care se adăugaseră câteva sute de kilograme de halva, rahat și alte minuni produse de fabrica unui român din Sao Paulo și făcute cadou. Așa că, avionul refuzând să decoleze, a fost nevoie să se descarce o parte din decorurile celor două teatre. To be or not to be! La revenirea în MAE, respectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la masa comună. A fost plăcut, dar nu era ca acasă. Cum de când mă știu am așteptat cu emoție Crăciunul și chiar în vremurile grele ale războiului, secetei și sărăciei, noi am avut în casă un brad adevărat împodobit cu minuni meșterite de surorile mai mari, sub care ne așteptau cadouri făcute din inimă, în apartamentul de la Consulat am avut și noi "pomul nostru" și cadouri alese cu grijă. De la Crăciun până la Anul Nou brazilienii ca de fapt toată lumea "fac punți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]