15,245 matches
-
capăt vremurilor tulburi parafrazează el modificând timpul vorbirii, adică pe trebuie cu trebuia. Nu-mi venea să-mi cred urechilor că omul cifrelor, cel cu care vorbeam, era capabil de asemenea citate. Eu care mă sculam și mă culcam cu nasul în carte, mă consideram mic în ultimă instanță, pe lângă el. Oamenii sunt sub vremuri și nu invers, tovarășe... - mă străduiesc și eu să dau răspunsuri cu citate, pe măsură, chiar dacă nu erau alese din nuvela lui Ivasiuc. Într-o clipită
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la care toți cei din jur se distrau de felul cum pronunțam unele cuvinte: fluture futete, sărut mânasulamina, cofetărie cotolofie. 7. Vineri, 14 noiembrie ’80. Exaltarea ține de moment. Atunci miroase o întreagă zi, a fericire, chiar și când pe sub nas îmi mărșăluiesc „cai beliți”. În altă ordine de idei, în sfârșit, cartea lui Eliade, “Aspecte ale mitului”. După doi ani de la apariție. Abia acuma am reușit să trec, din 1978, de când am primit-o cadou, de simpla răsfoială. Sublinierile cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui din piatră, cu coafura confecționată parcă din lapte de ciment, două cu nasul retezat, cele trei îi păreau că semănă tot mai bine cu trei bibliotecare care tocmai își așteptau clienții. Trecându-și cărți de joc de la una la alta, pe rând, trăgeau câte o ochiadă pe furiș înspre fanta unde se afla
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca și cum evitau să le fie depistate privirile. Ce carte dorești? - se auzi din nou același glas grav. Frapat de întrebarea prea la modul general despre carte, îi dete lui Gerard și mai tare senzația de indecizie. Privirile bibliotecarei, cea cu nasul întreg, îl atenționau în ceea ce privește cărțile de tarod, în timp privirile celorlalte două bibliotecare îi dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să le observe mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
feminină. Observă mai întâi îndeaproape cele trei fete cu pleoapele parcă așa de lipite de globul ocular, încât te întrebai în fracțiuni de secundă, cum reușesc ele să mai vadă, și cu părul ca de calcar, asemeni coralilor, două cu nasurile într-adevăr retezate, altfel aproape că nu o distingeai pe una, cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de globul ocular, încât te întrebai în fracțiuni de secundă, cum reușesc ele să mai vadă, și cu părul ca de calcar, asemeni coralilor, două cu nasurile într-adevăr retezate, altfel aproape că nu o distingeai pe una, cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în regulă. Suntem pe drumul cel bun. Dar ce-ați șovăit atâta în timpul operației? V-ați cam precipitat. Pentru ce? Pentru un biet muritor. Prea mult pui la inimă, fată scumpă. Mai cu seamă tu - o arată pe cea cu nasul întreg - cea născută odată cu pământul din spuma valurilor mării. Afrodita! Prea te lași luată cu asalt de sentimente, deși ești conștientă că aici n-ai voie... Fii mai tare. Lasă apa. Discuția celor trei începu să devină numai o simplă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi jurat, la 79 de ani, că ea, soția lui, habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect decât ar fi trebuit. Ea înghițea în sec, cu nasul în goblene, în acuarele sau în cărți și murmura pe sub nas: Oricâte iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect decât ar fi trebuit. Ea înghițea în sec, cu nasul în goblene, în acuarele sau în cărți și murmura pe sub nas: Oricâte iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a umblet relaxat, cu respirație adâncă. Ieșise cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alt ton același Sima, cu un singur ochi, ca un ciclop, zâmbind: Dumneata nu ești de vină, tovarășe. Fii liniștit. M-ai prins într-o pasă proastă. Am avut eu o discuție cândva cu domnul contabil-șef care-și bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Tovarășul contabil-șef ar trebui să discute de fapt, cu tovarășul administrator, nu? - rostește Gerard rar și tare fiecare cuvânt din discurs. Corect. Numai că acest tovarăș administrator nu are ce căuta în activitățile culturale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
privesc pe Iozefina sau s-o accept, chiar dacă ea s-ar scuza. Aceasta era natura mea. Și cu acest fel de a fi care, la urma urmei, se cheamă orgoliu, am pierdut extrem de mult în viață. Închiderea unei uși în nas, mie-mi provoca întotdeauna un sentiment de retragere și de dezgust, nu ca altor bărbați, îndrăzneală și un nou elan. Întrebarea era dacă Iozefina dăduse răspunsul ei, mai mult adolescentin, în mod intenționat, ca să mă provoace și mai tare sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nimeni, dl. Bogdan se scuza și se retrăgea în atelier. După bătaia în ușă, aceasta se deschise mai repede decât de obicei și nemaipomenitul Grig își făcu apariția: Sărut mâinile, doamnă și domnișoarelor! Bună seara, domnilor! - zise oacheșul musafir cu nasul cârn, trecut deja în cea de-a doua tinerețe - Să vă fie de bine dacă ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta era vorba lui de câte ori apărea. Perorația lui era ca un fel de încălzire a vocii, ori se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câte și mai câte așa zise examene de capacitate la care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai ales cu grozava frică de a nu fi picați de profesori. “ *** Cu alte cuvinte, cred că în sfârșit, te-am convins să revizuiești, Gerard, tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gât. Sergentul îl întrerupse cu un gest; s-ar fi zis că un oftat de ușurare îi scăpa din rărunchi. — El e, fără îndoială, zise. Nemernicul ăsta a avut curajul să intre aici și să-i taie gâtul căpitanului sub nasul nostru. Caporale! închide-l pe Mulay. Dacă scapă, ordon să fii împușcat. Pe urmă, fă-mi legătura cu capitala. Ali! — Ordonați, dom’ sergent, spuse negrul. — Pune la punct toate vehiculele... Provizii maxime de apă, combustibil și hrană. O să-l găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Lumea o să-ți datoreze mai mulți bani, asta-i tot. — Poate mă vor trimite undeva departe de-aici. Am putea să ne întoarcem în oraș. în lumea noastră... Ea râse amuzată: — Haide, Razman! exclamă. Pe cine încerci să duci de nas? Asta-i lumea ta, și știi asta. Vei rămâne aici oricâte grade ți-ar da. Și eu o să rămân cu tine. El se întoarse s-o privească și zâmbi: — Știi? zise. Mi-ar plăcea să facem dragoste ca noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
câteva ori, căutând să mărească rana cât mai mult. Când scoase arma, țâșni un pic de sânge și apoi un jet de apă verzuie și urât mirositoare cu care umplu până la gură cea de-a doua gerba. Apoi, își astupă nasul cu o mână, închise ochii și-și lipi buzele de rană, bând direct acel lichid respingător de care știa cu siguranță că depindea viața sa. Bău până la ultimul strop, deși setea i se potolise și simțea că stomacul său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
până săpă o groapă de lungimea unui om, adâncă de două palme. Se lumina de ziuă când intră în ea, și prima rază de soare alunecă peste pustiu când terminase să se acopere cu pietriș, lăsându-și descoperiți doar ochii, nasul și gura, care, în cele mai grele ceasuri ale dimineții și serii, aveau să fie protejate de umbra a doi bolovani mari. Oricine ar fi putut urina la trei metri distanță, fără să bănuiască măcar că acolo, chiar sub picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fir de nisip din stratul ce-l acoperea, insensibil la căldură, la muște și chiar la șopârla care, la un moment dat, îi trecuse peste față și acum stătea acolo, verde și albă, la mai puțin de un metru de nasul lui, cocoțată pe piatră, observându-l cu ochișorii ei rotunzi, negri și jucăuși, neîncrezătoare în acel animal necunoscut, doar ochi, nas și gură, care îi invadase teritoriul. Ascultă. Vântul nu aducea zvon de glasuri omenești, iar soarele, foarte sus, căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dat, îi trecuse peste față și acum stătea acolo, verde și albă, la mai puțin de un metru de nasul lui, cocoțată pe piatră, observându-l cu ochișorii ei rotunzi, negri și jucăuși, neîncrezătoare în acel animal necunoscut, doar ochi, nas și gură, care îi invadase teritoriul. Ascultă. Vântul nu aducea zvon de glasuri omenești, iar soarele, foarte sus, căzând vertical, îi arătă că era ceasul de gaila, când puțini oameni rezistă moleșelii și nevoii de-a trage un pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sergentul major, vânătoarea aceea se transformase într-o chestiune personală, în care era în joc ceva mai mult decât dorința de a rezolva problema fără intervenția autorităților. Targuí-ul își bătuse joc de el în oază, îi tăiase gâtul căpitanului sub nasul lui, îl purtase prin deșert dintr-o parte în alta ca pe un tont și, în cele din urmă, îl făcuse să aștepte cinci zile, fără să știe exact ce așteaptă. Oamenii săi murmurau în barbă, iar el o știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i salute măcar pe cei prezenți, părăsi încăperea, străbătu galeria înaltă, urmat de Anuhar-el-Mojkri sub privirile speriate ale funcționarilor locali, și intră în spațiosul birou al guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-l afară pe secretar care, practic, se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o tradiție și o lege la fel de veche ca și lumea. Ascultă, moșule! - vocea deveni din nou dură, tăioasă și amenințătoare. N-am venit până aici ca să ascult lecții de morală. Porcul ăsta, pedepsească-l Alah, a ucis un căpitan sub nasul meu, l-a răpit pe guvernator, le-a tăiat beregata unor bieți flăcăi care dormeau și e convins că-și poate bate joc de toată țara. Și nu-i așa! îți jur că nu-i așa. Deci, alege. Bătrânul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi sau de țap în călduri. Era mai delicat, se simțea mai puțin, dar era la fel de neplăcut și de pătrunzător pentru nasul său de om al spațiilor deschise; era un miros de oameni îngrămădiți, de mii de mâncăruri gătite unele lângă altele, de tomberoane cu gunoiul risipit pe trotuare de câini famelici și de cloace care lăsau să iasă putoarea prin gurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce preoți trebuie să invite, am fost tare încurcat. Am încercat să aflu, cu Zena de ce Dumnezeu avea un nume atât de ciudat? -, prietena mea, ce flori ar putea juca rolul preoților, al țârcovnicilor care cântau fermecător de frumos pe nas, bineînțeles -, dar n-am găsit nimic. Bujorul ni se părea un îngâmfat care-l supără pe Dumnezeu, trandafirul nu putea purta odăjdii din cauza spinilor, dumitrița părea prea bosumflată... Și cu praznicul a fost o poveste. Ce mănâncă o floare moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vrea să-i ridici o piatră de pe suflet, trudești, gândești pentru că asta este cea mai mare trudă a omului citești, te informezi, risipești timp pentru asta, și el, când îi spui verde în față adevărul științific, îți trântește ușa în nas. Era de așteptat pentru mine ca într-o bună zi să se întâmple una ca asta, pentru că Donna, cu doi de n, m-am informat, nu este ceea ce credeți voi. Donna nu este nimic altceva decât nenorocitul acela de uragan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]