18,350 matches
-
imn: „Ostrovu-i plin de zvonuri, / De sunete și dulci cântări ce-mbată,/ Dar rău nu fac. Îmi zumzuie-n urechi / Când leneșe-alăute, mii, când glasuri / Care, dacă m-aș trezi din somn prelung, / M-ar adormi din nou; și-n visu-mi, norii / Îmi par că se desfac, spre-a mi arăta / Comori ce stau să cadă; -ncet mă scol / Plângând de dorul unor vise ca acestea.“ Pentru că insula Furtunii este cu adevărat vrăjită. Este populată de duhuri, de o sumedenie de duhuri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori, palate mândre, / Solemne temple, chiar întreg pământul / Cu tot ce-a moștenit, se vor topi / Ca și alaiul umbrelor acestea / Și-n urma lor nu vor lăsa o dâră. / Plămadă suntem precum cea din care / Făcute-s visele; și scurta
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Adâncului sălciu, să zbori pe crivăț și, de dragul meu, / În vinele pământului să forfoți / Când îl călește gerul“, iar Ariel, în ceasurile sale bune, proclamă că oricând e gata: „să zbor, să-not, să trec prin foc, să călăresc pe nori“. Și, într-un rând, tot Ariel îi amintește, vorbind de golful în care adăpostise corabia napolitană: „în golful cel adânc din care, / În crucea nopții, m-ai trismis s-aduc / Din furtunoasele Bermude rouă“. De bună seamă rouă pentru operații
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce n-o să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
căci, pasămite, Le săruta călcâiele.“ Parcă îl vezi făcând ca ei. Iar, în planul acțiunilor propriu-zise, spiritul îl slujește îndeplinind neostenit sarcinile pe care i le încredințează. Ariel poate să zboare foarte iute, fie și pe crivăț, să plutească pe nori, să înoate pe valuri sau să se cufunde în adâncul mării, călcând „pe mâlul / Adâncului sălciu“, să străbată până departe în vinele pământului, fie el și înghețat de ger, să intre în foc și să se prefacă în foc. Într-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe țărmul insulei. Este ceea ce Ariel îndeplinește cu un brio extraordinar, de care, cum s-a văzut, era atât de mândru. La prima vedere, s-ar putea crede că spiritul a pus în slujba lui toate elementele: apele mării, vânturile, norii cu întreg văzduhul, cu vuietele, fulgerele și trăsnetele lui, însuși focul ca pârjol de flăcări. În realitate, totul fusese o înscenare foarte bine calculată și executată, iar pirotehnia o asigurase însuși polimetamorficul duh. A rămas atât de încântat și exaltat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său raport. Acestei bine îndeplinite sarcini de la începutul piesei îi corespunde, la sfârșitul ei, ultima pe care o mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
primii trei ani de domnie, pînă la izbucnirea războiului, Curtea Regală a agreat politica de conciliere față de Germania și Italia dusă de Chamberlain și (inițial, pentru scurt timp) de Anthony Eden (1937) și mai apoi de lordul Halifax (1938-40). Deși nori negri de furtună se abătuseră asupra Europei (sau poate tocmai de aceea), regele și regina fac o lungă vizită de stat în Canada și Statele Unite. Nici un alt suveran britanic înaintea lui nu vizitase vreodată aceste două țări. Gestul a fost
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
numai avea pe Dumnezeu în inimă, ci urma să fie descoperită prinDuhul Sfânt în inimile ucenicilor (Luca 17, 21) ca „grăuntele demuștar al Împărăției lui Dumnezeu” (Matei 13, 31): „Și acestea zi-când, pe când ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a luat de la ochii lor”(Faptele Apostolilor 1, 9). Ucenicii și-au adus aminte că le spusese: „Lumea nu Mă va maivedea” (Ioan 14, 19). Deci, Mântuitorul nu se mai arăta lumii,pentru că n-a venit să piardă lumea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a unei sin gure Biserici în parte, ci ele sunt opera Sfântului Duh, care călăuzeșteîn Hristos Biserica întreagă la tot adevărul, așa cum a călăuzit pe Israel prin pustie după ieșirea din Egipt, noaptea ca „stâlp de foc”,iar ziua ca „nor umbros”. După ce în primele trei veacuri Sfântul Duha călăuzit Biserica în Hristos mai ales ca „stâlp de foc”, după aceea,odată cu libertatea acordată Bisericii la începutul secolului al IV-lea,Biserica a fost călăuzită de către Duhul Sfânt în Hristos ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
umbros”. După ce în primele trei veacuri Sfântul Duha călăuzit Biserica în Hristos mai ales ca „stâlp de foc”, după aceea,odată cu libertatea acordată Bisericii la începutul secolului al IV-lea,Biserica a fost călăuzită de către Duhul Sfânt în Hristos ca „nor umbros” în fața arșiței rațiunii omenești.Ca rod al lucrării Duhului Sfânt, Simbolul niceo constantinopolitan nu constituie astfel un act de autoafirmare a Bisericii sau o„luare la cunoștință de sine” față de Hristos, ci dimpotrivă un actde ascultare față de Hristos ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
den Östlichen Liturgien, Freiburg, 1968, p. 38. footnote>. În concluzie, putem spune că Simbolul niceo-constantinopolitanrămâne Crezul cel mare al Bisericii. În el găsim simțirea autentică aBisericii apostolice, iar Biserica ecumenică și l-a ales în secolul al IV-leaca pe un „nor umbros”, care să protejeze viața și spiritualitatea ei,pentru „șederea” ei în Hristos în chip apostolic și care împreună cu„sângele martirilor” din primele trei secole constituie dovada, prinlucrarea Sfântului Duh, a puterii lui Hristos în Biserică, precum și ahotărârii Bisericii de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sau așa-numitele trepte ale urcușului duhovnicesc, așa cum au fost ele descrise în De vita Moysis și rezumate în omilia a XI-a din In Canticum canticorum. Treptele cunoașterii lui Dumnezeu, așa cum este ea rezervată lui Moise, sunt: rugul luminos, norul și întunericul. Într-adevăr, înălțarea este una care începe în lumină și se deplasează spre întuneric progresiv. Deci, pentru Sfântul Grigorie, viața duhovnicească cuprinde trei mari etape: lumina, norul și întunericul: „Marelui Moise a început să i Se arate Dumnezeu
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
lui Dumnezeu, așa cum este ea rezervată lui Moise, sunt: rugul luminos, norul și întunericul. Într-adevăr, înălțarea este una care începe în lumină și se deplasează spre întuneric progresiv. Deci, pentru Sfântul Grigorie, viața duhovnicească cuprinde trei mari etape: lumina, norul și întunericul: „Marelui Moise a început să i Se arate Dumnezeu prin lumină. După aceea, îi vorbește prin nor. Apoi, după ce a ajuns mai înalt și mai desăvârșit, vede pe Dumnezeu în întuneric. Iar ceea ce învățăm prin aceasta e aceasta
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
care începe în lumină și se deplasează spre întuneric progresiv. Deci, pentru Sfântul Grigorie, viața duhovnicească cuprinde trei mari etape: lumina, norul și întunericul: „Marelui Moise a început să i Se arate Dumnezeu prin lumină. După aceea, îi vorbește prin nor. Apoi, după ce a ajuns mai înalt și mai desăvârșit, vede pe Dumnezeu în întuneric. Iar ceea ce învățăm prin aceasta e aceasta: cea dintâi depărtare de la părerile mincinoase și rătăcite despre Dumnezeu e strămutarea de la întuneric la lumină. Iar cunoașterea nemijlocit
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
prin aceasta e aceasta: cea dintâi depărtare de la părerile mincinoase și rătăcite despre Dumnezeu e strămutarea de la întuneric la lumină. Iar cunoașterea nemijlocit următoare a celor ascunse, care călăuzește sufletul prin cele căzute spre firea nevăzută, e un fel de nor care umbrește pe de o parte tot ce se vede, iar pe de alta, îl conduce și îl obișnuiește să vadă pe Cel ascuns. Iar sufletul, înaintând prin acestea spre cele de sus, cât e cu putință firii omenești, părăsind
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
discursivă privind limitele cunoașterii umane asupra lui Dumnezeu. Autorul precizează că textul ne învață că această cunoaștere religioasă este în primul rând lumină pentru cei care o percep. Această lumină a cunoașterii este cea care dă naștere întunericului crescând al norului și întunericului în care se află Dumnezeu. Urmează mai apoi călăuzirea sufletului de la cele văzute spre firea nevăzută prin acel nor. Sfântul Grigorie de Nyssa compară această a doua etapă a urcușului duhovnicesc cu norul, pe care el îl consideră
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
rând lumină pentru cei care o percep. Această lumină a cunoașterii este cea care dă naștere întunericului crescând al norului și întunericului în care se află Dumnezeu. Urmează mai apoi călăuzirea sufletului de la cele văzute spre firea nevăzută prin acel nor. Sfântul Grigorie de Nyssa compară această a doua etapă a urcușului duhovnicesc cu norul, pe care el îl consideră a fi, sub raportul cunoașterii, o călăuză spre lumea nevăzută, prin firea celor văzute. Este vorba deci de cunoașterea indirectă a
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
dă naștere întunericului crescând al norului și întunericului în care se află Dumnezeu. Urmează mai apoi călăuzirea sufletului de la cele văzute spre firea nevăzută prin acel nor. Sfântul Grigorie de Nyssa compară această a doua etapă a urcușului duhovnicesc cu norul, pe care el îl consideră a fi, sub raportul cunoașterii, o călăuză spre lumea nevăzută, prin firea celor văzute. Este vorba deci de cunoașterea indirectă a lui Dumnezeu<footnote Magistrand N. V. Stănescu, op. cit., p. 29. footnote>. În cele din urmă
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
pe care se afla el pe munte. Iluminarea are drept corespondent biblic rugul ce ardea fără să se mistuie, și marchează începutul vieții duhovnicești, atât prin cunoașterea propriei păcătoșenii, cât și prin sesizarea bunurilor duhovnicești către care sufletul este îndemnat. Norul din deșert exprimă îndepărtarea de lucrurile deșarte omenești în vederea apropierii de bunurile dumnezeiești, această etapă fiind caracterizată, în apogeul ei, de contemplație (θεωρία) ca primă etapă spre nepătimire (ἀπάθεια)<footnote Ierom. Dr. Agapie Corbu, Sfânta Scriptură și tâlcuirea ei în
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
aplică acest model la noi. Depărtându-ne (ἀναχώρησις) de părerile false (ὑπόληψις) despre Dumnezeu, aceasta este o deplasare de la întuneric (σκóτος) la lumină (Φως). Apoi, sufletul se deplasează de la aparențe spre natura ascunsă a lui Dumnezeu, care este simbolizată de norul care ascunde (ἐπισκιάζω) toate aparențele; astfel, sufletul se obișnuiește să privească la ce este ascuns. În sfârșit, călătoria spre lucruri mai înalte și abandonarea (καταλείπω) a ceea ce poate fi obținut de simpla natură umană, a tot ceea ce poate fi înțeles
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
poate fi înțeles (καταλαμβανóμενος), sufletul penetrează impenetrabilul și pătrunde în sanctuarul (ἀδuτον) cunoașterii divine (θεογνωσία) și este înconjurat de întunericul divin (ὀ Θεϊος γνόφος). Modelul este evident: (1) de la întunericul păcatului și greșelii la lumină; (2) de la lumina cunoașterii la nor (sau umbra mărului); (3) de la nor la întunericul divin (sau noaptea divină). Este, în mod evident, o deplasare de la lumină la întunericul crescând. Totuși, merită să subliniem că lumina care este parte a acestei căi spre un întuneric din ce în ce mai profund
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
impenetrabilul și pătrunde în sanctuarul (ἀδuτον) cunoașterii divine (θεογνωσία) și este înconjurat de întunericul divin (ὀ Θεϊος γνόφος). Modelul este evident: (1) de la întunericul păcatului și greșelii la lumină; (2) de la lumina cunoașterii la nor (sau umbra mărului); (3) de la nor la întunericul divin (sau noaptea divină). Este, în mod evident, o deplasare de la lumină la întunericul crescând. Totuși, merită să subliniem că lumina care este parte a acestei căi spre un întuneric din ce în ce mai profund este lumina îndepărtării de false păreri
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cunoaștere și în desăvârșire. Tot ceea ce se obține în căutarea lui Dumnezeu reprezintă doar începutul unei noi căutări; pe această linie, se citează exemplul lui Moise. Rugul aprins simbolizează întoarcerea sa de la o falsă credință la cea adevărată; stâlpul de nori reprezintă apropierea de Dumnezeu nevăzut, iar înălțarea spre Sinai, contemplarea invizibilității și incomprehensibilității divine. În viziunea Sfântului Grigorie, a vedea pe Dumnezeu (și utilizează aici din nou exemplul lui Moise) înseamnă a-L urma perpetuu, din moment ce Dumnezeu se află dincolo de
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]