14,795 matches
-
despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană și cea marxistă"120. În schimb, pentru Habermas, refuzul metapovestirilor conduce la un cerc vicios, în lipsa măcar a unui standard rezonabil care să asigure distincțiile necesare, critica devine "autoreferențială", iar raționalul părăsește scena. Mai mult decât atât, acest lucru ar conduce și la renunțarea la o serie de noțiuni care au constituit istoria democrațiilor și care sunt încă utilizate cu succes în privința criticării instituțiilor socio-economice. Astfel, "scriitorii francezi pe care îi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
argumente slabe, dar persuasive, în locul adevărului. Legitimitatea pe care a încercat Aristotel să o dea retoricii prin reabilitarea din punct de vedere gnoseologic a statutului său și prin sublinierea continuității dintre modul de argumentare retoric și alte modalități de argumentare rațională nu a fost suficientă pentru istoria retoricii care a urmat (de exemplu, Kant considera încă retorica o "artă a amăgirii", nerecomandată nici pentru barou, nici pentru amvon, și în nici un caz pentru discursul de tip filosofic, deoarece tinde să câștige
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Kant considera încă retorica o "artă a amăgirii", nerecomandată nici pentru barou, nici pentru amvon, și în nici un caz pentru discursul de tip filosofic, deoarece tinde să câștige din start acceptul interlocutorilor, fără a le lăsa timpul suficient pentru analiza rațională a subiectului propus). Astfel, retorica a fost de cele mai multe ori redusă fie la funcția sa epidictică, fiind privită ca stilizare și ornamentare de suprafață ale unui discurs (devenind doar un studiu al tropilor), fie la euristică, fiind considerată drept metodă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei dezbateri care reprezintă un subiect în sine, câteva aliniamente ale acesteia ne pot ajuta să descriem mai bine cadrul în care se pune în discuție discursivitatea postmodernă. În general, dacă modernismul și-a construit proiectul în jurul ideii de organizare rațională a lumii, proiect considerat de cele mai multe ori ca fiind utopic, postmodernismul renunță la acest ideal al rațiunii și este astfel echivalat cu "decăderea utopiei". Sarcina filosofiei a fost definită aproape dintotdeauna ca fiind aceea de a cultiva rațiunea, iar "ideea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
până la artă sau sociologie. În bună tradiție nietzscheană, autorul francez își recunoaște în propriul demers o violență interpretativă, care este susținută de către o gândire radicală sau chiar de una de tip paroxistic ce nu este interesată să ofere o configurație rațională lumii ci, dimpotrivă, să întindă o capcană realității, provocând-o să-și dezvăluie caracterul iluzoriu. Profesând un nihilism nuanțat, Baudrillard va construi o grilă proprie de lecturare a contextului contemporan, axându-se pe o serie de termeni-cheie cum ar fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care rupeau legătura cu realitatea, impunând o logică nouă și un tip de ordine care fascina. Metafora în sine este elementul dominant al acestei etape pentru că ea poate face trimiteri la altceva decât cunoscutul, vizibilul, raționalul. 6.2.2. Etapa estetică a seducției. Seducție și provocare Faza estetică a seducției aduce în prim plan figura Seducătorului, relațiile interumane, latura psihologică, în general, prin intermediul unei întâlniri extrem de rodnice între concepțiile lui Baudrillard și cele ale lui Kierkegaard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acestui domeniu și la scăderea încrederii în posibilitățile sale de a accede la adevăr. De aici se observă o întreagă reorientare teoretică și repoziționare a unor concepte ca acelea discutate până acum și de punere în relație a argumentării (componenta rațională) cu alte instanțe discursive (aparținând nivelului afectiv), omițându-se, de cele mai multe ori, ideea de performanță discursivă, de efecte ale diverselor tipuri de discurs. Pe marginea acestei relaționări, amintim o trecere de la înțelegerea tradițională a argumentării (totalitatea mijloacelor folosite pentru a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoria comunicării. Astfel, Karyn C. Rybacki și Donald J. Rybacki consideră argumentarea ca o formă a comunicării instrumentale, alături de persuasiune, un instrument ce are drept scop declarat influențarea celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează atât la nivel afectiv, cât și la nivel rațional"535. Argumentarea nu este un scop în sine, ci o "metodă credibilă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează atât la nivel afectiv, cât și la nivel rațional"535. Argumentarea nu este un scop în sine, ci o "metodă credibilă", un proces de comunicare, un mijloc utilizat în vederea obținerii consensului sau a luării unei decizii în raport cu o situație dată. Importanța argumentării se relevă în situațiile în care între
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Deschiderea oferită de ideile celor doi autori va prilejui atât o trecere în revistă a principalelor tipuri de instanțe performative, cât și discutarea posibilității de a considera manipularea și seducția drept performanțe sau limite discursive, aparținând unui anumit nivel. Perspectiva rațională schițată va permite astfel o comparație cu structuri și strategii discursive care aparțin altor domenii, în special afective (a se vedea seducția). Distincția dintre persuadare (instanță extrem de importantă pentru oratorul preocupat de rezultat) și convingere (prima fază care conduce la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care aparțin altor domenii, în special afective (a se vedea seducția). Distincția dintre persuadare (instanță extrem de importantă pentru oratorul preocupat de rezultat) și convingere (prima fază care conduce la acțiune, fiind semnificativă pentru emitentul interesat în primul rând de caracterul rațional al adeziunii) prilejuiește o apropiere teoretică de concepțiile kantiene exprimate în ultima parte a Criticii rațiunii pure540. Ideea de universalitate opusă celei de particularitate, precum și aceea de obiectivitate (rațională) opusă subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acțiune, fiind semnificativă pentru emitentul interesat în primul rând de caracterul rațional al adeziunii) prilejuiește o apropiere teoretică de concepțiile kantiene exprimate în ultima parte a Criticii rațiunii pure540. Ideea de universalitate opusă celei de particularitate, precum și aceea de obiectivitate (rațională) opusă subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite în criteriul ales de Perelman și Olbrechts-Tyteca pentru a distinge între convingere și persuadare auditoriul. Acesta poate fi universal, caracteristic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
constituită de monolog, astfel încât, notează autorii, "ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a avea valoare decât pentru un auditoriu particular și de a o numi convingătoare pe aceea care este gândită să obțină adeziunea oricărei ființe raționale"541. Și această distincție conceptuală ascunde lupta dintre mecanismele de ordinul raționalității (care duc la convingeri) și mecanismele de ordinul afectivității (care duc la persuadări), relevând încă o dată vechile "neliniști" ale retoricii. În aceeași ordine de idei, Lionel Bellenger subliniază
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ascendent personal", care include credibilitatea, notorietatea oratorului. 6.3.1. Legitimitatea seducției Seducția a fost considerată, în general, ca o metodă mai "blândă" de convingere, aparținând mijloacelor de mobilizare a pasiunilor și a întregii afectivități, fiind despărțită, teoretic, de exercițiul rațional al argumentării. Trimiterile etimologice sugerează caracterul ascuns, disimulat al seducției, precum și necesitatea unei pregătiri aparte sau a unor caracteristici naturale ale oratorului-seducător. După cum mărturiseau Joule și Beauvois în Tratat de manipulare, "strategiile argumentației sau ale seducției necesită anumite competențe sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe Francisc care predica în piața din fața palatului primăriei, unde era adunat, s-ar putea spune, aproape tot orașul. Tema predicii sale era: «Îngerii, oamenii, diavolii». A vorbit atât de bine și de clar despre aceste trei tipuri de spirite raționale, încât multe persoane cultivate, prezente acolo, au rămas foarte uimite de discursul unui om neînvățat. Și totuși, el nu avea stilul unui predicator, ci mai degrabă cel al unuia care improvizează. În realitate, cuvintele sale urmăreau să stingă dușmăniile și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Francisc le îndemna să-l preamărească și să-l laude, cu cântecul și ciripitul lor, pe Dumnezeu, cel care le-a creat și care le hrănea. Astfel, continuând să le vorbească îndelung, le explica cuvântul lui Dumnezeu ca unor creaturi raționale. Trecătorii l-au remarcat pe acel necunoscut cu îmbrăcăminte ciudată care predica păsărilor, ca și cum ar fi fost oameni, și au răspândit vestea prin oraș. Toți locuitorii orașului, alergând într-acolo, au rămas uimiți la vederea acelei minuni și l-au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și l-au rugat să se îndure de ei pentru că mai înainte îl alungaseră. Francisc a binecuvântat păsările și le-a dat voie să-și ia zborul. Apoi, îndreptându-se spre oameni, i-a mustrat pentru că, fiind creaturi inteligente și raționale, nu și-au dat interesul să asculte cuvântul lui Dumnezeu, pe când păsările, lipsite de rațiune, l-au ascultat cu mare bucurie. Iar după ce a vorbit îndelung acelei mulțimi, terminându-și predica, i-a binecuvântat pe cei prezenți și a plecat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
toate bunurile pe care noi le primim ca drept și proprietate a fericitului Petru). Dar referitor la bunurile mobile de mică valoare sau cu preț scăzut, fraților le este permis din motive religioase, sau pentru un alt scop onest și rațional, să le doneze altora din afara Ordinului (după ce înainte a fost obținută permisiunea din partea propriilor superiori). 6. [Trebuie clarificat] și capitolul Regulii care afirmă: Dacă vreunul dintre frați, îndemnat de dușman, ar săvârși păcat de moarte, pentru acele păcate pentru care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din Ordinul Sfântului Damian. Iar prin termenul de mănăstire înțelegem curtea interioară, casele și atelierele interioare. Dar în mănăstirile celorlalte călugărițe pot să meargă și să intre pentru a predica, pentru a cere pomană, sau pentru alte motive justificate și raționale, acei frați, ca și ceilalți religioși, cărora le-a fost permis de superiorii respectivi, ținând cont de maturitatea și aptitudinea fiecăruia. Prin urmare, nimănui nu-i este permis să încalce această declarație a noastră sau să cuteze cu îndrăzneală să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sau a evitării lui este însăși supraviețuirea biologică națională, mai mult decât supraviețuirea și integritatea instituțională a statului respectiv. În al doilea caz, în care un conflict s-ar declanșa între două puteri nucleare, războiul nuclear nu intră în logica rațională a războiului întrucât dispare însăși rațiunea purtării războiului: apărarea împotriva distrugerii de către inamic; în această situație, distrugerea este reciprocă și, prin urmare, nu poate fi desemnat un câștigător al unui astfel de conflict, deoarece există probabilitatea ca nici unul dintre statele
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
o „aruncați În stânga și-n dreapta”, dacă este cazul). Ă Alianțele (câte persoane care au controlul asupra resurselor puteți influența). Ă Capacitatea de consultanță (măsura În care solicitați sfaturile altora). Ă Deprinderile de comunicare (talentul dumneavoastră de a convinge pe cale rațională). Ă Abilitatea de a inspira (de a vă „vinde” altora viziunea). Atunci când toate cele de mai sus se află la locul lor, managerul se poate considera asigurat din punctul de vedere al puterii de care are nevoie pentru a face
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și le Împlinească. Faceți-i să Înțeleagă că o mare parte din răspunderea dumneavoastră este de a vă asigura că slujbele lor sunt satisfăcătoare pe plan personal. 3. Înțelegeți că motivația depinde mai mult de latura emoțională decât de cea rațională. Nu vă agățați de ceea ce vi se pare doar dumneavoastră că are sens. Dacă un angajat pare să fie mai motivat de recunoaștere decât de bani, nu lăsați părerea personală despre opțiunea lui să Împiedice satisfacerea acelei nevoi. 4. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a evita schimbările. Înțelegerea motivelor pentru care oamenii se Împotrivesc schimbării este esențială În adoptarea unei strategii optime de implementare a unei schimbări. În vreme ce motivele respective variază atât În conținut, cât și În intensitate, În fruntea listei există câteva explicații raționale. Iată șase dintre cele mai semnificative, explicate mai pe larg. 1. Schimbarea nu este altceva decât un prilej de a da greș. Deși lipsită cu desăvârșire de utilitate, teama este În firea noastră. Cineva a descris-o drept o ilustrare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
toată atenția. Cele mai multe descoperiri sunt procese recursive. 3. Încurajați-vă personalul să-și exerseze creativitatea. Din când În când, cereți-i grupului dumneavoastră să rezolve probleme ipotetice. În loc să așteptați de la ei răspunsuri practice, provocați-i să „iasă din cutie” (gândirea rațională) și să vină cu soluții neobișnuite Ă chiar revoltătoare. 4. Stabiliți criterii creative pentru departamentul dumneavoastră. Informați membrii personalului că o parte a evaluării lor anuale va avea la bază abilitatea de a genera idei prin care să optimizeze activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
se Întâmplă așa (și acesta este adevărul), putem presupune că acele companii care rezolvă probleme se vor dezvolta, iar cele care le rezolvă cel mai bine se vor dezvolta cel mai mult. Dată fiind importanța unei astfel de discipline, abordarea rațională se mai justifică? Abordarea profesionistă Cele mai multe decizii pe care le ia un manager Într-o zi obișnuită sunt decizii automate, adică cele care nu necesită prea multă gândire. Pentru ele, creierul deține o bază de date considerabilă și nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]