14,124 matches
-
a reprezentat o unitate militară din componența Gărzii Imperiale Franceze, care a participat la majoritatea marilor bătălii ale războaielor napoleoniene. Făcând parte din „Vechea Gardă”, imortalizați de Bellangé, Charlet, Détaille, Meissonier sau Raffet, grenadierii pedeștri sunt reprezentanții cei mai simbolici ai Gărzii Imperiale. Regimentul își are originea în Garda Consulară, organizată prin hotărârea din 28 noiembrie 1799 și care cuprindea două batalioane de grenadieri pedeștri, de câte 4 companii fiecare. Cele două batalioane se remarcă în mod deosebit la bătălia
Regimentul 1 de grenadieri pedeștri din Garda Imperială () [Corola-website/Science/316832_a_318161]
-
viața spirituală a unei comunități, așa cum a configurat-o în ani de strădanii mai mult sau mai puțin solitare artistul și prozeliții săi, pictura lui Marian Zidaru ne dezvăluie o altă latură a virtuozității sale plastice. Un univers al reprezentărilor simbolice, extrase din mediul domestic proxim, dar aureolate de o prețioasă încărcătură simbolică, pe care doar singularitatea și perfecțiunea formei cuprinsă în suprafața austeră a fiecărui tablou o consacră în ordinea, nu neapărat voită de artist, a unei potențări mistice. Sigur
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
strădanii mai mult sau mai puțin solitare artistul și prozeliții săi, pictura lui Marian Zidaru ne dezvăluie o altă latură a virtuozității sale plastice. Un univers al reprezentărilor simbolice, extrase din mediul domestic proxim, dar aureolate de o prețioasă încărcătură simbolică, pe care doar singularitatea și perfecțiunea formei cuprinsă în suprafața austeră a fiecărui tablou o consacră în ordinea, nu neapărat voită de artist, a unei potențări mistice. Sigur, nu întâmplător, printre subiectele abordate de Zidaru în uleiurile sale este "Oul
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
a austerității primordiale, cea de dinaintea epocii adamice! Dintr-un astfel de imbold revelat își extrage substanța vizuală tensiunea imaginativă a artistului. Pictura lui Zidaru ne propune, cu umilință aproape, această încremenire a unor vârste și realități imemoriale în fulgurante imagini simbolice. Vizualizarea unor asemenea "năzăriri", ce-și au obârșia în profunditatea ontogenezei lui culturale și, deopotrivă, în proteica viziune asociativă a poeticii lui plastice, îl constrânge pe artist la rezoluții extreme de lapidare. Instinctul său sculptural îl obligă la acest exercițiu
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
transă, în starea de grație. Plusul pe care artista îl aduce unei instalații tipice arte povera, prin estetică și materiale, este suflul ascetic al lucrului muncit. Simona Vilău (...)În fața artei Victoriei Zidaru nu vom căuta să amplificăm retorica iconografică și simbolică ci, propunerea ar fi, de a identifica mesajele subliminale comunicate de acest tip de artă, mesaje care pot fi citite și înțelese de către ochii și urechile contemporane, insensibile la spirit, simbol sau tradiții. În cazul de față, vorbim despre un
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
închegate arte politice feministe de pe întreaga scenă artistică românească. (...)Victoria Zidaru se înfățișează ca o portavoce a acelor „beguine” moderne ce au ales să perpetueze cu îndărătnicie un model feminin care, deși revolut, deține încă o mare putere de seducție simbolică datorită promisiunii de transfigurare printr-un ritual sacrificial cotidian. Fără doar și poate, în chiar această ecologie umană retardatară este înscrisă , ca și în mișcare beguinelor medievale, o poziționare politică tranșantă care capitulează tocmai femeia, feminitatea, femininul și, mai nou
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
Există o entropie în istoria lumii, a omului, o pierdere de lucruri importante. Iar tema mea, "Memoria absidei", tocmai despre asta vorbește. Am mai spus-o: în anii in care la noi bisericile erau dărâmate, eu le reconstruiam în chip simbolic în picturile mele. Am început să pictez abside prin 1973-1974. Și de atunci le îmbunătățesc și le schimb întruna. Ele sunt firul roșu al picturii mele. În jurul lor se înlănțuie toate celelalte teme ale mele. Între ele, poate cea mai
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
bizar și ușor halucinat. într-una din lucrările care aparțin acestei perioade, cele două tentații formale sînt chiar exprimate simultan: în registrul de sus al imaginii, în zona ei aeriană și celestă, dacă ar fi să recurgem la o topografie simbolică, limbajul este liber, exploziv, încărcat de energie și de un patetism ingenuu, în timp ce în registrul inferior, cel corespunzător lumii materiale și existenței terestre, culoarea se ordonează, liniile converg către un centru gravitațional și forma capătă o evidentă structură antropomorfă. Această
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
doar forme de contact cu idealitatea, mici tentative de ieșire din real, inclusiv din "realul" imaginației, și de a intra în culturalul acreditat și, de aici, direct în sfera imponderabilă a spiritualului. Marin Gherasim părăsește, așadar, simbolismul pentru a recupera simbolicul, părăsește o lume convulsivă, patetică și în permanentă stare de combustie pentru a-și dobîndi echilibrul în proximitatea unor semne plastice deja investite moral și înlăuntrul unei tot mai pronunțate aspirații către sacru. începînd chiar cu ciclul Megalopolis, pictura sa
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în pictura lui Gherasim, fără, însă, a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
de pe insula Réunion, Consiliul Regional a retras subvenția de 150.000 €, cam 1/10 din bugetul festivalului. Venirea cântărețului era pusă sub semnul întrebării. În cele din urmă, organizatorii l-au păstrat, dar s-au angajat să ofere, în mod simbolic, câte 1 € pentru fiecare bilet vândut din ziua spectacolului cu Orelsan, către o asociațiile care protestaseră. Cântecul care a dat naștere celei mai mari controverse a fost „Saint Valentin”. <br>
Orelsan () [Corola-website/Science/328893_a_330222]
-
Arabă:"صندوق الجهاز" , "sunduq al-gihaz"). Pe lângă inelul de logodnă și alte bijuterii din aur, familia băiatului trebuie să ofere miresei și alte daruri (Arabă: "النشان" , "an-nishan"), precum alimente, textile ș.a. Mireasa va primi, de asemenea, henna, un dar cu încărcătură simbolică aparte, deoarece în credința populară se consideră că henna aduce noroc și alungă spiritele rele. În cazul unei eventuale neînțelegeri între cele două familii și a anulării căsătoriei, toate darurile trebuie returnate familiei băiatului. Logodna se încheie cu semnarea contractului
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
mai mari și sunt, adesea de os sau fildeș în timp ce iataganele din Anatolia au urechile mai mici, care sunt făcute adesea din corn. Pe multe iatagane se pot vedea sofisticate opere de artă pe mâner și pe lamă, indicând valori simbolice considerabile. Neavând nicio mască, iataganul se purta lipit de corp cu teaca fixată de talie cu o eșarfă de mătase, reținut de un cârlig.
Iatagan () [Corola-website/Science/325894_a_327223]
-
considerat înfrângerea foarte dureroasă. La începutul lui 1997, el a fost numit viceprim-ministru al Ceceniei de către Mashadov. În ianuarie 1998, a devenit șeful guvernului cecen pe o perioadă de șase luni, după care a demisionat. Numirea lui Basaev a fost simbolică, deoarece a avut loc în ajunul celebrării a 200 de ani de la nașterea lui Imam Șamil, cel cu numele căruia a fost botezat și Basaev. În timpul mandatului său, Șamil Basaev a redus numărul departamentelor administrative ale guvernului și a desființat
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
în alte scrieri, ci este personificată și domină întregul cadru al acțiunii, dobândind ceva din noblețea și liniștea solemnă a celor puternici. Oamenii joacă un rol secundar, ei fiind copleșiți de măreția pădurii. Pădurea seculară este, din punct de vedere simbolic, un element primordial generator de viață, o forță telurică. Ea îl ocrotește atât pe om, cât și o faună fecundă și puțin cunoscută. Cei ce trăiesc în apropierea pădurii preiau o parte din forța ei tenebroasă. Astfel, majoritatea personajelor cărții
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Nopțile de Sânziene" are un stil poetic menit a evidenția „istoria unei defensive victorioase, nu fără păcat, însă susținută de o justificare de netăgăduit, într-un plan mai înalt, al necesității supraviețuirii, cu orice preț, a ființei comunității, ca identitate simbolică, supraindividuală și transistorică, în spiritul unui ethos apropiat de implicațiile heideggerianului wohnen (=„locuire”): conștiință a apartenenței profunde, pe care apărătorii Borzei o trăiesc ca pe o legătură tainică, de datorie fată de un „duh” al pământului lor”. Unii critici consideră
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
că două sunt gata pentru desfășurare în orice moment. Forțele sunt sub controlul direct unanim al Consiliului European (șefii de stat, sau de multe ori șefii de guvern din țările în care șeful statului este în mare măsură o poziție simbolică, ale statelor membre) ale Uniunii Europene (UE). Grupurile de luptă au atins capacitatea maximă pe 1 ianuarie 2007. Acestea se bazează pe misiuni ad-hoc existente pe care Uniunea Europeană (UE) le-a întreprins și a fost descrisă de unii ca o
Grup de luptă al Uniunii Europene () [Corola-website/Science/324473_a_325802]
-
perioada de 200 de ani, începând cu domnia fiului și succesorului său, regele Jangsu și până la regatul Balhae, Coreea nu a mai condus până atunci teritorii atât de vaste. Gwanggaeto este creditat de asemenea pentru stabilirea numelor regale, un gest simbolic care îi făcea pe monarhii Coreei egali cu cei ai Chinei. Gwanggaeto este unul din cei doi regi ai Coreei care au primit titluatura de Dae, adică Mare, după numele de rege (celălalt este regele Sejong cel Mare, inventatorul alfabetului
Gwanggaeto cel Mare de Goguryeo () [Corola-website/Science/327492_a_328821]
-
de Houtman, care a descoperit drumul maritim dintre Europa și Indonezia într-o vreme în care Imperiul Portughez deținea monopolul comerțului cu mirodenie. Deși călătoria în sine a lui de Houtman a fost un dezastru, ea a constituit o victorie simbolică a Olandei, care a reușit în acest fel să intre în afacerea comerțului cu mirodenii. Înglodat în datorii, marinarul olandez Cornelis de Houtman este închis în închisoarea datornicilor. În anii de detenție, el află de la marinarii portughezi închiși acolo ruta
Insulele de aur și argint () [Corola-website/Science/327525_a_328854]
-
麟] pentru a marca încheierea domniei sale fericite. Se zice chiar că la capătul vieții sale pământești a luat forma unui dragon și s-a însoțit pentru totdeauna cu Nemuritorii [xian,仙]. Aceste fapte legendare pot fi considerate tipice pentru imageria simbolică în care chinezii își propagă adevărurile mitice. Unele autorități atribuie paternitatea "Yin fu Jing", nu lui Huang Di, ci învățătorului său, Kuang Zheng Zi, care, potrivit lui Li Xi Yue și altor cărturari, era o personificare a lui dao [道] și
Yin fu Jing () [Corola-website/Science/326452_a_327781]
-
cer după el. Astfel de povestiri sunt concordante cu mentalitatea unui popor cufundat în tradiție populară mistică și, deși sunt fantastice când le luăm în sens strict literar, în spatele scenariului lor fabulos pot fi descoperite adevăruri luminoase, dacă semnificația lor simbolică este descifrată. Zhong Li Kuan, primul și cel mai mare, se zice că a descoperit Elixirul Vieții. Simbolul său este piersica, o emblemă a longevității. El este de asemenea zugrăvit ținând în mână un evantai cu care era capabil să
Da guangyao shi () [Corola-website/Science/326454_a_327783]
-
munți și a devenit din ce în ce mai eterică, plutind din pisc în pisc. În cele din urmă, lipsindu-se de hrana pământească, atinse ceea ce căuta. Simbolul ei este lotusul, floarea în formă de inimă deschisă (acesta este doar unul din multele înțelesuri simbolice ale lotusului). Două traduceri englezești ale acestei lucrări au fost publicate, prima în "Taoist Texts" de F. H. Balfour, în anul 1884, și a doua, în "Tao, The Great Illuminant" de Evan Morgan, în anul 1933. În "Notes on Chinese
Da guangyao shi () [Corola-website/Science/326454_a_327783]
-
și au cântat cântece naționale, printre care și "Tautiška giesmė". În alte locuri, preoții au ținut liturghii și clopotele bisericilor au sunat. Liderii Fronturilor Populare Estonian și Leton s-au adunat la frontiera celor două republici pentru o ceremonie funerară simbolică, în care a fost aprinsă o cruce neagră mare. Protestatarii au aprins lumânări și au înălțat drapelele naționale interbelice ale țărilor lor decorate cu panglici negre în memoria victimelor terorii sovietice: Frații pădurii, deportații în Siberia, deținuții politici, și alți
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
fuseseră educate în Europa precuma Âli Pașa, Fuad Pașa, Ahmet Cevdet Pașa sau Midhat Pașa. Ei erau conștienți că vechile instituții militare și religioase nu mai corespundeau nevoilor imperiului într-o lume în continuă dezvoltare. O bună parte a schimbărilor simbolice care au avut loc, așa cum a fost cea a uniformelor, au fost gândite să schimbe viziunea birocraților imperiali. Alte reforme au fost încercări de adoptare a unor practici europene, care fuseseră aplicate cu succes în vestul continentului, precum serviciul militar
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
trecut în tabăra federală; rușii au pătruns de asemenea și în Asinovskaia, fostul sat căzăcesc. Luptele din și în jurul localității Kulari au continuat până în ianuarie 2000. Pe 17 noiembrie 1999, soldații ruși i-au dislocat pe separatiștii ceceni din Bamut, simbolicul bastion separatist din primul război; zeci de luptători ceceni și mulți civili au fost uciși, iar satul a fost ras de pe fața pământului prin bombardamente cu bombe termobarice. Două zile mai târziu, după o încercare ratată cu cinci zile anterior
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]