141,440 matches
-
la raid. Istoricii germani au afirmat că cofrele oficiale germane au fost scăzute pentru că să fie ascunse pierderile, dar o examinare atentă a dovezilor arată că nu există nicio tentativă de mistificare din partea engleză. Înregistrările „Comisiei Commonwealthului pentru Memorialele de Război” ale militarilor care au murit și nu li se cunoaște locul în care sunt îngropați nu conține date despre un număr atât de mare de piloți și mitraliori dispăruți în misiune din cadrul Escadrilelor 9, 37 și 149. Germanii au pierdut
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Helgoland ca cea pe care au făcut-o forțelor terestre în cazul campaniei din Polonia. Succesul "Luftwaffe" a fost exploatat doar din punct de vedere propagandistic, nicuna dintre problemele evidențiate în timpul luptelor nefiind analizate. Modul în care s-a desfășurat războiul din septembrie 1939 până în vara anului 1941 a părut că dă dreptate abordării "Luftwaffe" din perioada interbelică, de concentrare a atenției pe aviația ofensivă în defavoarea aviație defensive, de vânătoare. Succesele "Luftwaffe" din Campania din Norvegia și din Olanda, Belgia, Franța
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
practic invulnerabilă la atacurile aeriene. Pentru menținerea ofensivei pe front, producția de bombardiere a dominat industria aeronautică, în vreme ce producția de avioane de vânătoare a avut o prioritate redusă.. La sfârșitul lunii decembrie a anului 1941 însă, Statele Unite au intrat în război de partea aliaților, după ce Adolf Hitler le-a declarat război americanilor pe 11 decembrie. Eșecul operațiunii „Barbarossa” cam în aceeași perioadă a relevat că metoda de concentrare a tuturor resurselor "Luftwaffe" pe linia frontului se dovedea greșită. RAF și-a
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
producția de bombardiere a dominat industria aeronautică, în vreme ce producția de avioane de vânătoare a avut o prioritate redusă.. La sfârșitul lunii decembrie a anului 1941 însă, Statele Unite au intrat în război de partea aliaților, după ce Adolf Hitler le-a declarat război americanilor pe 11 decembrie. Eșecul operațiunii „Barbarossa” cam în aceeași perioadă a relevat că metoda de concentrare a tuturor resurselor "Luftwaffe" pe linia frontului se dovedea greșită. RAF și-a început campania de bombardamente nocturne la începutul anului 1942 și
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Evenimentele perioadei 1943—1944 aveau să nu îi dea dreptate.Generalul însărcinat cu apărea antiaeriană în 1941-1945, Adolf Galland, a declarat că lipsa planificării și organizării defensivei aeriene a fost una dintre cele mai mari greșeli ale "Luftwaffe" din timpul războiului.
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
sărbătorile legale, legea pentru învățământul primar obligatoriu și gratuit (1924), legea organizării judecătorești (1925), legea pentru înființarea Patriarhiei României și organizarea Bisericii Ortodoxe Române (1925), legea privind unificarea administrativă a României. În calitate de diplomat, Brătianu s-a afirmat în anii de război (1914-1916), când Antanta și Puterile Centrale, au încercat să atragă România de partea lor. Grație lui Brătianu, curentul filoantantist a fost cel care s-a impus (1916). În 1918, după încetarea războiului, Brătianu a fost conducătorul delegației române la Conferința
Statuia lui Ion I. C. Brătianu din București () [Corola-website/Science/332684_a_334013]
-
diplomat, Brătianu s-a afirmat în anii de război (1914-1916), când Antanta și Puterile Centrale, au încercat să atragă România de partea lor. Grație lui Brătianu, curentul filoantantist a fost cel care s-a impus (1916). În 1918, după încetarea războiului, Brătianu a fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles. Același Brătianu a avut o contribuție majoră și la încheierea Actului de Unire a Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice
Statuia lui Ion I. C. Brătianu din București () [Corola-website/Science/332684_a_334013]
-
și Iuliu Maniu deoarece erau oponenți politici ai lui Vasile Goldiș. Cimitirul a fost reorganizat, mormântul lui Avram Iancu a fost împrejmuit și degajat — 24 de alte morminte fiind reamplasate — iar în perimetrul său au fost amplasate două tunuri din războiul din 1877. Acestea sunt tunuri de munte "Armstrong" cal. 63, md. 1883. La 1 noiembrie 1931 din inițiativa și cu contribuția istoricilor Gheorghe I. Brătianu și Constantin C. Giurescu pe mormântul lui Avram Iancu a fost așezată o lespede de
Mormântul lui Avram Iancu () [Corola-website/Science/332687_a_334016]
-
Avram Iancu a fost așezată o lespede de marmură gri sculptată de Gheorghe M. Cantacuzino. Lespedea poartă inscripția: „Craiului Munților. Națiunea Română întregită în hotarele ei firești și unită în spiritul libertății. MDCCCXLVIII-MCMXVIII”, concepută de Nicolae Iorga. După al Doilea Război Mondial gardul de împrejmuire al zonei de 8,4 × 5,4 m din jurul mormântului a fost refăcut din beton și decorat cu lanțuri metalice. Monumentul a fost permanent întreținut, ultima renovare având loc în 2004.
Mormântul lui Avram Iancu () [Corola-website/Science/332687_a_334016]
-
să realizeze unele dintre cele mai inovative filme sonore, primele de acest gen din Franța. Clair continuă să regizeze în străinătate, lucrând în Marea Britanie și Statele Unite ale Americii mai mult de un deceniu. Se reîntoarce în Franța după al doilea război mondial și continuă să regizeze aceleiași filme caracterizate de eleganță și inteligență, prezentând adesea o vedere nostalgică a stilului de viață francez din anii anteriori. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1960. Cele mai cunoscute filme ale lui
René Clair () [Corola-website/Science/332688_a_334017]
-
localitate și a urmat apoi cursurile Școlii Normale Superioare din București și Facultatea de Filozofie la Universitatea din Halle, (Germania). A funcționat ca profesor, de la 1900, iar de la 1910 profesor și director al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București. A făcut războiul Unirii cu gradul de căpitan și a fost decorat de trei ori. După război a fost numit inspector general al Școlilor normale pregătitoare din Moldova și apoi director al coloniei de învățători-ofițeri la Bâlca, Bacău. A fost și membru în
Vasile Șuteu () [Corola-website/Science/332689_a_334018]
-
Filozofie la Universitatea din Halle, (Germania). A funcționat ca profesor, de la 1900, iar de la 1910 profesor și director al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București. A făcut războiul Unirii cu gradul de căpitan și a fost decorat de trei ori. După război a fost numit inspector general al Școlilor normale pregătitoare din Moldova și apoi director al coloniei de învățători-ofițeri la Bâlca, Bacău. A fost și membru în comisia de evaluare a manualelor pentru școlile secundare. Profesorul Vasile Șuteu a fost unul
Vasile Șuteu () [Corola-website/Science/332689_a_334018]
-
(Romă, 18 august 1912 - Romă, 25 noiembrie 1985) a fost o scriitoare, eseista, poeta și traducătoare italiană. Anumiți critici literări o consideră drept una dintre cele mai importante romanciere de dupa al Doilea Război Mondial. Născută la Romă, la nr. 7 din strada Anicia, și-a petrecut copilăria în popularul cartier Testaccio. Fiica naturală a unei învățătoare evreice (Irma Poggibonsi, sau Poggibonzi, de loc din Modena) și a unui angajat al postelor (Francesco Lo
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Tatăl natural al Elsei s-a sinucis în anul 1943. Elsa Morante a început de foarte tânără să scrie poezii și povești pentru copii, poezioare și povestiri scurte, care, începând din anul 1933 și până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost treptat publicate în reviste de diferite tipuri. Dintre reviste trebuie amintite "Coriere dei piccoli", "Meridiano di Romă", "I diritti della scuola" (în care, printre altele, a fost publicat, în 29 de ediții, între 1935 și 1936, povestirea
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
și gânditori italieni ai vremii, printre care Pier Paolo Pasolini (cu care Elsa va păstra lungă prietenie până la ruperea definitivă a relațiilor din jurul anului 1971), Umberto Sabba, Atttilio Bertolucci, Giorgio Bassani, Sandro Penna, Enzo Siciliano. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a fugi de represaliile naziștilor, Elsa Morante și Alberto Moravia părăsesc Romă ocupată și se refugiază la Fondi, un sătuc aflat la câțiva kilometri de mare, din provincia Latină. Acea parte a Italiei Meridionale va apărea frecvent în
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Meridionale va apărea frecvent în operele viitoare ale celor doi scriitori; Elsa Morante vorbește despre ea mai ales in românul "La Storia". În această perioadă, pe lângă începerea traducerii jurnalului Katherine Mansfield, începe să scrie românul "Menzogna e Sortilegio". După sfârșitul războiului, Elsa Morante și Alberto Moravia îl cunosc pe traducătorul american Willaim Waver, care i-a ajutat să ajungă la publicul american. Prin intermediul Nataliei Ginsburg, Elsa Morante a publica primul său roman, "Menzogna e Sortilegio" la editură Einaudi în anul 1948
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
singur act teatral, povestioare moralizatoare. Apoi, incepand cu 1971, reluând unele personaje și teme din vechiul proiect "Senza i confronti della religione", începe să scrie românul "La Storia". Cartea, cu o acține plasată la Romă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, apare în anul 1974 (din dorința scriitoarei, cartea a fost publicată de la început în varianta economică în colecția "Gli struzzi" de la editură Einaudi,) și a avut imediat un mare succes în ceea ce privește vânzările și faima internațională, dar a primit și
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
de muzică; Nicolae N. Velescu, profesor de gimnastică. Primii ani au fost marcați de anumite probleme pe care școala a trebuit să la înfrunte: săli de clasă insuficiente, schimbări frecvente ale sediului școlii precum și frecvente întarzieri în plata profesorilor. Primul Război Mondial și ocupația germană au avut consecințe serioase asupra activității în liceu. Totuși, în acele momente liceul a avut parte de profesori renumiți care au ajutat generații întregi de elevi pentru a ajunge cei mai buni specialiști. Odată cu introducerea sistemului
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
Vasile Șuteu, directorul liceului. Datorită lui și altor profesori, „Cantemir Vodă” a devenit cunoscut ca unul din cele mai bune licee din București. Elevii din „Cantemir Vodă” au ieșit în evidență prin realizarile lor în fizică, chimie și matematică. După război, numărul claselor și al elevilor au crescut rapid in fiecare an, atingând 696 elevi în 1944 și 1138 în 1948. În 1965, când a fost adoptat sistemul de învățământ de 12 ani, numele școlii s-a schimbat în "„Liceul Dimitrie
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
arhitecturii speciale pe care o are. Construcția, edificată în anul 1915 de arhitecta Virginia Andreescu Haret, a fost extinsă în 1922 și în 1932. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București . Cutremurul din 1940 si Al Doilea Război Mondial au avariat clădirea liceului. În timpul războiului, armata a folosit clădirea pe post de fabrică de textile. Clădirea colegiului este situată în sectorul 2, pe Bulevardul Dacia nr. 117 (sau Strada Viitorului nr. 60), lângă Piața Gemeni.
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
edificată în anul 1915 de arhitecta Virginia Andreescu Haret, a fost extinsă în 1922 și în 1932. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București . Cutremurul din 1940 si Al Doilea Război Mondial au avariat clădirea liceului. În timpul războiului, armata a folosit clădirea pe post de fabrică de textile. Clădirea colegiului este situată în sectorul 2, pe Bulevardul Dacia nr. 117 (sau Strada Viitorului nr. 60), lângă Piața Gemeni.
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
cronicile s-au stabilit patru locuri de arhivare: Chunchugwan, județul Chungju, județul Jeonju și județul Seongju. În fiecare locație a fost depozitat câte un exemplar al cronicilor. Cele trei exemplare din Chunchugwan, județul Chungju și județul Seongju au ars în timpul Războiului Imjin. După război, au fost realizate alte cinci copii pentru a fi păstrate în Chunchugwan și în munții Myohyang-san, Taebaek-san, Odae-san, respectiv Mani-san. Copia din Chunchugwan a fost pierdută în 1624 din cauza trădării lui Yi Gwal. O parte din copia
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
stabilit patru locuri de arhivare: Chunchugwan, județul Chungju, județul Jeonju și județul Seongju. În fiecare locație a fost depozitat câte un exemplar al cronicilor. Cele trei exemplare din Chunchugwan, județul Chungju și județul Seongju au ars în timpul Războiului Imjin. După război, au fost realizate alte cinci copii pentru a fi păstrate în Chunchugwan și în munții Myohyang-san, Taebaek-san, Odae-san, respectiv Mani-san. Copia din Chunchugwan a fost pierdută în 1624 din cauza trădării lui Yi Gwal. O parte din copia depozitată la Mani-san
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
împotriva atacurilor aviației aliaților. Luptele zilnice pe timp de zi și de noapte în spațiul aerian german a implicat mii de avioane pentru respingerea bombardamentele strategice aliate. Această campanie a fost una dintre cele mai lungi ca durată din istoria războaielor aeriene. Împreună cu Bătălia Atlanticului și cu blocada Germaniei, a fost cea mai lungă campanie din 1939-1945. Avioanele de vânătoare ("Jagdwaffe") ale "Luftwaffe" au apărat spațiul aerian al Europei ocupate de germani, mai întâi împotriva RAF Bomber Command, iar mai apoi
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
lungă campanie din 1939-1945. Avioanele de vânătoare ("Jagdwaffe") ale "Luftwaffe" au apărat spațiul aerian al Europei ocupate de germani, mai întâi împotriva RAF Bomber Command, iar mai apoi și împotriva United States Army Air Forces (USAAF). În primii ani ai războiului, "Luftwaffe" a fost capabilă să provoace o serie de înfrângeri bombardierelor strategice aliate. În 1939, RAF Bomber Command a fost forțat să organizeze atacuri doar în timpul nopții datorită pierderilor foarte grele ale bombardierelor care nu dispuneau de o escortă adecvată
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]