141,440 matches
-
813 au fost pierdute deasupra Hamburgului. Contribuția RAF Bomber Command la efortul aliat de război din această perioadă au rămas controversate. Până la sfârșitul anului 1943, conducerea nazistă s-a temut de scăderea moralului populației civile și chiar de izbucnirea unui război civil. Joseph Goebbels, ministrul propagandei celui de-al Treilea Reich, a denunțat raidurile ca fiind „bombardamente teroriste” și a căutat să ralieze populația civilă în activitatea pentru ridicarea moralului. Albert Speer a notat în jurnalul său că temerile lui Goebbels
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
îmbunătățea, iar RAF a eșuat în încercarea de subminare a acestuia. Cu toate acestea, United States Strategic Bombing Survey a ajuns la concluzia că totuși moralul populației s-a prăbușit. În zilele noastre, aproximativ 75% din populația germaniei crede că războiul a fost piedut pentru că "Luftwaffe" a fost incapabilă să oprească bombardamentele aeriene. Rapoartele cu privire la apariția unor avioane de vânătoare ale USAAF a pus tot mai multe probleme defensivei germane. Apărarea teritoriului german a căpătat o prioritate sporită față de restul teritoriului
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
victorie, producția industriei aviatice germane a scăzut foarte puțin. Dar pe de altă parte, luptele de uzură au dus la scădrea continuă a capacității de luptă a "Luftwaffe". După „Big Week”, aliații au cucerit și au menținut pentru tot restul războiului supremația aeriană. Una dintre cele mai importante schimbări ale „Marii Săptămâni” a fost intruducerea în luptă a avionului P-51 Mustang. Acest aparat avea o rază de acțiune suficient de mare ca să escorteze bombardierele USAAF spre ținte și înapoi la
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
ale USAAF. După ce a reușit să depășească handicapul radarului în banda UHF band "Lichtenstein C-1" al Luftwaffe pe la mijlocul anului 1943, în primele șase lunmi ale anului 1944, ofensiva RAF Bomber Command a trebuit facă față eforturilor germanilor pentru câștigarea războiului tehnologic. Bomber Command a introdus contramăsurile "Chaff" (panglică reflectoare metalizată pentru interferență în radiolocație) cunoscute de germani ca "Düppel", care duceau la „orbirea” radarelor germane și la o localizare dificilă a poziției bombardierelor. Pentru reducerea pierderilor și mai mult, Bomber
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
detectare radar ale germanilor . Radarul de frecvență înaltă pentru direcționarea bombardamentelor H2X, care opera în domeniul de frecvența de 10 GHz, se se pare că nu a fost detectat de vreun sistem al Luftvaffe care să fi existat până la sfârșitul războiului. Eliberarea Franței și a Țărilor de Jos în 1944 a dus la amplificarea ofensivei bombardierelor. Aliații au fost capabili să depășească cele mai multe sisteme de avertizare a liniei Kammhuber. Până atunci, avioanele de vânătoare noctură reușiseră să provoace o rată generală
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
suficient combustibil pentru pregătirea noilor echipaje sau pentru funcționarea eficientă ca forță defensivă, încetând practic să mai reprezinte o amenințare serioasă pentru Bomber Command. Campaniile anului 1944 și superioritatea aeriană a f RAF și USAAF au creat probleme efortului de război german. Pentru ca să facă față amenințărilor bombardamentelor, industria germană a fost obligată să își disperseze producția. Ordiunul oficial a fost dat în februarie 1944, după „Marea Săptămână” (Big Week). Douăzeci și șapte de uzine mari s-au dispersat în 729 de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
bombardamentelor, industria germană a fost obligată să își disperseze producția. Ordiunul oficial a fost dat în februarie 1944, după „Marea Săptămână” (Big Week). Douăzeci și șapte de uzine mari s-au dispersat în 729 de unități mai mici. La sfârșitul războiului, industria aviatică număra aproximativ 300 de mici unități de producție. Fabricile de motoare fuseră dispersate în 249 de locații, față de cele 51 care existaseră inițial. Costurile și dificultățile logistice ale dispersării producției au crescut neîncetat. Sistemul de transport pe căile
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
dificultățile logistice ale dispersării producției au crescut neîncetat. Sistemul de transport pe căile ferate a fost supraîncărcat cu transportarea materialelor către diferitele fabrici. În timpul atacurilor declanșate de Bomber Command asupra sistemului de comunicații de la sfârșitul anului 1944, dependența industriei de război de de transportul pe cale ferată a dus la scăderea producției. Lipsa specialiștilor s-a făcut din plin simțită în această perioadă. Împărțirea uzinelor în mai multe locații a creat o criză de personal tehnic în cadrul fiecărei unități de producție. Mai
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
campaniei de bombardamente într-un mod științific. Această organizație, ai căror membri proveneau din United States Strategic Air Forces in Europe (Forțele Aeriene Strategice ale Statelor Unite în Europa), Air Ministry (Mininisterul Aerului) și Ministry of Economic Warfare (Ministerul Economiei de Război), evalua metodele de atac și verificau datele cu privire la problemele petroliere ale Germaniei. Una dintre primele decizii a fost recomandarea de intensificare a atacurilor împotriva instalațiilor de producere a benzinei și de acordare celei mai mari priorități uzinelor de combustibil sintetic
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
benzinei și de acordare celei mai mari priorități uzinelor de combustibil sintetic și rafinăriilor de țiței din România, Ungaria, Polonia și Germania (în această ordine). Planificatorii strategici au descoperit că aprovizionarea cu produse petroliere era veriga sabă a mașinii de război germane. În 1938, importurile de petrol ale Germaniei reprezentau 2/3 din necesarul țării. Odată cu apropierea momentului declanșării războiului, germanii au început să se bazeze tot mai mult pe producția de combustibil sintetic. IG Farben transforma cărbunele în benzină și
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Polonia și Germania (în această ordine). Planificatorii strategici au descoperit că aprovizionarea cu produse petroliere era veriga sabă a mașinii de război germane. În 1938, importurile de petrol ale Germaniei reprezentau 2/3 din necesarul țării. Odată cu apropierea momentului declanșării războiului, germanii au început să se bazeze tot mai mult pe producția de combustibil sintetic. IG Farben transforma cărbunele în benzină și a devenit principalul furnizor al aviației militare. Pe 23 noiembrie 1940, după semnarea Pactului Tripartit, Axa a primit acces
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
sprijinul tactic al forțelor terestre, fiecare dintre ei având alte obiective principale. Harris dorea să continue campania de bombardamente zonale ale orașelor industriale. Spaatz dorea să atace obiectivele petroliere. Amândoi credeau cu tărie că strategiile lor vor distruge mașina de război germană. Spaatz a amenințat chiar că demisionează dacăbombardierele de sub comanda lui vor mai fi folosite la alte misiuni decât cele care priveau țintele petroliere. El considera că bombardamentele tactice împotriva unor ținte tactice din Franța erau fără sens. De exemplu
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de avioane de vânătoare Bf 109. Pe 12 mai 1944, a fost declanșat primul atac împotriva industriei petroliere. Rezultatele acestuia au fost copleșitoare pentru Germania. „12 mai 1944, poate fi descrisă destul de corect ca fiind cea mai rea zi a războiului pentru Germania. Alte zile adus infrangeri dramatice și pierderi teribile, dar niciodată fără posibilitatea de răsturnare a situației”. Albert Speer a notat: „Inamicul ne-a lovit într-unul dintre punctele noastre cele mai slabe. În cazul în care continuă de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
pierderilor era în defavoarea "Luftwaffe". Cu unele excepții, rata pierderilor de avioane aliae a rămas sub 1%, în vreme ce pierderile germane variau între 10% și 20%. Formațiile aliate erau și de 18 ori mai numeroase decât cele germane în această etapă a războiului, ceea ce implică un număr comparativ de avioane mai defavorabil germanilor. În luna septembrie 1944, germanii au reușit să doboare 307 aparate de zbor aliate, având la rândul lor pierderi de 371 de avioane. În octombrie același an, germanii mai aveau
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
pe 19 august 1944. Armata Română (și Forțele Aeriene Române), care luptaseră până în acel moment alături de forțele germane, au încetat lupta împotriva Aliaților pe 23 august 1944, pe 12 septembrie a semnat armistițiul cu Aliații, pentru ca mai apoi să declare război Germaniei. Unitățile aviației de vânătoare germane din România s-au retras după aceste evenimente în Iugoslavia și Ungaria . Forțele aeriene slovace și maghiare au continuat lupta alături de "Luftwaffe" până la sfârșitul războiului în Europa în 1945. RAF Bomber Command a bombardat
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
semnat armistițiul cu Aliații, pentru ca mai apoi să declare război Germaniei. Unitățile aviației de vânătoare germane din România s-au retras după aceste evenimente în Iugoslavia și Ungaria . Forțele aeriene slovace și maghiare au continuat lupta alături de "Luftwaffe" până la sfârșitul războiului în Europa în 1945. RAF Bomber Command a bombardat uzinele de combustibil sintetic din regiunea Ruhr până în noiembrie 1944, când comandanții aliați au ajuns la concluzia că aceste unități industriale au fost atât de afectate de atacuri încât orice acțiuni
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
zbor de bază, pentru a putea evita măcar stagiile de început a antrenamentelor. În prioada interbelică și până în 1942, programele germane de pregătire a piloților se dovediseră a fi superioare calitativ și cantitativ celor asigurate piloților aliați. De-a lungul războiului, timpul alocat pregătirii piloților s-a redus și, în același timp, calitatea pregătirii piloților aliați a crescut. Scăderea profesionalismului și pregătirii de zbor au fost legate direct de rata crescută a pierderilor din rândul piloților și echipajelor experimentate. Acestea au
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Stocurile de benizină au scăzut în această perioadă de la 522.000 t la 158.700 t. Campania aliată de bombardamente a produs o uriașă criză de combustibil și a contribuit la încapacitatea operațională a "Luftwaffe" în ultimele zece luni ale războiului. În același timp, distrugerea capacităților petroliere a Germaniei a împiedicat forțele terestre să organizeze vreo contraofensivă. Eficiența unităților "Nachtjagdgeschwader" a scăzut continuu. În 1943-1944, "Nachtjagdgeschwader" se dovedise a fi cea mai eficientă ramură a "Luftwaffe". Chiar și în iulie 1944
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
vreo opoziție. Capacitatea defensivei germane s-a redus, "Luftwaffe" apelând la alte metode de apărare, precum zborurile de recunoaștere deasupra Mării Nordului în încercarea identificării timpurii a formațiilor de bombardiere. În ciuda oricăror probleme, "Nachtgeschwader" avea cele mai mari efective de la începutul războiului. Ea reprezenta o amenințare la adresa RAF cel puțin la nivel teoretic în cazul raidurilor efectuate în adâncimea teritoriului german. Totuși, de pe la mijlocul anului 1944, eficiența forțelor de vântoare nocturnă a scăzut treptat ca urmare a efectului cumulat al crizei de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
forțelor de vântoare nocturnă a scăzut treptat ca urmare a efectului cumulat al crizei de combustibil, multitudinii de sarcini defensive de pe cele două fronturi și scăderea efectivelor de echipaje experimentate și a calității personalului de la sol. În ultimul an de război, ofensiva bombardierelor „a ajuns la maturitate” . În condițiile în care defensiva aeriană germană era înfrântă din punct de vedere strategic, obiectivele economice erau supuse direct celor mai ample atacuri aliate. Cea mai mare cantitate de bombe americane și britanice a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
În condițiile în care defensiva aeriană germană era înfrântă din punct de vedere strategic, obiectivele economice erau supuse direct celor mai ample atacuri aliate. Cea mai mare cantitate de bombe americane și britanice a fost lansată în ultimul an al războiului - aproximativ 1.070500 t dintr-un total de 1.288.000 t de-a lungul întregului război. Deși aviația de vânătoare nu mai punea probleme mari bombardierelor, atacurile aeriene nu erau efectuate fără să primească un răspuns viguros. În jurul principalelor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
supuse direct celor mai ample atacuri aliate. Cea mai mare cantitate de bombe americane și britanice a fost lansată în ultimul an al războiului - aproximativ 1.070500 t dintr-un total de 1.288.000 t de-a lungul întregului război. Deși aviația de vânătoare nu mai punea probleme mari bombardierelor, atacurile aeriene nu erau efectuate fără să primească un răspuns viguros. În jurul principalelor obiective industriale erau plasate aproximativ 50.000 de piese de artilerie antiaeriană de calibru mare. USAAF mobilizase
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
nu mai punea probleme mari bombardierelor, atacurile aeriene nu erau efectuate fără să primească un răspuns viguros. În jurul principalelor obiective industriale erau plasate aproximativ 50.000 de piese de artilerie antiaeriană de calibru mare. USAAF mobilizase în ultimul an al războiului cam 7.000 de bombardiere și avioane de vânătoare, în vreme ce RAF putea opera 1.500 de bombardiere grele, care puteau transporta până la 9 t de bombe. În toamna anului 1944, bombardierele și avionale de vânătoare aliate puteau să ajungă deasupra
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
considera că în oraș și în zona imediat înconjurătoare se află importante obiective industriale militare. Importanța militară a orașului este pusă la îndoială până în zilele noastre datorită lipsei potențialului industrial și a situației reale a frontului din acea fază a războiului. La scurtă vreme după acest raid, aliații au lansat Operațiunea Clarion, în timpul căreia aproape 9.000 de bombardiere au atacat ziua și noaptea peste 200 de ținte pentru distrugerea potențialului de transport al germanilor - triaje de cale ferată, poduri, treceri
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
sprijinirea operațiunilor forțelor terestre. Pe 26-25 aprilie, USAAF a efectuat ultimul raid. Bomber Command era deja implicat la acea dată în acțiunile forțelor terestre pentru eliberarea lagărelor cu prizonieri aliați . Pe 8 mai, Germania Nazistă a capitulat, astfel luând sfârșit războiul în Europa.
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]