14,474 matches
-
C., 1984Ă. Corpii lui Kurloff Sunt formațiuni corpusculare specifice, bogate în proteoglicani, prezente în citoplasma unor celule mononucleare ale cobailor și ale altor specii de mamifere apropiate - Hydrochoerus hydrochoeris - porcul de apă, capibara. (L. Fernando Jara și colab., 2005Ă Mononuclearele afectate sunt monocitele (Noga S. J. și colab. 1984Ă, celulele NK (Debout C. și colab., 1999Ă și timocitele (Sandberg G. și Hagelin M., 1986Ă. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 83 Dimensiunile corpilor Kurloff variază cu vârsta, respectiv maturarea, putându-se deosebi trei categorii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
participa mai mult sau mai puțin intens pe tot parcursul desfășurării proceselor inflamatorii. Ele participa la deshidratarea țesuturilor, la îndepărtarea celulelor moarte, la reglarea coagulării sângelui și a fibrinolizei, la reglarea neovascularizației și refacerea endoteliului vascular, la resorbția țesutului osos afectat, etc.. Redam dintre acești produși de secreție, citokinele și mediatorii cei mai implicați (Tabel 2.9Ă. Tabel 2.9 Citokine și mediatori sintetizați și secretați de macrofage (adaptare după Bochsler și Slauson, 2002; Haringman și colab.2004Ă Interleukine: ÎL - 1
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
diferențiază în situ în procesele inflamatorii sau prin înmugurirea celulelor endoteliale și au un rol activ în refacerea substitutivă a țesuturilor distruse. Celulele mixomatoase sunt o varietate de fibroblaste cu înaltă capacitate secretorie de poliozide acide, care vor imprimă țesuturilor afectate un aspect gelatinos. În ceea ce privește componentele fibrilare ale procesului inflamator, trebuie subliniat rolul deosebit al colagenilor. În condiții normale aceste proteine fibrilare sunt secretate de către fibroblaștii locali sub forma monomerilor de tropocolagen. Acești monomeri, în spațiul extracelular, sub controlul proteoglicanilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de colageni. Cercetările biochimice au relevat faptul că în teritoriile inflamate predomina un colagen de tip embrionar, rezistent la agenții chimici disocianți, caracterizat printr-un singur tip de legături intermoleculare, respectiv hidroxi-lizino-6-ceto- norleucină, ceea ce-i permite persistentă îndelungată în țesuturile afectate. Plachetele și trombocitele Înainte de abordarea problemei plachetelor și trombocitelor, se impun câteva elemente de nomenclatura și de locul acestor structuri morfologice în citologia normală și patologica. Noțiunea plachete se utilizează numai la mamifere pentru fragmentele de prelungiri citoplasmatice ale megakariocitelor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
intoxicațiile cu fosfor și derivații acestuia, cu arsenic și săruri de cupru la rumegătoare cât și în formă malignă a febrei aftoase a tineretului rumegătoarelor și în hepatitele virotice ale bobocilor de rață, hepatită cu incluzii a găinilor etc. Organele afectate sunt ușor mărite în volum, de culoare galbenă cenușie sau ruginie-roșiatică, măi friabile decât normal. Examenul histologic relevă fenomene distrofice de intensități variabile, hiperemie, plasmexodie și reacții hiperplazice mai mult sau mai putin accentuate în, raport cu durata procesului morbid
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inflamații congestive, după Crespeau F. (1992Ă, pentru prima fază a inflamațiilor cavitare, în care fenomenele congestive sunt cele mai vizibile, la nivelul seroaselor marilor cavități (pericard, pleura, peritoneuă. Cantitatea de exsudat seros este relativ mică și „se pierde” în cavitățile afectate. Numai la examenul histologic se observa exsudatul care o definește, sub forma unor dilacerări tisulare prin conținut omogen albăstrui-roșiatic, ușor PAS pozitiv. Inflamația seroasa cavitara se caracterizează prin acumularea unor cantități variabile de lichid clar citrin sau ușor opalescentexsudatul seros
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
observa exsudatul care o definește, sub forma unor dilacerări tisulare prin conținut omogen albăstrui-roșiatic, ușor PAS pozitiv. Inflamația seroasa cavitara se caracterizează prin acumularea unor cantități variabile de lichid clar citrin sau ușor opalescentexsudatul seros - în spațiile virtuale ale cavităților afectate. Seroasa acestora este mai mult sau mai putin îngroșata, cenușie-gălbuie, ușor granulara. Examenul histologic relevă disocierea mezoteliului, tumefierea până aproape de pseudoepitelizare a celulelor mezoteliale și prezența pe suprafața cavitara a unor depozite proteice amorfe sau infiltrate cu hematii și leucocite
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
postcontuzive. Inflamațiile edematoase sunt reflectarea infiltrării masive a exsudatului seros în țesutul conjunctiv, determinând transformarea acestuia într-o masă gelatinoasa de extensiune variabilă. Consistentă țesuturilor edemațiate poate fi „lemnoasa” în pasteureloza rumegătoarelor sau „păstoasa” în celulitele aviare. Și culoarea zonelor afectate diferă de la cenușie - roșiatica la gălbuie. Examenul histologic relevă distrugerea accentuată a teritoriilor afectate. Inflamațiile papulo-veziculoase sunt cantonate cu predominantă la nivelul pielii și a mucoaselor și se caracterizează prin acumularea exsudatului sub forma unor papule sau vezicule în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
acestuia într-o masă gelatinoasa de extensiune variabilă. Consistentă țesuturilor edemațiate poate fi „lemnoasa” în pasteureloza rumegătoarelor sau „păstoasa” în celulitele aviare. Și culoarea zonelor afectate diferă de la cenușie - roșiatica la gălbuie. Examenul histologic relevă distrugerea accentuată a teritoriilor afectate. Inflamațiile papulo-veziculoase sunt cantonate cu predominantă la nivelul pielii și a mucoaselor și se caracterizează prin acumularea exsudatului sub forma unor papule sau vezicule în grosimea epiteliilor afectate. În papule, exsudatul este localizat predominant interstițial și determina apariția unor proeminențe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la cenușie - roșiatica la gălbuie. Examenul histologic relevă distrugerea accentuată a teritoriilor afectate. Inflamațiile papulo-veziculoase sunt cantonate cu predominantă la nivelul pielii și a mucoaselor și se caracterizează prin acumularea exsudatului sub forma unor papule sau vezicule în grosimea epiteliilor afectate. În papule, exsudatul este localizat predominant interstițial și determina apariția unor proeminențe emisferice cenușii- roșiatice de IOAN PAUL122 dimensiuni relativ reduse (până la 1-2 cmă vizibile în urmă înțepăturilor de insecte. Vezicula se caracterizează prin formarea unei mici colecții intraepiteliale de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fibrinei, component final al sistemului coagulării sângelui, respectiv a polimerizării fibrinogenului în fibrina, în prezența tromboplastinei și a trombinei tisulare. Exsudatul fibrinos apare sub forma unei pelicule sau pseudomembrane cenușii gălbui de grosimi variabile, la suprafață seroaselor sau a mucoaselor afectate; este deci o inflamație superficială. Pseudo-membrana de fibrina se desprinde cu ușurință de țesuturile subiacente, fără să lase eroziuni ale suprafeței acestora. Histologic, depozitul fibrinos apare ușor oxifil în colorația tricromica, ușor PAS pozitiv, amorf sau fibrilar, cuprinzând în masă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mezenchimale delimitante, bogate în limfocite, granulocite neutrofile și mai ales macrofage, fibroblaste și chiar angioblaste, generatoare a țesutului de neoformație nespecific. Inflamațiile difteroide sunt expresia unor forme mai grave ale inflamațiilor fibrinoase, în care exsudatul se infiltrează în profunzimea țesuturilor afectate (Fig. 2.24Ă. Detașarea depozitelor este dificilă și în urmă desprinderii depozitelor fibrino-necrotice rămân eroziuni și ulcere cu marginele hemoragico-fibrinoase sau leucocitare. Poate fi întâlnită sub formă de focare - butonii difteroizi - sau acoperind suprafețe epiteliale întinse, cărora le imprimă un
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
unor sindroame mai mult sau mai putin conturate morfoclinic, cum sunt: pododermatita plasmocitară, stomatita plasmocitară, enterita limfoplasmocitară, sinovita plasmocitară, etc. (Fig. 2.33Ă Fig. 2.33. Inflamația plasmocitară (după Tizardă Chiar dacă aspectele macroscopice variază în raport de specie și organele afectate, examenul histologic atrage atenția prin predominantă în țesuturile lezionate a plasmocitelor și a limfocitelor în număr variabil. Pot fi observate și plasmocite cu corpi Russell, așa-numitele celule ale lui Mott (Gross T.L. și colab., 1992; Solcan Gh. și colab
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
prezența celulelor epitelioide și gigante, care definesc inflamațiile granulomatoase. IOAN PAUL138 Din cadrul inflamațiilor eozinocitar - eozinofilice de natură parazitara menționam și miozita eozinofilică, mai frecventă la bovine. Este ușor diagnosticabila în evoluția cronică prin culoarea verzuie și creșterea consistentei zonelor musculare afectate. Se suspicionează intervenția speciilor de Sarcocystis, desi evidențierea lor în leziuni este destul de rară. Discutând rolul eozinofilelor în patogeneza inflamațiilor parazitare, Smith J.A. și Goetzl E.J. (1980Ă au emis ipoteza ca eozinocitoza tisulara din parazitoze pare să fie
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
colagenizat. Și în această fază intervin mediatori celulari că: factorul de activare a fibroblastelor (M-FAFĂ, produs de monocite, care induce secreția de precolageni și colageni, ce vor spori fibroplazia locală. În raport de stadiul evolutiv al inflamației, în teritoriile afectate se constată predominantă fibroblastelor și a vaselor sanguine de neoformație sau a fibrelor argentafine și de colagen, putându-se vorbi de: inflamații fibroase celulare și acelulare sau mai corect paucicelulare, sărace în celule. Exteriorizarea macroscopica a inflamației fibroase se face
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
vaselor sanguine de neoformație sau a fibrelor argentafine și de colagen, putându-se vorbi de: inflamații fibroase celulare și acelulare sau mai corect paucicelulare, sărace în celule. Exteriorizarea macroscopica a inflamației fibroase se face prin reducerea în volum a regiunilor afectate, creșterea consistentei și o culoare albicioasa sau adesea maronie datorită unor pigmenți de uzură, acumulați la nivelul teritoriilor respective. Din punctul de vedere histologic inflamația fibroasa celulară are caracter evolutiv iar inflamația acelulara este în general staționara, ca atare precizarea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fi observată de asemenea în limfonodurile bronhice și mediastinale, în unele forme MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 149 evolutive ale tuberculozei la taurine cât și în tuberculoză suinelor și a cabalinelor produsă de Mycobacterium avium subsp. avium. În toate aceste cazuri organele afectate apar macroscopic mărite, cenușii albicioase, slăninoase sau cerebroide pe suprafața de secțiune. Poate fi observată și în unele viroze parainfluențale (PI3Ă în pulmoni la rumegătoare cât și în limfonodurile purceilor infectați cu circovirusul porcin de tip 2 (CPV-2Ă etc. Aceeași
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu lezionare macroscopica, adesea alterarea tisulara se extinde, depășește capacitatea de curățire a focarului și răspunsul inflamator evoluează în diferite direcții morfologice. Evoluția procesului inflamator este dependentă de reactivitatea generală a organismului , a diferitelor complexe tisulare, a numeroaselor tipuri celulare afectate cât și de patogenitatea agresorilor. Durată de viață a diferitelor celule și capacitatea lor de multiplicare are un rol deosebit. Din acest punct de vedere celulele animale pot fi sistematizate în celule labile, celule stabile, celule permanente, celule stem etc.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau cu structura citologica diferită, în raport cu reactivitatea locală - inflamația trombo-embolică sau metastatica. Importantă pentru organism a procesului inflamator este în raport cu parametrii calitativi și cantitativi ai acestuia, cât și cu rolul vital al țesuturilor sau al organelor afectate. PARTICULARITĂȚI ALE INFLAMAȚIILOR LA PEȘTI Spre deosebire de mamifere și păsări, la pești, atât inflamația cât și răspunsul imunitar depind de temperatură, aceste viețuitoare fiind poikiloterme. La pești creșterea temperaturii - calor nu poate constitui un semn cardinal. Pe de altă parte reacția
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu distanța între electrodul stimulator și cel care înregistrează [10]. APLICAȚII CLINICE ALE EMG ȘI VCN Examinările electrofiziologice furnizează informații legate de localizarea leziunii în cadrul unității motorii (neuron motor periferic, placa neuro-motorie, fibra musculară). RADICULOPATIA ȘI PLEXOPATIA La nivelul mușchilor afectați evaluarea inițială pune în evidență recrutarea scăzută a potențialelor de acțiune a unității motorii relevând o afectare structurală sau funcțională a axonilor. După aproximativ 2-3 săptămâni apar potențialele de fibrilație și undele ascuțite pozitive care sugerează degenerarea axonală. Potențialele de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
diferiți; 2. anomalii paraspinale: acestea susțin diagnosticul, dar nu sunt necesare deoarece paraspinalele vor fi normale în 50% din cazuri [10-12]. 66 RADICULOPATIA LOMBARĂ PRIN HERNIA DISCALĂ Studiile de conducere nervoasă și electromiografia ajută la diagnosticul și la identificarea rădăcinii afectate. Denervarea mușchilor paraspinali implică o leziune situată proximal față de originea ramurii posterioare. Dar absența denervării la nivelul acestor mușchi nu exclude posibilitatea unei compresiuni radiculare. Evaluarea radiculopatiei trebuie să includă studii de conducere nervoasă pentru a exclude o neuropatie. Pentru
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
să nu fie diagnosticată dacă se folosește radiografia convențională, astfel efectuarea CT-ului este obligatorie la orice suspiciune de fractură [6]. FRACTURI COMPLEXE Sunt implicate mai multe zone ale craniului osos, inclusiv sinusurile aerice frontale, structurile cerebrale fiind relativ frecvent afectate. Unii autori clasifică acest tip de fractură în cadrul TCC deschise: - fracturi complexe cranio-sinusale (fig. 3.5, 3.6); - fracturi complexe cranio-etmoidale (fig. 3.7); - fracturi complexe cranio-orbitare (fig. 3.8. a și b); - fracturi complexe cranio-faciale (fig. 3.9 a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
relief osos. Leziunile sunt multiple, pot fi edematoase sau hemoragice și cu dimensiuni variabile, între 2-4 cm [1]. Anatomopatologic, leziunea este formată din peteșii hemoragice, edem, necroză și tinde să se extindă spre substanța albă. Zonele de creier cele mai afectate sunt cele din lobul frontal și temporal și apar datorită neregularităților osoase din etajul anterior și mijlociu. Dacă zonele de contuzie hemoragică sângerează în continuare, se poate ajunge la un hematom intraparenchimatos. Datorită acestui lucru, se recomandă repetarea CT-ului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
malignitate scăzută la glioblastom. Tumorile bine delimitate au un prognostic mai bun, din care fac parte astrocitomul pilocitic, xantoastrocitomul pleomorfic și astrocitomul subependimal cu celule gigante. Aceste tumori se pot dezvolta în orice lob, totuși lobii occipitali sunt mai puțin afectați. Invazia bilaterală poate apare în cazul unei tumori localizate profund. Procesul patologic poate afecta atât substanța albă cât și pe cea cenușie. Speranța de viață în cazul astrocitoamelor variază între 2,5 și 15 ani. Este cunoscut faptul că aproximativ
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
zilei. Nu fără a avea de câștigat, de altfel. De aceea, nu trebuie să ne mire că în 1898 e calificat ca "delicat și dulceag, ca ultimul dintre decadenți""446. L. Bachelin era cel care-l prezenta ca "delicat și afectat ca ultimul dintre decadenți...". Un termen similar, "mievrerie", decalc după termenul francez "mièvrerie", "afectare însoțită de puerilitate în maniera de a vorbi, de a scrie, de a picta"447, folosea și Titu Maiorescu pentru a sublinia dulcegăria unei anumite maniere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]