17,970 matches
-
a unei învelitori inconfortabile. Era o chemare ațâțător respingătoare spre ceva ilicit și curios de îmbietor totodată. își umplu din nou ceașca de porțelan cu cafea și intră cu ea în sufragerie. Se așeză pe un fotoliu și își mai aprinse o țigară mentolată, studiindu-și în treacăt unghiile lungi, lăcuite într-o nuanță grena. în mod ciudat, simți în nări un miros de cerneală și se uită nedumerită în jur. Era un stilou pe masă, poate de la el. Trase din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
timpi și trei mișcări ai ajuns la Cluj! Clara Ionescu clătină din cap, fără să-i răspundă Georgianei. Repetă făgăduiala de a merge în cel mai scurt timp la Cluj și încheie grabnic convorbirea. Se duse în bucătărie și-și aprinse nervoasă o țigară mentolată. Căzuse în propria sa plasă. își jurase de mult că nu va zbura niciodată. Avea rău de înălțime. De asta nici nu plecase vreodată în concedii în străinătate cu domnul Ionescu. Poate plouă cu trăsnete, își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu, că ținem minte de obicei prima dată, când e dureros și nu cine știe ce, și celelalte partide se suprapun cu timpul în minte, nu, de nu mai știi cum și când... Și unde, și cu cine.... Clara tăcu și-și aprinse cu un gest nervos o țigară mentolată. Primul ei impuls fusese să se gândească la „prima dată cu domnul Ionescu“, iar prima dată cu domnul Ionescu fusese ca în toate celelalte dăți cu domnul Ionescu. Ce însemna, de fapt, pentru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nările căreia ieșeau flăcări și care șuiera cuvintele ca niște ghiulele prin strungăreața până atunci inofensivă. — Doamne Dumnezeule, ce nebunie a fost la petrecerea aia de acum 20 de ani! continuă sâsâitor Ionela. Apoi se lăsă pe spate și-și aprinse iar o țigară. Clara îi urmă exemplul și se lăsă și ea pe spate, să o vadă mai de la distanță pe Ionela, ca să nu mai aibă halucinații. Mi-aduc aminte că eu mă dusesem acolo cu un tip, Sorin îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ramolit! Poftim, nici tu nu arăți prea bine! Palidă ca moartea! Clara îl susținu să se ridice, fără să-i răspundă, și îl împinse ușor înspre baie, dându-i în mână punga cu pijamaua nouă. In tră în bucătărie și aprinse aragazul, să pună ibricul cu cafea. O pijama verde cu elefanți roz? Nu, parcă era o pijama roz, cu elefanți verzi și cu dantele la mâneci și în jurul gâtului... Privi îndelung bățul de chibrit cu care aprinsese ochiul aragazului. îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în bucătărie și aprinse aragazul, să pună ibricul cu cafea. O pijama verde cu elefanți roz? Nu, parcă era o pijama roz, cu elefanți verzi și cu dantele la mâneci și în jurul gâtului... Privi îndelung bățul de chibrit cu care aprinsese ochiul aragazului. îi urmări flacăra mică și îndărătnică semețindu-se în aer și consumând bățul aproape în întregime, până când îi arse buricele degetului. Nu simți durerea arsurii. Revăzu, în schimb, în pâlpâirea temerară a flăcării, o siluetă subțire într-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care părea mereu răstit, pentru că vorbea prea tare. Clara luă diploma în mână cu o emoție neașteptată, neîndrăznind să se uite la ea, și o puse în geantă cu mișcări automate. La ora 5, când ieși de la domnul Martin, își aprinse o țigară mentolată și se așeză pe o bancă din părculețul de lângă bloc. O bancă de un verde scorojit, care părea să nu fi fost atinsă de vopsea de ani de zile. Mai știi, poate chiar din anul când se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a Clarei Martin, înțepenirea ei într-un personaj minuscul, care îi devenise, în ultima vreme, din ce în ce mai străin, mai antipatic și mai detestabil? Era Clara Martin un simplu băț de chibrit cu care viața se zbenguise în bătaie de joc, ba aprinzându-l, ba stingându-l, după cum îi cășuna? Pe drumul de întoarcere spre casă, Clara observă pe geamul taxiului cum se zbenguia luna cu ea. O lună perfect rotundă și subțire ca foaia de hârtie albăstrie a diplomei din geantă, care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care fuseseră cândva legate de ea. Trebuia să se gândească serios la ele și la ce mai dorea să afle. Dar nu acum. A doua zi dimineață, când se trezea și zăbovea în pat cu gândurile ei. Sau când își aprindea țigara, la cafea... Sau când se așeza în fața oglinzii, să se privească... Sau poate în avion, în timp ce zbura spre Cluj, peste câteva zile... Somnul o cuprinse neașteptat de lin, de data aceasta. Visă că zboară cu avionul sus, tot mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poate fi, oare, perceperea aceleiași ființe din două perspective - una din afară și alta dinăuntru? — Ți-aduci aminte de ziua când am chiulit de la ore și-am fugit în curtea liceului să ne aruncăm în zăpadă? o întrebă pe Georgiana, aprinzându-și o țigară mentolată, atunci când o văzu că înghițea ultima îmbucătură de sarma. Ce fericire pe noi! Georgiana o privi consternată, continuând să molfăie. — Drept să-ți spun, nu-mi aduc aminte de așa ceva! replică ea incolor. Se uita în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndoială. — M-am întors în trecut, cum ai zis, da’ zău că nu-mi amintesc! Poate-ai fost cu Leni, sau cu Ani... Ce mai contează? continuă, în timp ce își lua și ea o țigară din pachetul Clarei și și-o aprindea cu o brichetă mare, pătrată și violent multicoloră, pe care și-o scosese cu un gest regal din geantă. De majoratul meu sigur că-mi aduc aminte, cum să nu! Ce nebunie... Câte pregătiri și discuții... Al naibii trecut! Tăcură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se bălăngăne pe scaun și să fredoneze ne păsătoare, fără să le vadă și fără să le audă. Clara își aprinse o altă țigară și sorbi din cafea, privind la Iulia ca atrasă de un magnet. „De când a venit își tot roade unghiile și se tot bâțâie pe scaun“, își spuse ea, mirată, „nu s-o fi plictisit? Ce copil plin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tot roade unghiile și se tot bâțâie pe scaun“, își spuse ea, mirată, „nu s-o fi plictisit? Ce copil plin de metehne! Oare nu mai vine înghețata aia?“ Georgiana mai luă o țigară din pachetul Clarei și și-o aprinse cu un gest nervos. — Mami, n-ai voie să fumezi! mormăi Iulia, pe neașteptate, oprindu-se din fredonat, dar continuând să se bâțâie pe scaun și să-și roadă unghiile. Ia mai lasă-mă cu cicăleala ta! Ce să zic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai sunt Clara Martin, sunt doamna Ionescu. Clara Martin a murit!“ Dintr-odată, stropi rotunzi, mari și grei se năpustiră asupra ei. Ploaia cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de furtună, trosnind îndurerați din rărunchi. Fulgere iuți se aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi. Se ridică de pe buturugă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
revenit visul din avion. Numai că, de data asta, m-am trezit înainte de final, când mă pipăiam și nu mai știam cine sunt.“ Se dădu jos din pat cu grijă să nu-l trezească pe Ion și ieși pe balcon, aprinzându-și o țigară mentolată. Pe măsură ce contempla lucirea nopții, îi devenea tot mai clar că trebuia să facă într-un fel pentru a închide, în sfârșit, cercul acela în care se tot rotise fără rost timp de douăzeci de ani. Cercul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
închizând ochii. Dar degeaba făcea eforturi, nu putea adormi. în minte îi stăruia mica galerie a lui Bobo, prin ale cărei geamuri închise păreau să pătrundă, neverosimil și aproape insesizabil, foșnetele mării. Coborî încet din pat și ieși pe balcon, aprinzându-și o țigară mentolată. în întunericul nopții sălășluiau o ceață sti cloasă și o liniște atotcuprinzătoare. Nu se auzea nici un șuierat de vânt. Doar din depărtare venea un foșnet abia simțit de valuri. Când ieșise cu Bobo din cafenea, ținuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ascultându l pe Bobo, și, cu cât se îmbiba mai mult de ce vedea și auzea, cu atât simțea conturându-se în preajma ei o silu etă înaltă și subțire, îmbrăcată în negru. Clara se așeză pe fotoliul de răchită de pe balcon, aprinzându-și o altă țigară și privind nemișcată înspre larg. — De ce te-ai oprit? îl întrebase pe Bobo, cu un glas răgușit pe care nu și-l mai recunoștea. Spune-mi, spune-mi totul, indi ferent cât de crunt: ce s-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
taică-său de la Regele Carol al doilea, Suveranul României burgheze. Nu trecu pârleazul, așteptând. Rămase dincolo, unde scotoci, spăsit, în pachetul de țigări. Alese, îndelung, una mai moale, o îmbălă cu limba și și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de câteva ori, cu o atenție atât de concentrată, de parcă pentru asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina Pietrosul. Doctor Spătaru, acceptă, fără chef, să răspundă, protocolar, medicul. Fiindcă medicul intuise imediat ținta vizitei subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i mai cusurgiu și mai dușmănos de felul său, mocnea în el ascultându-l pe Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet, care mult se mai tânguia, certându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
te rodeau așa de tare șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându-i pe toți, ai noștri, cei de față, aflați în mare cumpănă Iar Enea Căpută și-a ridicat cu greu căpățâna, întocmai ca un bivol din cei bătrâni, arătându-ne, în țărcalanul luminii lămpii, obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în spate, care se canonește să rețină în poziția cu spatele la saltea, pe una dintre bestii. Cinstitele femei, fără să se dispună la analize temeinice, la despicarea firului în patru sau la divagații de reflecție, își scapără imaginația, care li se aprinde pălălaie, închipuindu-și că tocmai muncitorul lat în spate ar fi cel cu păcătosul gând de a-i răpi fecioria tinerei rătăcite printre ruine. Ridicându-și cu hărnicie mâinile lor de mame, de soții, de surori sau de simple tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cea mare. S-a răsucit, apoi, ca oleana lui Vartolomei, să năpădească la rosturile ei culinare. Se mai opri din fugă, după colțul casei, ca să o strige pe Caterina. Fata, însă, nu o auzi și nu-i răspunse la apel. Aprinsă în obraz, ca macul de primăvară, ce arde roș, într-un lan de in înflorit, se căznea să lege câteva cuvinte internaționale, pentru a răspunde insistentei chemări la spovedanie din partea tânărului cu veston impresionant, manta vrâstată și plete negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nemulțumiri, în viața aceasta misterioasă, așa spun înțelepții Indiei antice: este bine să nu ai dorințe! Eu, de pildă, nu caut băutura. Ea mă caută pe mine. Poate să fie de care o fi, eu beau de toate, explică el, aprinzându-și o țigară. Chelnerul cel rotofei se apropie pe picioarele lui scurte, evoluând într-un mers rapid și săltăreț, pe care, după aparențe, nu i l-ai fi bănuit. Potrivit obiceiului său răzășesc, Vladimir, îi oferi creștinește, colegului de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]