14,490 matches
-
servit drept reședintă oficială a împăraților ruși. A fost reședința preferată a țarilor Alexandru I și Nicolae I. În 1829, Nicolae I fusese încoronat aici rege al Poloniei. După ce Seimul polonez l-a înlăturat pe Nicolae I de pe tronul Poloniei, castelul a fost supus unor atacuri demolatoare. Sălile lui au fost demontate, se interziceau ședințele oficiale. Tronurile poloneze, colecția de picturi istorice și portretele regilor Poloniei au fost mutate la Petersburg. Din 1831, în castel sau stabilit guvernatorii Poloniei. În anul
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
pe Nicolae I de pe tronul Poloniei, castelul a fost supus unor atacuri demolatoare. Sălile lui au fost demontate, se interziceau ședințele oficiale. Tronurile poloneze, colecția de picturi istorice și portretele regilor Poloniei au fost mutate la Petersburg. Din 1831, în castel sau stabilit guvernatorii Poloniei. În anul 1939, castelul a fost supus unui bombardament dezlănțuit de aviația germană, iar pe parcursul a 5 ani de deflagrație — distrus definitiv. După cel de-al Doilea Râzboi Mondial, pe parcursul mai multor decenii, până în anul 1980
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
fost supus unor atacuri demolatoare. Sălile lui au fost demontate, se interziceau ședințele oficiale. Tronurile poloneze, colecția de picturi istorice și portretele regilor Poloniei au fost mutate la Petersburg. Din 1831, în castel sau stabilit guvernatorii Poloniei. În anul 1939, castelul a fost supus unui bombardament dezlănțuit de aviația germană, iar pe parcursul a 5 ani de deflagrație — distrus definitiv. După cel de-al Doilea Râzboi Mondial, pe parcursul mai multor decenii, până în anul 1980 castelul a fost reconstruit. Acest castel deține un
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
sau stabilit guvernatorii Poloniei. În anul 1939, castelul a fost supus unui bombardament dezlănțuit de aviația germană, iar pe parcursul a 5 ani de deflagrație — distrus definitiv. După cel de-al Doilea Râzboi Mondial, pe parcursul mai multor decenii, până în anul 1980 castelul a fost reconstruit. Acest castel deține un număr mare de săli de primire, printre care: o sală de bal în stil baroc, o galerie și o capelă. Pictura lui Marcello Bacciarelli, care se află în vechea sală de audiențe, a
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
anul 1939, castelul a fost supus unui bombardament dezlănțuit de aviația germană, iar pe parcursul a 5 ani de deflagrație — distrus definitiv. După cel de-al Doilea Râzboi Mondial, pe parcursul mai multor decenii, până în anul 1980 castelul a fost reconstruit. Acest castel deține un număr mare de săli de primire, printre care: o sală de bal în stil baroc, o galerie și o capelă. Pictura lui Marcello Bacciarelli, care se află în vechea sală de audiențe, a fost restaurată pe baza imaginilor
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
stil baroc, după care își reia vechiul său loc, în Piața Palatului. Interioarele somptuoase și decorațiunile elegante, de o deosebită originalitate, au fost create între anii 1770-1786, după planurile lui Domenico Merlini, în timpul domniei ultimului rege polon, Stanislaw August Poniatowski. Castelul regal avea legătură subterană cu catedrala Sf. Ioan, care se invecinește cu curtea castelului regal. Capela face parte din interioarele palatului, așezată la o extreme a sa. Într-o urnă, se păstrează inima eroului național Tadeusz Kościuszko (1746-1817). În această
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
și decorațiunile elegante, de o deosebită originalitate, au fost create între anii 1770-1786, după planurile lui Domenico Merlini, în timpul domniei ultimului rege polon, Stanislaw August Poniatowski. Castelul regal avea legătură subterană cu catedrala Sf. Ioan, care se invecinește cu curtea castelului regal. Capela face parte din interioarele palatului, așezată la o extreme a sa. Într-o urnă, se păstrează inima eroului național Tadeusz Kościuszko (1746-1817). În această sală sunt expuse picturi realizate de Bernardo Bellotto, precum și tablouri care reprezintă Varșovia din
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
Geneva, Italia și Franța a mers la Viena și a intrat, pentru scurtă vreme, în serviciu militar al Sfântului Imperiu Roman ca locotenent colonel înainte de a se întoarce la Mirow. După ce a părăsit armata, Carl a locuit cu familia în castelul de la Mirow, petrecându-și cea mai mare parte a timpului administrându-și moșia și participând la educarea copiilor săi. A locuit la Mirow până la 44 de ani, când a murit. Când fratele său vitreg a murit câteva luni mai târziu
Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334573_a_335902]
-
ziarele acelor ani, precum și din propriile sale experiențe ca revoluționar. În plus, unele evenimente i-au fost relatate de prietenul și colegul său de partid Dániel Boczkó, fost comisar al guvernului revoluționar maghiar în Transilvania. Aflat în apropierea morții la castelul Nemesdomb, nobilul maghiar Kazimir Baradlay îi transmite soției ultimele sale dorințe pe care îi cere să le îndeplinească întocmai. El s-a purtat până atunci cu familia sa ca un stăpân cu inima de piatră, fiind un supus loial al
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
sectorul vestic al Munților Carpați). Jenő abandonează postul de secretar de legație la Sankt Petersburg (în care urma a fi numit) și logodna plănuită cu Alfonsine Plankenhorst și părăsește Viena, împreună cu mama sa. El este trimis de mama sa la castelul de vară de pe insula dintre Crișuri, pentru a avea grijă de soția și de copiii lui Ödön ce se adăposteau acolo de frica holerei. Atacată de armata imperială, oastea maghiară se retrage din fața inamicului la Kassa (4 ianuarie 1849), dar
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
fugă în Anglia cu un pașaport englezesc fals, dar este recunoscut și arestat la Gepiu de fostul său prieten Leonin Ramiroff, devenit între timp colonel al unui regiment de lăncieri ruși. Evadează de acolo și ajunge într-un final la castelul de pe insula dintre Crișuri, unde așteaptă ca autoritățile să-i decidă soarta. Tribunalul Militar din Pesta îl citează din greșeală pe Jenő (traducând greșit numele unguresc al lui Ödön în cel de Eugen von Baradlay), iar acesta ascunde adevărul în fața
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
figuri istorice reale, dar familia Baradlay este inspirată din viața familiilor Tisza și Beöthy. Contradicția între tatăl conservator și fiii progresiști este inspirată de familia Tisza, în care tatăl Lajos Tisza (1798-1856), prefect al comitatului Bihor și proprietar al unui castel la Geszt, făcea parte dintr-o familie loială Casei de Habsburg. Soția sa, Júlia Teleki (1805-1863), a luat parte, împreună cu fiii săi: Lajos, Kálmán și Domokos, la Revoluția Maghiară din 1848-1849, împotriva voinței soțului ei. De asemenea, Ödön Baradlay are
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
lui Jafar și a Reginei celei Rele,cartea oferă informații interesante despre locațiile din cadrul Insulei Pierduților , cum ar fi Școala Dragonului (singura școala de pe Insula Pierduților), Cheul Goblinilor (care este operat de goblini care doresc amnistie în schimbul ajutorului oferit Maleficei), Castelul Negocierii (unde se vând pălării și haine, însă doar chilipiruri, în timp ce ultimul etaj este locul unde locuiește Maleficent), Fast Food-ul lui Jafar (este administrat de acesta, așa cum este menționat și în film), Castelul Îndepărtat (Unde locuiește Regina cea Rea), Casa
Descendenții (film din 2015) () [Corola-website/Science/334625_a_335954]
-
care doresc amnistie în schimbul ajutorului oferit Maleficei), Castelul Negocierii (unde se vând pălării și haine, însă doar chilipiruri, în timp ce ultimul etaj este locul unde locuiește Maleficent), Fast Food-ul lui Jafar (este administrat de acesta, așa cum este menționat și în film), Castelul Îndepărtat (Unde locuiește Regina cea Rea), Casa Diavolului (unde locuiește Cruella de Vil), și Insula Condamnaților (care este ascunsă lângă Insula Pierduților). Vrăjitorul din filmul "Fantezia" este poziționat aici de Regele Bestie pentru a lucra la Școala Dragonului cu scopul
Descendenții (film din 2015) () [Corola-website/Science/334625_a_335954]
-
Ludovic al XV-lea al Franței, și vărul lor primar. Căsătoria nu s-a materializat din cauza negocierilor de căsătorie cu Spania care au dus în final la căsătoria Delfinului cu infanta Maria Teresa Rafaela în 1744. Prințesa a murit la Castelul Moncalieri din Torino, la vârsta de 53 de ani, necăsătorită.
Eleonora de Savoia () [Corola-website/Science/334709_a_336038]
-
Wilhelm și a ajuns la gradul de colonel; a participat la mai multe războaie. Ulterior, el a devenit Margraf de Baden-Durlach în 1709. Eroul de război Karl Wilhelm a arătat o față complet nouă drept colecționar de flori. În grădina castelului Karlsburg din Durlach a crescut o colecție considerabilă de flori. Un catalog din 1713 arată 2121 varietăți de flori; lalele dominau cu 1163 de varietăți. El și-a obținut florile din Olanda. Margraful a făcut călătorii în Olanda în 1711
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
cu 1163 de varietăți. El și-a obținut florile din Olanda. Margraful a făcut călătorii în Olanda în 1711, 1723 și 1729. Pe lângă flori, Karl Wilhelm a plantat mulți pomi exotici. S-au numărat aproape 7000 de portocali în grădina castelului. De asemenea, în 1733 s-au înregistrat aproape 5000 de lalele. Cele mai multe specii erau reprezentate de numai 10-100 bulbi, totuși alte specii s-au bucurat de o creștere explozivă de 10.000 - 84.000 bucăți. Grădinile au împovărat finanțele micii
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
în 1535, capitala părții de nord (deținută de linia ernestină) a fost inițial la Pforzheim. În 1565, Margraful Karl al II-lea a mutat capitala la Durlach din motive necunoscute; teritoriul său a fost numit Baden-Durlach. El a extins medievalul castel Karlsburg într-un palat. Palatul a fost ars de trupele franceze în 1689, în timpul Războiului de Nouă Ani și jefuirea a fost repetată în 1691. La întoarcerea sa din exil la Basel în 1698, Margraful Friedrich al VII-lea Magnus
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
Margraful Friedrich al VII-lea Magnus a început să reconstruiască palatul. Cum economia Baden-Durlach a suferit de pe urma războiului el nu a putut să-și susțină mărețul său plan. În 1703, construcția a fost suspendată după terminarea celor două aripi ale castelului. Karl Wilhelm a decis construiască un castel nou în pădurea Hardtwald situată în câmpiile din vestul Durlach. Motivele alegerii terenului sunt învăluite de legendă. În afară de certurile sale cu cetățenii din Durlachpoate a vrut să scape de compania soției sale pe
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
început să reconstruiască palatul. Cum economia Baden-Durlach a suferit de pe urma războiului el nu a putut să-și susțină mărețul său plan. În 1703, construcția a fost suspendată după terminarea celor două aripi ale castelului. Karl Wilhelm a decis construiască un castel nou în pădurea Hardtwald situată în câmpiile din vestul Durlach. Motivele alegerii terenului sunt învăluite de legendă. În afară de certurile sale cu cetățenii din Durlachpoate a vrut să scape de compania soției sale pe care nu o iubea. La 17 iunie
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
La 17 iunie 1715 el a pus piatra de temelie pentru noul Palat Karlsruhe. Clădirea centrală a palatului și orașul întreg au fost așa-numitul Turnul de Plumb. De la acest turn central radiază 32 de bulevarde în tote direcțiile. Construcția castelului și a orașul au fost rapide și deja la 5 iulie anul 1717 a avut loc prima audiență în noul palat. Prin 1718, s-a mutat Curtea și în 1719 Karl Wilhelm a ordonat tuturor oficialilor curții să se mute
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
7 noiembrie 1677 - 30 octombrie 1742), fiica lui Wilhelm Ludwig, Duce de Württemberg. Cuplul a avut următorii copii: Karl Wilhelm a fost cunoscut pentru viața sa extravagantă și pentru numărul de metrese. Soția sa Wilhelmine a ales să rămână la castelul Karlsburg din Durlach și nu s-a mutat niciodată în noul oraș Karlsruhe. La începutul anului 1696, stilul său de viață l-a costat șansa de a obține tronul Suediei. El a fost în vizită la Stockholm, curtea suedeză considerându
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
la un moment dat, a deținut supremația în Yemen, înainte de anii cand o parte din membrii ei au trecut la religia iudaică și au migrat spre nordul Arabiei. Poetul își urmărește genealogia până la tribul Banu Aldayan. Samaw'il deținea un castel lângă Taima (la 8 ceasuri nord de Medina), pe care l-a construit bunicul sau patern 'Adiya. Clădirea, care din cauza culorii ei mixte se chema Al-Ablaq, se înălța pe un deal înalt și găzduia drumeți în drumul spre și dinspre
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
pribegit de la un trib la altul pentru a căpăta adăpost, precum și sprijin în misiunea sa de a-și redobândi moștenirea. Ajungând la oamenii din Banu Fazara, șeful acestora l-a sfătuit să-l caute pe Samaw'al ibn 'Adiya' în castelul său Al-Ablaq, fiindcă deși a văzut în viața sa pe împăratul Grecilor (adică al Bizanțului) și a vizitat regatul lahmid din Hira, niciunde nu a văzut adăpost mai potrivit pentru cei în nevoie și nici o gazdă mai loială ca stăpânul
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
Al-Ablaq, fiindcă deși a văzut în viața sa pe împăratul Grecilor (adică al Bizanțului) și a vizitat regatul lahmid din Hira, niciunde nu a văzut adăpost mai potrivit pentru cei în nevoie și nici o gazdă mai loială ca stăpânul acelui castel. Amru al-Qais, care era însoțit de fiica sa , Hind,și de un văr al său,avea cu el și cinci lăzi cu armuri și arme, a pornit de îndată la drum spre castelul lui Samaw'al. Pe drum el și
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]