13,889 matches
-
vorbă pe duce, să nu-mi bage milă de seamă. Dacă întreabă de mine, -s bolnav, stau în pat; chiar dacă mor pentru asta (cum nu cu mai puțin m-a amenințat), trebuie să-l ajut pe rege, bătrînul meu stăpîn. Ciudate lucruri stau să se întîmple, Edmund; te rog, fii cu luare-aminte. (Iese) EDMUND: De-această milă, -oprită ție, ducele Va ști îndată, de scrisoare-asemeni. Pare-un frumos serviciu; mi-o atrage Ce pierde tata: tot, nu mai puțin. Cel tînăr
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
aștept să rezolv niște chestiuni și plec la Sinaia. Spune și dumneata - și aici scriitorul se întoarse spre mine cu o mină întrebătoare - e asta o vreme de scris? Într-adevăr, căldura era înăbușitoare. Tot discutând, începeam să capăt impresia ciudată că anumite argumente devin nevalabile la mari temperaturi. Și iată după o cotitură micul nostru automobil galben opri brusc cu un țipăt ascuțit al frânelor. - Ce s-a întâmplat? - Nimic spuse șoferul calm - repară pavajul, n-am știut, trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ogoare noi, în Judecata etc. În această din urmă lucrare, de pildă, ajunge la un moment dat să precizeze numărul bicelor din legăturile aduse de chiabur acasă. La ce folosește așa ceva? Mai cu seamă că, în situația dată, precizarea e ciudată, neverosimilă deoarece cu puțin mai înainte ni se spusese că nici măcar chiaburul nu știa cîte bice sunt acolo, le luase așa, cu grămada, ca să-și plaseze banii” (...). În articolul său, acad. G. Călinescu menționa faptul că noțiunea de caracter nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În condițiile create prin eliberarea noastră de sub jugul fascist de către Armata Sovietică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vrei și tu. Ultimul lucru pe care-l vreau e să-l supăr pe Luke. A fost atît de drăguț și de iubitor cu mine de cînd sînt Însărcinată! În ultima vreme, mă apucă tot soiul de pofte de combinații ciudate - uite, de pildă, alaltăieri am simțit o poftă nebună de ananas și o jachețică roz. Și Luke m-a dus În oraș special pentru ele. Tocmai vrea să spună ceva, cînd Începe să-i sune mobilul. Îl scoate iute din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mea despre entropia societății capitaliste postmoderne, Își Întări Tom cuvintele cu un gest din cap. E fantastic! Amîndoi arată bine, Între ei văd că există deja o anume chimie și amîndoi vorbesc engleza, doar că folosesc cuvintele În niște alăturări ciudate, pe care numai ei le Înțeleg. E ca un episod din The OC, care se petrece chiar aici, În sufrageria alor mei! Arunc o privire spre Luke, care ridică din sprîncene. Mama Îi dă un ghiont lui Suze, care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dau cu ojă unghiile de la picioare. N-o să mai poți face asta mult timp de acum Încolo, spune Suze, privindu-mă. — De ce? ridic ochii alarmată. Îi face rău copilului? — Nu, găgăuță! RÎde. N-o să mai ajungi la ele! Ce gînd ciudat. Nici măcar nu-mi pot Închipui să-mi crească burta atît de mare. Îmi trec o mînă peste abdomen și copilul dă din picioare. — Aaa! zic. M-a lovit destul de tare! — Stai să vezi cînd Începe să te lovească cu genunchii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
adormit, care se cuibărește imediat la umărul lui Tarquin, de parcă știe că acolo e locul lui. Îți plac unghiile mele, Tarkie? zic, dînd din degetele de la picioare. Tarquin e atît de dulce. CÎnd l-am văzut prima dată, era un ciudat și un aiurit și nu puteam să am nici măcar o conversație normală cu el - dar, În mod surprinzător, odată cu trecerea anilor, a devenit din ce În ce mai normal. Se uită la unghiile mele cu o privire total lipsită de expresie. — Minunat. Hai, prietene
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fi bine s-o citesc și eu. E bună? N-am citit-o Încă, spune Suze după o pauză. Dar n-are cum să fie altfel, cu experiența ei de mamă a patru copii... În glasul ei disting o Încordare ciudată, pe care nu știu cum s-o interpretez. Dar, pe urmă, Suze ridică iar capul - și părul Îi stă atît de aiurea că izbucnim amîndouă În rîs. — Lasă-mă pe mine. Înșfac clama, o scot din coc, Îi pieptăn iar părul și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
apropiați ca Înainte? Atît spiritual, mental, emoțional, cît și... și... sexual? Așa. Să te văd acum ce faci. Păi... da, zice Luke, ușor uluit. Cred că da. — Îmi pare foarte bine să aud asta, Becky, spune Venetia, aruncîndu-mi o privire ciudată. Chiar dacă eu mă refeream la starea ta fizică. Ai grețuri, senzație de leșin, genul ăsta de chestii? A. — Păi... nu, mersi, zic. N-am nimic. — Bine atunci, hopa sus pe pat și hai să ne uităm puțin la tine. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de dinți, vreo două persoane Îmi spun „Bună, Becky“, după care coboară privirea În pămînt, jenați. Însă nimeni nu se oprește să-mi adreseze vreun cuvînt. Nici măcar să Întrebe despre copil. Ce i-a apucat pe toți de sînt așa ciudați? LÎngă răcitorul de apă, două fete discută cu voce joasă și-mi aruncă priviri, atunci cînd cred că nu le văd. Mi se pune un nod În stomac. O, Doamne. Oare am fost chiar atît de naivă? Ce știu cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
șifonier. Cadouri pentru ziua ta, cumpărate În avans, adaug sfidătoare. În dormitor se așterne tăcerea. Nu-mi dau deloc seama ce-o fi În mintea lui Luke În momentul ăsta. Într-un final se Întoarce spre mine, cu o expresie ciudată pe față. — Deci, căsnicia noastră e o carte deschisă și sinceră, cu excepția capitolului reprezentat de sertarul ăla, de sacoșa de la Harrods și de fundul șifonierului? Simt că, din punct de vedere moral, poziția mea nu mai e chiar atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bere de pe masă. — Becky, am vrut doar să-ți spun că-mi pare rău. Se freacă pe frunte, de parcă ar vrea să-și găsească mai ușor cuvintele. — Știu că În ultimele zile am fost cam absent. E o perioadă foarte ciudată. Dar... cred că am reușit să scap de un lucru care mă deranja. Ridică În fine privirea și am sentimentul că Înțeleg perfect ce vrea să zică. Face aluzii cît se poate de clare! Un lucru care mă deranja. Adică
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din magazin plutind de fericire și Îl conduc pe Danny după colț, În Portman Square. Felinarele stradale s-au aprins, și din hotelul Templeton ies niște oameni puși la patru ace. CÎnd trecem pe lîngă ei, aceștia Îmi aruncă priviri ciudate și aud și niște chicote, Însă Îmi țin capul sus. Dacă vrei să fii un inovator În modă, n-ai ce face, trebuie să te obișnuiești și cu cîteva căutături mai piezișe. Mergem la barul ăla? sugerez, oprindu-mă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu ideea că În trupul meu se află un copil. Care trebuie să iasă... cumva. Ok, hai să nu deschid subiectul. Or să inventeze ei ceva pînă atunci. După o vreme, Luke ridică ușor capul. Are pe chip o expresie ciudată, imposibil de descifrat. — Și... zi așa, Becky, spune jovial. E Armageddon sau Pomegranate? — Poftim? mă uit la el confuză. — Azi-dimineață, cînd am ajuns acasă, am Încercat să-mi dau seama unde ești. Am scotocit prin sertare, În căutarea vreunui indiciu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mulțumesc foarte mult... Semnez de primire, indivizii pleacă și mă Întorc spre Suze. — Trebuie neapărat să-ți arăt ciorăpelul de Crăciun al lui bebe... Tac. Suze se uită la mine, apoi la cutii, apoi iar la mine, cu o expresie ciudată, de Însuflețire maximă. — Ce? — Bex, asta e, spune. Îți pregătești cuibul! Mă uit la ea mirată. — Dar n-am lustruit nimic. — Fiecare femeie e altfel! Poate că tu nu faci curat, tu comanzi lucruri din cataloage! A fost... așa, o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În rîs, Înțelegînd totul. — SÎnteți atît de juvenili, se stropșește Venetia cu dispreț, cînd citește ce scrie pe maieu. Cu toții. Și, dacă domnișorica Becky aici de față e În travaliu, eu... — Aaa! zbier. Aaaa! Curge ceva. Doamne, e cea mai ciudată senzație din lume. Ceva din mine a explodat brusc - și la picioare mi s-a adunat o băltoacă de apă. Și nu știu cum s-o opresc. — Iisuse! face Danny, ducîndu-și mîna la ochi. Ok... mult prea multă informație. O ia pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
da. Acum, se odihnește Într-un pătuț de plastic lîngă patul meu, Într-un costumaș splendid alb Baby Dior. (Am vrut să Încerc mai multe ținute să văd care Îi stă mai bine, dar moașa mi-a aruncat o uitătură ciudată și a zis că avem nevoie de somn, și eu și ea.) Și mă uit pur și simplu la ea, amețită de la noaptea nedormită, privindu-i fiecare respirație, și fiecare mișcare a degețelelor... Nașterea a fost... În fine, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zîmbet larg. Și Graham, tu du-te să iei aparatul foto din mașină. Am uitat să-l iau. Ușa se Închide În urma tatei, iar Luke și cu mine sîntem, din nou, singuri În cameră. Cu fiica noastră. Doamne, ce gînd ciudat. Încă nu-mi vine să cred că avem o fiică. „Ți-o prezint pe fiica noastră, Tarragon Parsley Sage and Onion.“ Nu. — Deci, Își trece Luke o mînă prin părul ciufulit. În două săptămîni sîntem homeleși. — Aruncați În stradă! zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zori să înghită dosare, să nu ajungă prea departe." (Stelian Tănase, Zau?!, în "Ziua", 21 oct. 2006) Liviu Antonesei: Sigur, e adevărat că, adesea, la CNSAS, se fac tot felul de înțelegeri între membrii Colegiului, de se ajunge la chestii ciudate precum două voturi diferite în același caz, cu exact același probatoriu în față, dar n-aș fi chiar așa de pesimist precât este d-l Stelian Tănase. În momentul de față, majoritatea dosarelor a ajuns la CNSAS, iar celelalte sunt
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
evenimente recente și... spectaculoase, e adevărat, dar fără a avea acces real la interioritatea subiectului în studiu. Nici măcar n-am vorbit direct cu el de foarte multă vreme... Poate va face el însuși, cândva, o mărturisire completă a acestor fapte ciudate și atunci, măcar, vom avea ceva de la care să pornim. Oricum, e clar că oamenii sunt mai complicați decât ne imaginăm noi citindu-i, vorbind cu ei, văzându-i la televizor... Activitatea Comisiei Tismăneanu, Raportul alcătuit de aceasta și Declarația
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
stare de fapt. Acum vreo lună, fixase ca termen al retragerii data de 1 ianuarie 2007, după aderare. Faptul că a făcut-o mai înainte cu o lună mi se pare de bun augur, măcar intrăm în UE fără acest ciudat spectru politic la conducerea țării, iar până atunci se limpezesc și apele noastre politice. Pe mine m-a amuzat însă mai mult modul în care cam toată săptămâna, de duminică încoace, media și "analiștii" alocați care își merită ghilimelele măcar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vedere al partidelor istorice, care au acceptat cu bucurie umbrela Alianței Civice, crearea CDR etc., dar nu și apariția unei inițiative politice propriu-zise plecate din interiorul Alianței. După aceea, pentru că activii politic au mers în PAC, cei rămași, în mod ciudat, n-au rămas alături de partidul produs din interior, ci au mizat mereu pe partidele istorice. Asta e! Însă, cred și acum, au funcționat și orgolii legate de persoane. Pentru că, dacă la Centru a fost mereu tensiune, plecând de la relațiile nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
urâtă... Modelul feminin al tinereții mele a fost Sonia Marmeladova, nu Nastasia Filipovna, Grușenka ori Ekaterina Ivanovna. Apoi, Lisa, din Demonii, prea puțin amintită de către cercetătorii operei dostoievskiene, mi-a rămas ca un imens semn de întrebare, ca o promisiune ciudată, ca o atracție neverosimilă și ca o pedeapsă cumplită, prin moartea ei. Ea este omorâtă de niște răsculați, asemenea tatălui autorului. Era un personaj cu adevărat greu de continuat/controlat, chiar și de către Dostoievski... Ce căutai, atunci, la o femeie
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cariere literare! Liviu Antonesei: Cred că în România nu există nimic care să te compromită de tot și definitiv! Nu doar colaborarea cu Securitatea, dar nici hoția ori chiar crima. De la nu știu care șef de servicii de informații militare, cu nume ciudat, la d-na Carmen Păunescu, nu știu câți nu au plătit crima, deși au lăsat oamenii plăcintă sângerândă pe șosele... Aici, unde iarba e mai verde și cerul mai albastru, și sufletele noastre trebuie să fie mai intens colorate în nuanțele ticăloșiei
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]