14,243 matches
-
liber, în termenii lui Berdiaev, înseamnă a învinge sau a absorbi obiectivările, a-ți realiza subiectivitatea de om total, microcosmos și microtheos totodată Acesta este pentru el sensul creației. Activitatea creatoare a omului constă în trans-obiectivare, în transfigurare a realului. Credinciosul care face din credința lui un act creator realizează în mod acut, potrivit lui Berdiaev, incompatibilitatea între ideea creștină despre împărăția lui Dumnezeu și cultul idolatru al sfintelor tradiții 2, cult care este echivalent cu a înțelege și a utiliza aceste
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în spațiul public. Dar demagogia grăbită și greoaie nu îi face oare deservicii? Asemenea apeluri la ortodoxie nu sînt ele, într-un mod prea evident, prea impudic, recuzită improvizată, gîdilătură, se speră convingătoare, la urechile identitare ale majorității? în genere, credinciosul tîrziu modern nu amestecă demagogic sau mecanic religia și viața publică. Raportul dintre cele două e filtrat prin conștiință, e asigurat de consecvența cu care individul lucrează potrivit unor principii ultime, care, chiar ele, îi cer să accepte libertatea de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de religia lui dreaptă, teză care a servit, ca și în celelalte cazuri, ca bază pentru un discurs naționalist exclusivist. Oricare i-ar fi religia-gazdă, ideologia fundamentalistă pretinde că prezența pe teritoriul sfînt a unor necredincioși sau chiar a unor credincioși călduți (adică nepartizani ai fundamentaliștilor) pune stavilă proiectului de restaurare religioasă. Insistența obsesivă, exclusivistă (și deseori ucigătoare) asupra unui teritoriu geografic arată în ce măsură ideologia fundamentalistă inversează logica simbolicii religioase. Pentru ea, teritoriul concret nu e doar imagine, punct de sprijin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
totalitar. Dacă totalitarismele atee interzic existența unui plan superior față de cel al istoriei și socialului, totalitarismele religioase identifică cele două planuri, le reduc la unul singur. Acest caracter totalitar descalifică fundamentalismele, pretind Almond, Sivan, Appleby 2, în ochii multor alți credincioși ai religiei în cauză. Pe de altă parte, e adevărat că ideologia extremistă exprimă/captează starea difuză de nemulțumire și dezorientare a unor largi pături de populație în țările unde modernizarea abruptă a rupt țesuturi comunitare și cadre mentale tradiționale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
capacitatea mobilizatoare, potențialul transfigurator. în zorii unei religii, distanța dintre divin și lume e resimțită ca acut mobilizatoare. Tensiunea care o animă, vectorul către termenul superior sînt atît de puternice încît aproape că scurtcircuitează distanța ; sînt gata să absoarbă comunitatea credincioșilor în lumina de sus. Dacă împărăția cerurilor s-a apropiat este pentru ca lumea să treacă peste puțină vreme spre varianta ei ultimă, restaurată. în mozaicurile Romei creștine de pînă în secolul al X-lea, Christos vine, înaintează imperios spre privitor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
popor? Creștinismul occidental, de asemenea, e judecat și se judecă pe sine cu măsura vizibilității lui sociale. în anii '80 ai secolului trecut, L. Koakowski vorbea tăios despre așa-zisa criză actuală a creștinismului, care, clamată și temută de mulți credincioși, revine pentru ei la anemierea/dispariția influenței publice a religiei. Dar prin faptul că religia pierde accelerat teren în viața publică, în cultura generală, în școală, nu credința se află în criză, afirma apăsat Koakowski, ci doar un derivat al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
budist birmanez dedicat lui weikza (mediator uman între lumi, înzestrat cu puteri extraordinare) punea în evidență stîngăciile comice ale spectacolului ritual de apariție a personajului. Asistența făcea haz de ele, înțelegîndu-le totodată ca aproximare prin definiție, imperfectă a supranaturalului. Pentru credincioși, greșelile voite de regie din episodul ritual făceau din el o conjectură performată, dacă e să folosim termenul cusan ; marcau participarea imperfectă, dar reală, la o altă lume, care nu putea fi integral reprezentată în termeni verosimili. în antropologie, ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
occidental (ba nici măcar acolo pe deplin) și că ea exprimă mai ales mentalitatea autorilor săi. Cu o anume lipsă de obiectivitate, cercetătorii au aplicat asupra realității religioase de pretutindeni grila modernității triumfătoare, cu un unic chip, treptat, dar inexorabil secularizantă. Credincioși dogmei laice a progresului, a evoluției liniare, ei au luat ca model situația occidentală, pentru a declara profetic că în lumea viitorului religia nu va mai avea relevanță publică în mod cert din punct de vedere politic, dar poate nici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care tematizează metodic întîlnirea religiilor ; există teologii ale dialogului interreligios, precum cea propusă de Claude Geffré, bazată pe un adevăr relațional, care pune în legătură adevărul revelației creștine cu ceea ce este adevăr trans-omenesc în celelalte religii. A devenit semnificativ numărul credincioșilor care nu numai că admit validitatea, culturală sau chiar spirituală, a altor credințe, dar integrează această diversitate în modul cum își concep propria credință. Epoca noastră nu e numai scena ascensiunii fundamentalismelor politizate, agresive. Ea se caracterizează și prin fenomenul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
propria tărie lipsită de forță, cea care poate oglindi printre noi strălucirea paradoxală a transcendenței înseși. Astăzi, doar formele extreme ale vieții religioase fundamentalismul și noile religiozități rămîn dominate de ideea puterii. Primul încearcă să obțină prin constrîngere alinierea tuturor credincioșilor la o normă de comportament religios. Cele din urmă interpretează religiile tradiționale ca pe niște sisteme de putere și de represiune împotriva cărora se revoltă. în schimb, la Conciliul Vatican II s-a formulat apăsat, prin actele conciliare, o temă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
atotcuprinzătoare. André Scrima a insistat deseori pe discernămîntul cu care sînt de privit cele două fețe ale doctrinei religioase : formulare irigată de adevărul revelat, dar și limită, încercuire pusă unei realități incircumscriptibile. El semnalează undeva condiția Textului sacru ca cugetător credincios, introducere la Nikolai Berdiaev. Sens care o poartă, o străbate, o depășește. Pasajul din crezul creștin care proclamă că Christos a înviat a treia zi după Scripturi ne dă spre meditație spune André Scrima Logosul ieșind, înviind din Carte, atrăgîndu-ne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nord, provincia Samaria. Cu trecerea secolelor, termenul Israel a încetat să denumească doar entitatea teritorială și politică a precedentului regat Israel (cu capitala în Samaria), astfel că, începând cu epoca persană, el a început să indice, mai degrabă, comunitatea celor credincioși lui Yhwh. Doar după această perioadă, termenul Israel corespunde, mai mult sau mai puțin, cu ceea ce înțelegem azi în mod obișnuit prin Israel, în sens etnico-religios; înainte de această dată este total impropriu să atribuim locuitorilor teritoriilor Iudeea, Samaria și Galileea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Israel. În această carte, totuși, vom prefera diferențierea între Israel și Iuda, indicând cu Israel doar regatul triburilor din Nord, lăsând-i, în orice caz, sensul său uzual generic numai în cazul expresiilor generale ce se referă la întregul comunității credincioșilor lui Yhwh, conștienți că această semnificație dobândește un sens istoric numai în perioada persană (secolele al V-lea - al IV-lea î.C.) sau succesiv. Obiectul de studiu al acestei cărți va fi, prin urmare, religia crezută, trăită și practicată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
3,4) și ulterior evocă victoriile sale militare care i-au adus eliberarea de jugul israelit. Aceste victorii militare sunt prezentate, după ideologia religioasă a timpului, ca victorii săvârșite de zeul moabit Chemoș, care „restituie” pământul poporului său și regelui, credinciosul său. În acest text, în concordanță cu concepția uzuală religioasă a timpului, zeul Chemoș este descris ca zeu al moabiților, iar Yhwh ca zeu suprem al poporului și regelui israelit. Conform acestei stele, cursul evenimentelor politice și militare poate fi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
zeul principal al regatului, după cum arată o inscripție de la Hirbet Beit-Ley: „Yhwh este zeul întregii țări, munții lui Iuda aparțin zeului Ierusalimului” (HAE, vol. I, pp. 245-246) și îl prezintă ca un zeu care-i binecuvântează și-i protejează pe credincioșii săi. De fapt, numele său apare de mai multe ori în formule de binecuvântare în care se cere ocrotirea, precum în ostracele din Arad n. 21: „Să-l răsplătească Yhwh pe regele meu” (HAE, vol. I, 386-387) și Arad n.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Yhwh pentru ca acesta să poată locui în mijlocul poporului său în templu. În acest fel templul devenea locuința sfântă a divinității și prezența sa în templu era garanția stabilității, a protecției și a favorului întregului popor. Sprijinul și protecția divină a credincioșilor săi se manifesta și în religiozitatea privată prin frecventele formule de binecuvântare adresate lui Yhwh. Zeița Așera Termenul ebraic ’ăšêrâ apare în Biblie de patruzeci de ori. El poate indica numele propriu al zeiței Așera sau, în același timp, un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o asemenea practică condamnată. Aceste câteva fragmente biblice, interpretate în contextul lor, ne permit să constatăm existența unui cult regal în cinstea Așerei în templul din Ierusalim cel puțin până în secolul al VII-lea î.C. Numai unele grupuri de credincioși, care mai apoi au dat viață teologiei pe care savanții moderni o definesc deuteronomistă (cf. Excursus 2), s-au împotrivit acestui cult. O opoziție decisă și unanimă împotriva sa, într-atât încât să fie clasificată ca „străină” sau „idolatrică”, dobândind
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
alte sanctuare de cult mai mici răspândite fie în cetăți, fie în restul teritoriului Regatului Israel. Aceste locuri de cult, în ciuda faptului că sunt lipsite de caracteristicile arhitectonice tipice templului, pot să fi găzduit funcțiuni religioase pentru comunitățile mici de credincioși, chiar și de tip familial. Între spațiile sacre ale regatului lui Israel, putem aminti așa-numitul „unghi de cult” al locus-ului 2081 din Meghido (Zevit, 2001, pp. 220-225), unde, într-un colț al unei curți acoperite, aferentă unui complex de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
trebui, înainte de toate, să excludem legislația cultuală din perioada postexilică și, ca atare, toate referințele cultuale din Pentateuh. Cele mai relevante obiecte utilizate în actul de cult atestate și de arheologie, și de Biblie, sunt desigur altarele (mizbēaḥ), deasupra cărora credincioșii prezentau divinității ofertele lor, în cele mai multe cazuri arzându-le (cf. infra, pp. 74-75). Arheologia a scos la iveală diferite altare din calcar - întregi sau fragmentare - la Tel Arad, Beerșeba, Dan, Meghido, Ghezer, Lachiș și altele. O tipologie răspândită era acea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate, hrănite, adorate, așezate în încăperile sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a fi lipsite de vitalitate, reprezentările divine dețineau puterea de binecuvântare și ocrotire a zeului pe care îl înfățișau și puteau chiar să devină obiect de cult sau să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
actuală, atribuția de a celebra acțiunile cultuale îi revine prevalent, dacă nu exclusiv, preotului, adică celui care administrează cele sfinte sau celebrează riturile sacre. În modul nostru obișnuit de a înțelege, preotul este perceput și ca intermediar între divinitate și credincioși, fiind reprezentatul divinității în fața credincioșilor și - invers - reprezentându-i pe credincioși înaintea divinității. Modul nostru de a înțelege rolul preotului provine în special din cultura latină și, prin ea, din funcțiunile cultului și caracterul reprezentativ pe care unele texte biblice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acțiunile cultuale îi revine prevalent, dacă nu exclusiv, preotului, adică celui care administrează cele sfinte sau celebrează riturile sacre. În modul nostru obișnuit de a înțelege, preotul este perceput și ca intermediar între divinitate și credincioși, fiind reprezentatul divinității în fața credincioșilor și - invers - reprezentându-i pe credincioși înaintea divinității. Modul nostru de a înțelege rolul preotului provine în special din cultura latină și, prin ea, din funcțiunile cultului și caracterul reprezentativ pe care unele texte biblice îl atribuie preotului (kōhēn). Totuși
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu exclusiv, preotului, adică celui care administrează cele sfinte sau celebrează riturile sacre. În modul nostru obișnuit de a înțelege, preotul este perceput și ca intermediar între divinitate și credincioși, fiind reprezentatul divinității în fața credincioșilor și - invers - reprezentându-i pe credincioși înaintea divinității. Modul nostru de a înțelege rolul preotului provine în special din cultura latină și, prin ea, din funcțiunile cultului și caracterul reprezentativ pe care unele texte biblice îl atribuie preotului (kōhēn). Totuși, atât mărturia Bibliei despre atribuțiile kōhēn-lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
perioadă istorică în care instituția monarhică nu mai exista de câteva secole. Dacă însă ne îndreptăm atenția asupra mărturiilor directe din regatele vecine, din mileniul al II-lea și I î.C., ne dăm seama că rolul de intermediar dintre credincioși și divinitate, ca și funcția de oficiant principal, nu erau îndeplinite de preot, ci de rege. Presupunerea că și în vechile regate ale lui Israel și Iuda regele ar fi îndeplinit un rol deosebit în cult este confirmată de unele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din credința că numai dumnezeul suprem poseda o autoritate suficientă pentru a decreta un destin favorabil unei persoane, pentru că numai el era capabil să țină sub control eventuale vicisitudini pe care credinciosul le-ar fi întâlnit de-a lungul vieții. Am dorit să tratez în acest capitol despre teologia binecuvântării pentru că ea, deși are legături indiscutabile, atât cu magia (cf. Cap. 5, pp. 90-94), cât și cu simpla rugăciune, avea și mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]