14,078 matches
-
între "posesorii unguri de moșii întinse și poporul român". În privința pronunțatului caracter maghiar al orașelor Oradea, Arad sau Timișoara, Iorga considera că aceiași presupuși unguri erau în cea mai mare parte evrei, evreul învățînd cu sîrguință orice limbă a naționalității dominante. (Să ne amintim că Iorga îi cunoștea mai bine pe evreii la care ne referim). În ceea ce privește poziția lui Kornis față de drepturile istorice, Iorga întreba dacă nu cumva ar trebui să fie reinstituit Sfîntul Imperiu Roman cu capitala la Roma; sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mediu burghez catolic și conservator din nordul țării, diagnostica situația cu precizia-i caracteristică: „În timpul catastrofei, sub povara Înfrângerii, spiritul oamenilor a suferit o schimbare majoră. Pentru mulți, dezastrul din 1940 a Însemnat eșecul deplin al sistemului și al clasei dominante”. Dar problemele, În Franța sau În alte părți, nu au apărut În 1940. Partizanii antifasciști de pretutindeni susțineau că luptă nu numai cu inamicii de război și reprezentanții lor locali, ci cu un Întreg sistem social și politic, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că speranțele pentru o Europă de Est democratică erau minime după 1945. Europa Centrală și de Est nu avea suficiente tradiții democratice sau liberale autohtone. Regimurile interbelice În această parte a Europei fuseseră corupte, autoritare și uneori criminale. Vechile pături dominante erau adesea venale. Adevărata clasă stăpânitoare În Estul european interbelic erau funcționarii, recrutați din aceeași pătură socială care avea să furnizeze mai târziu cadre statelor comuniste. În ciuda retoricii „socialiste”, tranziția de la Înapoiere economică și autoritarism la „democrația populară” comunistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
punctul de vedere al britanicilor). Conflictul dintre arabi și evrei s-a dezlănțuit abia după ce britanicii au ieșit din scenă. În Irak, unde Marea Britanie și America aveau interese petroliere comune, americanii i-au Înlocuit treptat pe britanici ca influență imperială dominantă. Egiptul a reprezentat Însă locul - deși, culmea, nu fusese niciodată o colonie britanică În sensul convențional al cuvântului - unde Marea Britanie a resimțit din plin umilințele și drama decolonizării, suferind o Înfrângere de proporții istorice. În criza Suezului din 1956, Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcute scrum; la fel și nădejdea În ajutorul Occidentului. Dacă dezvăluirile lui Hrușciov despre Stalin ori mișcările ezitante de reabilitare a victimelor terorii sugeraseră până În acel moment că ideologia comunistă conține sâmburele schimbării și eliberării, după evenimentele din Ungaria sentimentul dominant era unul de resemnare cinică. Această situație a avut și părțile ei bune. Întrucât popoarele din Europa de Est comunistă erau acum cumințite, iar ordinea lucrurilor fusese restabilită, conducerea sovietică din epoca lui Hrușciov a ajuns cu timpul să permită un grad
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
produs În masă și accesibil. Războiul a Întârziat apariția acestor modele, dar, la Începutul anilor ’50, noi linii de producție erau instalate Într-un ritm accelerat. În fiecare țară europeană occidentală exista o marcă și un model de autoturism local dominant, dar, În esență, toate erau uimitor de asemănătoare. Volkswagen Beetle, Renault 4CV, Fiat 500 și 600, Austin A30 și Morris Minor erau automobile micuțe, cu două uși, pentru transportul familiei: ușor de cumpărat, de condus și de reparat. Aveau caroserii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
serios marxismul și moștenirea sa politică. Raymond Aron - contemporanul lui Sartre și inamicul său intelectual, după ce-i fusese odinioară prieten - a fost toată viața anticomunist. Dar și el recunoștea (cu un amestec de regret și fascinație) că marxismul constituia ideea dominantă a vremii: religia seculară a epocii. Între 1956 și 1968, marxismul a trăit - ba chiar a Înflorit - În Europa Într-o stare de animare suspendată. Comunismul stalinist era În dizgrație după evenimentele și revelațiile din 1956. Partidele comuniste din Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care să demaște narațiunea interesată produsă de societatea burgheză. Așa-zisa cunoaștere revoluționară trebuia, pe scurt, să se substituie cunoașterii stăpânilor; În cuvintele lui Antonio Gramsci, atât de apreciate cu câțiva ani În urmă, lupta se ducea Împotriva „hegemoniei” clasei dominante. A doua premisă, care avea să domine și mai net módele intelectuale, era și mai Îndrăzneață. E vorba despre ideea seducătoare de a submina nu doar vechile certitudini, ci Însăși posibilitatea oricărei certitudini. Toate comportamentele, opiniile și cunoștințele trebuiau privite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
principiu, după această metodă. Intelectualii cei mai critici puteau fi, la rândul lor, „poziționați”. În cuvintele profesorului francez Pierre Bourdieu, cel mai influent exponent european al noii sociologii a cunoașterii, „discursul profesoral” nu este decât expresia „fracțiunii dominate a clasei dominante”. Dar această subversiune seducătoare prin care orice informație sau opinie este poziționată nu divulgă cum putem determina dacă un „discurs” e mai adevărat decât altul: o dilemă tranșată prin decizia de a considera Însuși adevărul drept o categorie determinată social
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La jumătatea anilor ’80, Spania, Portugalia și Grecia nu numai că trecuseră la democrația parlamentară printr-o transformare pașnică; În toate cele trei țări, partidul socialist local - clandestin și declarat anticapitalist cu doar câțiva ani Înainte - era acum forța politică dominantă, guvernând practic dintr-o poziție politică de centru. Regimurile lui Salazar și Franco au dispărut nu numai de la putere, ci și din amintire: politicieni dintr-o nouă generație se Întreceau pentru a câștiga susținerea unui electorat tânăr și „modern”. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea fi prezentată drept un beneficiu net pentru toate părțile, În vreme ce orice mișcare politică În direcția integrării sau coordonării europene periclita implicit autonomia națională și limita inițiativa politică internă. Schimbarea a fost posibilă numai atunci când, din motive proprii, liderii statelor dominante au căzut de acord să conlucreze pentru atingerea unui scop comun. Astfel, Willy Brandt și Georges Pompidou au fost cei care au lansat primul sistem de coordonare monetară, poreclit „șarpele”, din care Helmut Schmidt și Giscard d’Estaing au creat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1951, cărțile lui Glucksmann și Lévy au devenit bestselleruri influente. Vremurile se schimbaseră. Acest cutremur intelectual local are un evident caracter paricid. Aparent, ținta lui era dezastruosul filon marxist din gândirea occidentală, dar artileria viza cu precădere acele figuri dominante ale vieții intelectuale postbelice, din Franța și din alte părți, care priviseră din tribune meciul Istoriei, ovaționându-i pe Învingători și evitând politicos să se uite la victime. Sartre, de departe cel mai cunoscut dintre „tovarășii de drum”, a căzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a deschis În mod inevitabil chestiunea independenței. În această regiune, samizdatul a avut dintotdeauna și negreșit o tentă naționalistă. Un alt motiv a fost problema „rusească”. În 1945, populația celor trei state baltice era destul de omogenă: majoritatea locuitorilor aparțineau etniei dominante și vorbeau limba locală. Dar, din cauza expulzărilor forțate din timpul războiului și de după, ca să nu mai vorbim despre afluxul constant de soldați, administratori și muncitori ruși, la Începutul anilor ’80 populația era mult mai amestacată, mai ales În republicile nordice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
libere, conduși de ministrul de finanțe Václav Klaus (autodescris ca thatcherian) erau din ce În ce mai influenți. În aprilie 1991, după aprobarea În parlament a unui proiect de lege privind privatizarea Întreprinderilor de stat, Forumul Cetățenesc s-a scindat, iar facțiunea lui Klaus (dominantă) a devenit Partidul Democrat Civic. Klaus era hotărât să conducă țara cât mai repede spre capitalism. Dar, dacă pe teritoriile cehești exista o bază populară reală pentru acest obiectiv, nu același lucru se poate spune și despre Slovacia. Privatizarea, piața
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
UE chiar era pe ordinea de zi și Încercând, cu fiecare ocazie, să-i convingă pe partenerii străini că ca acest lucru trebuia să devină urgent realitate. Dar atenția Vestului era Îndreptată În altă parte. În fiecare capitală occidentală, preocupările dominante erau trecerea la o nouă monedă comună și transpunerea În practică a planurilor de integrare instituțională elaborate la Maastricht. În Germania, creșteau neliniștile privind costurile și dificultățile integrării fostei RDG. Iar catastrofa iugoslavă - care la Început servise drept avertisment pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și funcționari civili. Politicile care puteau afecta electorate importante sau interese naționale erau dezbătute În Consiliul de Miniștri și se soldau cu compromisuri alambicate sau aranjamente costisitoare. Ce nu putea fi soluționat rămânea pur și simplu În suspans. Statele membre dominante - Marea Britanie, Germania și, mai ales, Franța - nu puteau obține Întotdeauna ceea ce doreau, dar erau capabile să blocheze tot ceea ce nu doreau. Ca ansamblu de aranjamente, Uniunea Europeană era un caz unic. Nu avea nici o legătură cu statele separate din America de Nord În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
majoritatea În fostele colonii) a rămas un actor lingvistic important pe scena mondială, dar declinul francezei la ea acasă, În Europa, era indiscutabil și, pe cât se pare, ireparabil. Chiar și la Comisia Europeană din Bruxelles, unde franceza fusese limba oficială dominantă În primii ani ai Comunității, ceea ce le dădea vorbitorilor nativi din administrație un avantaj psihologic și practic semnificativ, lucrurile se schimbaseră. Nu atât intrarea Marii Britanii În UE a produs o modificare (toți funcționarii civili subordonați de la Londra vorbeau curent franceza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
90; trafic cu aur jefuit de la evrei 741 embargo arab al petrolului 418 emigrare 306, 308-311; după revoluția maghiară 294-295; est-germană 233-235; impactul Î 310, 312; non-europeni În Marea Britanie 311; restricțiile vest-europenilor 421, 675 Engholm, Björn 560 engleza ca limbă dominantă 691-693 Ensslin, Gudrun 384, 432-435 Enzensberger, Hans Magnus 255, 384, 387, 736, 739 epoca de aur a teatrului modern 351-352 epoca „frontului popular” 19, 74, 107, 130, 264, 376 Epoca Teoriei 368-370 epurare etnică 37, 39; a evreilor - vezi Holocaust
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
arome și esențe, băutorul din Evul Mediu adăuga ierburi, mirodenii, miere sau rășină și, precum predecesorii săi iluștri, iubea vinul cald pe care îl reîncălzea cu ajutorul unei lame de fier înroșită. Însă, consumul era întotdeauna o chestiune ce caracteriza clasele dominante care exploatau propriile vii. Țăranii trebuiau să se mulțumească cu un vin de tescovină 63 iar cei mai nevoiași dintre aceștia serveau vin doar în zile de sărbătoare. Comerțul vinicol beneficia, în secolul al XVII-lea, de procedeul de sterilizare
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
Grigore Ionescu și Traian Costa traduce din Vitruviu, Despre arhitectură (1964), redactând și o introducere. O broșură de specialitate, Despre o estetică a reconstrucției (1947), nu pierde din vedere „reconstrucția noastră spirituală”. Spirit aristocratic, în a cărui viziune asupra artei dominantă este tema frumuseții, C. rămâne atașat până la capăt unui crez întemeiat pe ordine, măsură, echilibru. Idealul armoniei, proclamat cu un condei vibrant și euforic, nu-i doar un surâzător concept de filosofie a culturii, ci urcă din fericita alcătuire lăuntrică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
tentative de réduire la sphère de la fonction poétique à la poésie, ou de confiner la poésie à la fonction poétique, n'aboutirait qu'à une simplification excessive et trompeuse. Elle est seulement, dans un certain type de message, la fonction dominante, déterminante, réduisant leș autres à un rôle accessoire. "362. Par conséquent, la fonction poétique doit être placée au centre de toute préoccupation linguistique 363, y compris traductologique. Nous nous demandons quelle est la matérialisation concrète de la fonction poétique dans le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
comme un fait social, que și l'on crée une sorte de dialectologie poétique "375. Comme nous l'avons observé au début de ce chapitre, la traduction de tout texte doit être précédée par une analyse du genre et de la fonction dominante. Dans le cas du texte poétique, la traduction comporte aussi une évaluation du degré de poéticité du texte et des mécanismes linguistiques qui créent le discours poétique. En d'autres mots, la démarche traductive est une étude approfondie de la fonction
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la poésie de Blaga enregistre, du point de vue prosodique, un retour vers le classicisme : " Dans ce volume que le poète considérait, selon le témoignage de șa correspondance, comme son recueil le plus réussi -, la rime occupe déjà une place dominante. "1497 Dans leș recueils ultérieurs (La cumpăna apelor Au Partage des Eaux, La curțile dorului Dans la Cour du Désir, Nebănuitele trepte Leș Gradins Insoupçonnés), tout comme dans leș poèmes écrits après 1943, ce retour aux rigueurs classiques de la prosodie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]