15,139 matches
-
fi astfel o funcție „lipsită de productivitate” În acest model, atâta timp cât deciziile manageriale sunt firești, logice și accesibile oricui fără a implica vreun cost. Mai mult, impunerea deciziilor este iarăși perfectă fără a implica costuri. Realitatea este foarte diferită de idealul propus. Există un cost al obținerii informațiilor, al luării deciziilor și al impunerii acestora și acestea au fost desemnate generic prin termenul de „costuri tranzacționale”. Concepția neoclasică este o ficțiune teoretică, menită să păstreze constante variabile manageriale și instituționale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și culturale invocate. Teoretic, conform modelului neoclasic, piața este un spațiu organizat doar În jurul prețurilor de echilibru, orice modificare a condițiilor inițiale simțindu-se În barometrul prețurilor și producând relaționări de circumstanță ale actorilor. Dimpotrivă, considerăm că acesta este un ideal teoretic, ipoteza noastră fiind aceea că piețele tind către spații sociale organizate ce se constituie În câmpuri sociale: un set de actori (În special colectivi - organizații) Între care se stabilesc relații de schimb - tranzacții - de diverse tipuri (de bunuri materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
operează cercetătorii. Individualismul este o construcție culturală, moștenire a unui patrimoniu cultural-simbolic creștin. Friedland și Alford (1991) vorbesc de logica instituțională care reasertează o cosmologie socială. Societățile moderne sunt Însă axate pe finalități, pe stări viitoare, plasând „epoca de aur”, idealul social, Într-un viitor potențial, spre deosebire de societățile arhaice care plasau acest ideal În trecut. De aceea, considerăm că este mai adecvat, În cazul societăților contemporane, să folosim termenul de teleologie socială În locul celui de cosmologie socială ca rațiune reasertată a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
creștin. Friedland și Alford (1991) vorbesc de logica instituțională care reasertează o cosmologie socială. Societățile moderne sunt Însă axate pe finalități, pe stări viitoare, plasând „epoca de aur”, idealul social, Într-un viitor potențial, spre deosebire de societățile arhaice care plasau acest ideal În trecut. De aceea, considerăm că este mai adecvat, În cazul societăților contemporane, să folosim termenul de teleologie socială În locul celui de cosmologie socială ca rațiune reasertată a instituțiilor formale. De asemenea, Douglas (2002) folosește conceptul de analogie a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
definire, iar caracterul se cristalizează ca urmare a influențelor din exterior și a educației. Adolescența, deși este o perioadă tulbure și plină de frământări, reprezintă vârsta inteligenței nonconformiste, a marii sincerități. Imaginația, puterea de creație și perspicacitatea ating forme maxime. Idealurile de viața și pregătirea profesională încep să capete contur și dispar în mod evident pasiunile vechi din copilărie și, de ce nu, chiar interesul pentru școală. Problema orientării profesionale se pune diferit în funcție de capacitățile intelectuale ale tânărului și de dorința profilării
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
conceput decât ca spiritualizare, purificare, înnobilare. Poeta devine cu timpul mistică, fără ca misticismul să fie direct exprimat artistic, și mesianică, făcând o cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile. După cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
regio, eius religio consacra o realitate deja existentă în unele părți ale Europei. Suveranii, protestanți sau catolici, se bucurau de această putere pentru a asigura, pe baza unei confesiuni obligatorii, omogenitatea spirituală a supușilor 200. În acest secol de înalte idealuri religioase, raporturile dintre Biserică și stat au fost abordate din două unghiuri diferite: în primul rând, din perspectiva reușitei sau eșecului Reformei în cea mai mare parte a țărilor creștine; în al doilea rând, măsura impactului violenței în procesul de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Grisonilor (protestanți), iar revolta, extinsă în întreaga regiune, a sfârșit cu masacrarea protestanților în iulie 1620 (Sacro Macello). Ludovic al XIII-lea ar fi dorit să-l sprijine pe împărat. În ciuda rivalității dintre cele două familii, ei aveau în comun idealul monarhic, dorința de a întări catolicismul în dauna protestanților și turcii, care amenințau permanent estul Europei. În consecință, Franța s-a oferit ca mediator în aprilie 1620 și a negociat cu Uniunea, iar la începutul lunii iulie același an la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
-lea al Prusiei, care suprimă Șerbia, Ecaterina a II-a a Rusiei sau chiar Francisc al II-lea de Habsburg, care încuraja învățământul și a îmbunătățit sistemul judiciar, care se erijează în adepți ai "despotismului luminat", admirat de Voltaire. Dar idealul căutat nu a fost atins, demonstrând că progresul și autoritarismul nu se pot acomoda: "totul pentru popor, dar fără popor". Un asemenea ideal de autonomie trebuia să se intersecteze în mod necesar cu problema socială și politică: "Pentru aceste lumini
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și a îmbunătățit sistemul judiciar, care se erijează în adepți ai "despotismului luminat", admirat de Voltaire. Dar idealul căutat nu a fost atins, demonstrând că progresul și autoritarismul nu se pot acomoda: "totul pentru popor, dar fără popor". Un asemenea ideal de autonomie trebuia să se intersecteze în mod necesar cu problema socială și politică: "Pentru aceste lumini nu se cere nimic altceva decât libertatea și cu adevărat libertatea cea mai inofensivă [...] adică aceea de a face din rațiune o utilitate
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o perioadă destul de mare de timp. Edictul de regularizare, din 1811, a fost începutul. Germania este prima țară în care s-a constituit un partid socialist puternic. Ferdinand Lassalle a fondat în 1863 Asociația Generală a Muncitorilor. Aceasta apăra un ideal reformist, considerând că instrumentul eliberării clasei muncitoare nu era revoluția, ci cucerirea pe cale pașnică a puterii prin sufragiu universal. Întemeiat pe idei contrare acestei Asociații de către August Bebel și Wilhelm Liebknecht, în 1869, Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Germania 373, care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
constituiau un grup de mari notabili asemenea nobilimii, prin condițiile lor de existență. Această mare burghezie s-a constituit în veritabile dinastii precum Schneider și Krupp în industrie, Rothschild în domeniul bancar etc. Mica burghezie, cu venituri mai scăzute, visa idealul de viață al marii burghezii. În țările în care nu exista o tradiție liberală, clasele mijlocii s-au îndreptat spre formațiuni extremiste. În Germania și Austro-Ungaria perpetuarea dominației sociale a aristocrației sau a marii burghezii au barat clasei mijlocii orice
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și pe parcursul secolului al XIX-lea. Pentru că a folosit datele geografice în fundamentarea politicii externe a statului german și pentru înțelegerea realităților internaționale din secolul al XIX-lea, Friedrich Ratzel a fost considerat, pe bună dreptate, un precursor al geopoliticii: Idealul pentru o mare politică, ce revendică puterea mondială, constă în combinarea factorilor continentali și maritimi"401. Treptat, personalitățile politice și culturale din spațiul german se vor racorda la teoriile care justificau imperiile coloniale și a fost elaborată doctrina pangermanismului. Considerând
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost o zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul său e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): "un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare". Un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare se află în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dospi și s-ar pierde în materialism". Între alți vinovați de acest delir al voinței, îl nominalizează pe Friedrich Nietzsche căruia îi face, destul de exact, și un succint portret. Sforțarea și scopul sînt componentele voinței, unde unele scopuri se numesc idealuri. Idealurile sînt scopuri prin excelență nobile (Paul Zarifopol). Odată definite sînt ridiculizate, iar Rusia sovietică, cu idealismul ei bolșevic pustiitor, este ținta predilectă. Un subiect ce-l preocupă este tipul politic, care, se vede, s-a perpetuat și în actualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și s-ar pierde în materialism". Între alți vinovați de acest delir al voinței, îl nominalizează pe Friedrich Nietzsche căruia îi face, destul de exact, și un succint portret. Sforțarea și scopul sînt componentele voinței, unde unele scopuri se numesc idealuri. Idealurile sînt scopuri prin excelență nobile (Paul Zarifopol). Odată definite sînt ridiculizate, iar Rusia sovietică, cu idealismul ei bolșevic pustiitor, este ținta predilectă. Un subiect ce-l preocupă este tipul politic, care, se vede, s-a perpetuat și în actualitatea postrevoluționară
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cari se vîră în clasa considerată ca cea mai de sus, fără să aibă legături de sînge cu dînsa, rămîn, orice ar face, totdeauna la ușă sau pe aproape. Drept vorbind, sforțările parvenitului semnifică negarea principiului claselor nobiliare, adică negarea idealului după care tocmai umblă el cu limba scoasă. Omul fără simț de clasă este o caricatură cu deosebire mizerabilă și stricătoare de apetit. Românul trebuie să o fi văzut in exemplare și numeroase și monumentale, pentru ca să găsească o așa strălucită
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
simțită libertatea, bunul neprețuit la care visează atît de aprins oamenii. Nimeni astăzi, cît ține lumea civilizată, nu visează toleranța fără înconjur. Dar actualitatea, cu apucăturile ei dictatoriale, face cu deosebire ingrată situația apostolilor pasionați și naivi al acestui fermecător ideal". Puterea tinde să diminueze pe cît posibil toleranța, ea fiind doar o idee regulativă, cu ajutorul căreia criticăm formele istorice ale puterii, și nu, din păcate, un principiu care să facă puterea de prisos. Critica în chestia dezarmării după strictul bun-simț
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
totul, chiar și revoluțiile, se pervertesc într-o fiară apocaliptică; așezată, cu profilul neclintit și, mai ales, grav - dar fără adevărata gravitate - ea îi smulge un strigăt de ură lui Baudelaire. Este burghezia. Să fim mediocri ! Să ne îmbogățim! devine idealul zilei și marea sărbătoare a anului este promenada boului gras". Exegeta, totodată, menționează: "Deși burghezia se proiectează pe plan social, semnificația sa este totuși spirituală: "O, cum omul a devenit concret..." zice altundeva Bacovia, aruncîndu-i anatema: ("Stă fără noimă catedrala
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
consecințele fiecărei forme pentru condițiile de viață, opunîndu-le apoi celorlalte forme, antidemocratice, ale orînduirii politice și încercînd să-i aduci pe cei ce te ascultă în punctul din care ei pot lua atitudine față de cele spuse pornind de la propriile lor idealuri fundamentale. Dar profesorul adevărat se va feri să impună auditoriului său, de la înălțimea catedrei, o anumită poziție, fie explicit, fie prin sugestie - acesta fiind evident modul cel mai neloial "de a lăsa faptele să vorbească de la sine" Și motivează această
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
toleranță, despre binele public, despre sacrificiul nostru pentru binele lor. "Ei cu ei!" Cum rămâne însă cu noi? Ce-ar fi deci "să dăm mână cu mână", să încropim o organizație civică a celor care sunt uimiți și triști că idealurile, suferințele și lupta lor pentru mai bine sunt batjocorite de escroci de Iași care au făcut hora unirii cu mafioți "dă" Bucuresci, vânzându-ne încă o dată. Astăzi, ca și ieri. E timpul ca partidul care a pozat în forța politică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aspirațiile evreilor de libertate politică și de recunoaștere a drepturilor evreilor. La 3 septembrie 1791, Constituția Franceză a inclus un capitol prin care evreii beneficiau de libertate deplină în exercitarea serviciului religios, Napoleon Bonaparte (1804) cunoscând bine psihologia evreiască și idealurile lor, în special cele legate de întoarcerea în Palestina, le va promite că în cazul în care armatele sale vor reuși instaurarea unui regim francez în Egipt, evreii vor primi dreptul de așezare în Palestina; inițiativa lui Napoleon răspundea, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și al lui Răducanu Ruset „cel tânăr”. Nobilității i se adaugă vocația culturală a familiei. Răducanu Ruset stăpânea o bună greacă veche clasică și urmase filosofia la München, Aglae, la rândul ei, era instruită, animată de idei liberale și de idealul Unirii. R. își petrece copilăria la moșia Căiuți (județul Bacău), învață cu preceptori străini, cărora le datorează, cel puțin, stăpânirea limbilor franceză, germană și engleză. În toamna lui 1870 este trimis la un pension din Geneva, internatul lăsându-i numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
confort și căldură, fiind potrivit pentru camera de zi, însă pe suprafete mari poate deveni obositor. Cei cărora le place această culoare sunt harnici, entuziaști și iubesc aventura. Mai puțin agresiv decât roșul, portocaliul este un antidepresiv și un regenerant ideal, o culoare antistres excelentă, care ne ajută să ne echilibrăm dinamic atunci când suntem agresați de factorii exteriori. Din punct de vedere psihologic, culoarea portocalie este indicată pentru reechilibrarea psihică, redeșteptarea organismului, trăirea plenară a vieții, fiind indicată în special pentru
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
afecțiuni renale, boli infecțioase, stimularea memoriei, afecțiuni cardiace, celulita; Contraindicațiile pentru această culoare se referă la persoanele melancolice, predispuse la depresie psihică. Violetul favorizează apropierea de latura spirituală a vieții, apariția inspirației, dinamizează intuiția, conferă candoare și puritate, aspirație spre ideal. Mulți muzicieni, poeți și pictori au arătat că momentele lor de mare inspirație au apărut în situații în care au fost înconjurați de o lumină violetă. Preferința pentru nunațele pure de violet indică o natură sinceră, inocentă, precum și o anumită
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]