15,170 matches
-
sec și o Înfruntă pe fiica ei. - Arthus de Kersaint este tatăl tău. Gwen se clătină sub șocul dezvăluirii. Yvonne și Arthus, cei mai mari dușmani din Lands’en, fuseseră amanți? Iar ea era fructul acestei legături? Încă de la naștere, maică-sa Îi inculcase ura pentru tot ce era Kersaint. Cum putea admite acum că ea, Gwen, făcea parte dintre ei? La fel ca Într-un joc de domino, consecințele acestei mărturisiri cădeau unele după altele, trezind În ea buimăceală, repulsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parte pentru ca Jeanne să poată face același lucru. Oricît de imperceptibil fusese gestul, Lucas băgase de seamă scurta Încordare a Mariei și se Întrebase oare ce putuse Ryan să-i spună care să justifice din partea ei o asemenea răceală față de maică-sa. - Ți-am pregătit patul În vechea ta cameră, anunțase aceasta, impasibilă. O să te lăsăm să te odihnești. În mod limpede Îndemnat s-o ia din loc, Lucas Își luase rămas-bun. Marie adormise buștean, dar, foarte curînd, somnul ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi iertat niciodată minciunile. Și nici tu, nu-i așa? Ușa care se deschise lăsîndu-l pe Milic să intre o scuti de răspuns. - Ce tot puneți voi la cale? Întrebă el, lăsîndu-și pipa pe bufet. Marie Întîlni privirea imploratoare a maică-sii, ale cărei buze articulau pe tăcute te rog. PÎnă la urmă, schiță un zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie nu fusese totuși niciodată atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aminti de disputa publică dintre PM și Gwen. Oare pentru că erau legați printr-un secret comun se detestau ei atît de tare? Jucaseră cumva o scenă perfect pusă la punct menită să Înșele lumea? Erau adversari? Erau complici? - Știai că maică-mea n-a jucat niciodată și cu atît mai mult n-a cîștigat nimic la Loto, și ca să mă menajezi nu mi-ai spus nimic, Îi reproșă Marie cu blîndețe. El eludă Întrebarea. - Ryan a fost mai puțin delicat. - Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Loïc În noaptea crimelor? - N-ai nimic mai bun de făcut decît să te ții după mine ca un cîine? se răsti ea. Lasă-mă-n pace. - M-am lăsat dus de nas prea multă reme. S-a terminat, Gwen. Maică-ta nu mai e aici ca să te sprijine, iar eu am de gînd să-mi exercit prerogativele de soț și de tată. - Nu mai spune! lansă ea plină de fiere. Micul Fifi se crede Rambo! Se făcu a nu lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie se apropie de Ronan și de tatăl lui, Îi Întrebă dacă știau unde plecase Gwen, apoi remarcă brusca stînjeneală a tînărului. Nelăsîndu-se nici el Înșelat, Philippe Îi porunci să vorbească, iar Marie, văzîndu-l că șovăie, se Înfurie. - Vrei ca maică-ta s-o sfîrșească la fel ca ei? Îl Întrebă ea cu brutalitate, arătînd spre sicrie. - Nu, firește că nu, răspunse Ronan pierzîndu-și cumpătul. Nu știu unde s-a dus, dar azi dimineață mi-a cerut să scot Zodiacul și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zise Philippe. Bujiile și-au dat duhul. Lancouët. Un golfuleț adăpostit de vînturile dominante, pe estuarul cu același nume. La mai puțin de un kilometru de fabrica de faianță. - Doar n-o să pleci? Marie se Întoarse și o văzu pe maică-sa, care stătea În pragul casei. Încercă să-i explice că trebuie neapărat să dea de urma lui Gwen, dar, pentru Jeanne, nimic nu putea fi mai decît priveghiul la căpătîiul fratelui și nepotului. - Îmi pare rău, mamă, dar morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o mișcare din gene. Era ca o stîncă. Dar pînă și stînca cea mai dură are fisuri. Iar Marie știa care era aceea a fiicei Yvonnei. - E nemaipomenit cît Îi semeni, zise ea. Aceeași morgă. Același dispreț. - Las-o pe maică-mea În afara acestor lucruri! - Vorbeam de tatăl tău, Arthus. Gwen se ridică, roșie de mînie: - Puțin Îți pasă că răsucești cuțitul În rană, numai să-ți atingi scopurile, nu-i așa? Ei bine, o să afli murdarul tău adevăr! Da, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
evitîndu-le privirile. - M-au angajat ca menajeră, stați să vedem, era prin... Era cu cîțiva ani Înainte să se nască PM. Bietul copil, era plăpînd, mereu bolnav... Trebuie să spun că Arthus nu s-a interesat niciodată de el, și maică-sa nici atît. Oricum, În familia asta, totul era doar pentru fiul cel mare, Erwan. E adevărat că avea toate calitățile, era frumos ca soarele de pe cer, inteligent, Înzestrat pentru orice, și eu țineam mult la băiatul ăsta, adorabil, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Înțelese. - Dacă ții la fiica ta, nici o vorbă despre vizita mea! Nici un gest suspect, e limpede? Abia avu cînd să se ascundă Îndărătul ușii Încăperii că Marie intra deja. Cufundată În gînduri, nu băgă de seamă agitația neobișnuită a maică-sii. - Ai căzut prost, fetițo, tocmai ieșeam, spuse Jeanne luîndu-și haina. - Stai, mamă... Știu tot... - Chiar nu am timp, mormăi Jeanne Împingînd-o spre ieșire. - Dar stai o clipă, ascultă-mă! Coșmarul acela oribil pe care-l aveam cînd eram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a o zămisli) este figurată pe zidurile de la Daphni. Astfel se ordonează în jurul Arhi-icoanei din centru și pornind de la ea ca tot atâtea manifestări sau emanații ale Puterii sale, și întemeindu-se în mod tainic în ea, personajele istoriei sfinte, Maica Domnului, arhanghelii, profeții, martirii, sfinții, asceții, în vreme ce evenimentele legate de viața fiecăruia care dau naștere tot atâtor cicluri sunt raportate la niveluri și potrivit unor scări care sunt de fiecare dată funcție a importanței lor respective adică a gradului de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de partea cealaltă a străzii, strecurându-se printre trecătorii care se apropiau curioși și făcându-se nevăzut În masa de capete, după ce Îi adresase poetului un gest obscen. — Sunt prior al Florenței, animalule! Să-i dai cu tifla cățelei de maică-ta! strigă Dante În timp ce falsul cerșetor Îi pierea din vedere. Tersit mizerabil! mai avu puterea să adauge, gâfâind de efort și de enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceeași cămilă. Voi aștepta, aștept, doar frigul, numai frigul mă face să tremur așa. Mai rabdă, sclav nemernic! De când mă știu tot rabd. Pe vremea când eram acasă, în satul acela din Masivul Central, lângă taică-meu, un necioplit, lângă maică-mea, o brută, și vinul, și supa cu slănină cea de toate zilele, și vinul mai cu seamă, acru și rece, și iarna fără de sfârșit, troienele de zăpadă, ferigile scârboase, oh, voiam să plec, să le las în urma mea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
baros invizibil. Din fericire, capacitatea de concentrare a lui Lucille e minimă, iar atenția îi este distrasă de intrarea specialistului nostru în machiaj, Jacques, care o trage și-o așează pe un scaun pentru un retuș. — și apropo! Unde e maică-ta aia? îmi strigă ea peste umăr, în vreme ce scanează trusa de scule a lui Jacques în căutarea nuanței potrivite de ruj roșu-burgund. — O să vină imediat. Mă uit la ceas, rugându-mă, în tăcere, ca timpul să se oprească în loc măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se pare că ea și mama ta erau de nedespărțit în timpul facultății, așa că acum moare de nerăbdare s-o cunoască pe fiica Patriciei Truman. — Mi-ar face mare plăcere, am răspuns, privindu-l visătoare peste masă. S-o cunosc pe maică-sa? Nu mi se mai întâmplase niciodată să primesc o astfel de invitație de la a doua întâlnire. Tocmai terminasem cea mai somptuoasă masă din viața mea - Randall, cu mult mai disciplinat în privința dietei decât mine, comandase friptură de ton cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mersese bine? Am încercat să nu-mi arăt dezamăgirea, dar mă simțeam destul de pleoștită. De ce-mi îngăduisem să sper? De ce interpretasem atât de pozitiv bujorii ăia, cinele costisitoare, complimentele în exces, favoarea cu Vivian, invitația s-o cunosc pe maică-sa... de fapt, gândindu-mă mai bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale pozitive. În realitate, nenorocitul făcuse tot ce se putea - cu excepția unei serenade în fața ferestrei - ca să mă facă să cred că e interesat de mine! În fața restaurantului, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să dăm vina pe morți. Am simțit cum îmi urcă sângele în cap. I-am aruncat lui Randall o privire tăioasă, dar el a rămas absorbit în ceea ce-i povestea taică-su și nu mi-a sărit în ajutor. Oare maică-sa încerca să mă facă să-mi ies din pepeni la doar douăzeci de minute de când făcusem cunoștință? Pentru că dacă asta încerca, atunci azvârlirea unei insinuări insultătoare la adresa tatei și a unui comentariu îngâmfat la adresa mamei era calea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
departe vorba de un parc de rulote, Claire! — Nu din cauza asta m-am supărat, Randall! Cuvintele îmi sunau împleticite din cauza nervilor. De ce nu înțelegea că eu obiectam împotriva atitudinii de „eu sunt regina și nimeni nu e ca mine“ a maică-sii? Iar el vorbea de parcă ar fi meditat pe subiectul originii mele „potrivite“! și ce era cu chestia aia cu cariera? — știi că slujba mea e foarte importantă pentru mine, nu? l-am întrebat, întorcându-mă în scaun ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Mă gândesc la asta de mai multe săptămâni, iar ieri dimineață, când am vorbit cu mama, chiar ea a fost cea care a deschis subiectul. Mie mi se pare foarte logic. — Ce e logic, Randall? l-am întrebat, deși menționarea maică-sii și a opiniilor ei m-a făcut, dintr-o dată, să nu mă mai simt în largul meu. Ce părere ai avea să te muți în apartamentul meu? E spațiu suficient și n-ar mai fi nevoie să-ți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian reprezenta întruchiparea matură a unei ramuri extrem de virulente a tiranului din școala elementară - genul care-i trăgea apa peste cap vreunui tocilar, căruia, în același timp, îi fura și banii de sandwich. Pe el îl lăsa cotonogit, iar pe maică-sa o insulta. Iar Lulu era versiunea de treizeci și ceva de ani a lingăului clasei. Fata imposibil de perfectă, care stă în primul rând și ridică mâna ca să răspundă la toate întrebările pe care le pune profesorul. Fata supercompetitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am în mână un manuscris bun de publicat - da, vreau să zic joia asta - atunci eu o să fiu scârba care-o să primească înapoi și ultimul penny pe care l-ai luat ca avans. Capice 1? Nu-mi pasă dacă maică-ta mai are trei ore de trăit - Vivian a trântit receptorul, după care l-a sunat pe Tad, noul ei asistent (douăzeci și patru de ani, fost manechin de lenjerie intimă masculină, care în cursul acelei dimineți scrisese „auteor“ într-un e-mail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
țipat ea de peste birou. Ochii ca de jad îi scăpărau. În nouăzeci și nouă la sută din cazuri, Vivian recurgea la una dintre cele trei tirade preferate: 1) De ce sunt eu singura care pricepe; 2) Eu nu sunt nenorocita de maică-ta; 3) De ce trebuie eu să le fac treaba tuturor? Sau, dacă erai cu-adevărat norocos, atunci ți se oferea un platou compus dintr-o nouă și captivantă combinație de tirade. — Îmi pare rău, Vivian, am bolborosit eu. O să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
viața mea amoroasă. Probabil că era mai bine că nu mai rețineam toate detaliile. — și, cum merge coabitarea? a continuat Luke. Te-ai mutat cu prietenul tău, nu? — Da. Week-end-ul trecut. și e, ăăă, super. Extaz domestic cu băgăreața de maică-sa și cu Svetlana cea tăcută. și-atunci, dintr-o dată, m-am decis să las naibii toate precauțiile. Luke era prietenul meu. și de ce să nu-l invit pe prietenul meu Luke să meargă cu mine într-un week-end în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gură. De când aterizasem, mă îndopasem tot timpul- stomacul meu era destul de relaxat ca să se bucure, din nou, de mâncare. Ceea ce-ai mâncat tu acum? mi-a răspuns Suzanne, trecându-mi o șuviță după ureche. și tu ce faci, copile? Maică-ta mi-a zis că, în ultima vreme, ai fost legată de birou. Dar prietenul tău e tare drăgălaș! — Luke? am întrebat eu uitându-mă cătreel. Luke stătea de vorbă cu mama, la o masă de lângă noi. — Suz, Luke nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
intrarea secundară. Mama m-a strâns de mână. și-apoi... Un urlet asurzitor a străbătut aerul. Lucille. La zece pași în fața mea, așezat pe un scăunel, în vestibulul din spatele bisericii, se afla mirele meu. — Ghinion! a început să se lamenteze maică-sa, ca scoasă din minți. Pe față i se întipărise o expresie îngrozită. — Ghinion! Nu... poate... să... te... vadă... înainte... de... nuntă! Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]