16,589 matches
-
din anul 169343, copii în limba slavonă circulau în Moldova mult mai devreme; Alexandru Mareș pomenește de un fragment succint (doar două file) păstrat într-un manuscris care datează din intervalul 1553-156344. Sunt doar câteva semne că, sub formă de manuscrise, diferite copii și variante, în slavonă, grecește, sârbă, circulau în spațiul românesc, chiar dacă azi nu mai există dovezi palpabile ale acestor prezențe. Dar aceasta este una dintre marile probleme ale cercetătorului care vrea să reconstituie trecutul: absența documentelor, care nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
accesibile pentru creștinul de rând își făcuse lucrarea și în imaginarul românesc. Versiunea grecească a bestiarului lui Damaschin Studitul, lipsită deci de aspectul moralizator, "i-a fost desigur cunoscută lui Dimitrie Cantemir", confirmă și Mihai Moraru, de vreme ce ea circula în manuscris la Constantinopol încă de la 1598 și sub formă edită din 164347. Doar că principele știa foarte bine că, în cultura europeană, nu lucrarea lui Damaschin Studitul impusese norma reprezentărilor și simbolurilor animaliere, ci Fiziologul. Chiar dacă Fiziologul a influențat scrisul românesc
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
53. În fine, nu au lipsit nici traducerile din greacă. Alexandru Mareș fixează convingător prima traducere în limba română a lucrării înainte de anul 159254. În fine, într-un erudit studiu introductiv, Alexandru Moraru numără nu mai puțin de 36 de manuscrise românești, în toate cele trei provincii istorice, acoperind patru secole (al XVI-lea-al XIX-lea), la care se adaugă ediția realizată de Antim Ivireanul în 1700, reluată ulterior de încă patru ori55. Prin urmare, acest procedeu, de alăturare emblematică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încă de sub mirajul descoperirii unor teritorii noi, cu promisiunile lor și cu legendele seducătoare. Din aria scrierilor parenetice, Învățăturile lui Neagoe Basarab, text care a circulat atât în slavonă, cât și într-o tălmăcire românească efectuată în jurul anului 1653 (trei manuscrise o conservă, cu variații nesemnificative, în întregime, dintre care unul i-a aparținut lui Ștefan Cantacuzino, fiul Stolnicului Constantin Cantacuzino, contemporanul lui Cantemir 68). Dan Zamfirescu a pus în oglindă pasaje din scrierea atribuită domnitorului muntean și fragmente din Fiziolog
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
deferență, simboluri animaliere creștine cu o mare autoritate în epocă. Spiritul său este unul raționalist, nu religios. În fine, o realizare mirabilă a culturii române o reprezintă o traducere aproape intergrală a Istoriilor lui Herodot, la mijlocul secolului al XVII-lea. Manuscrisul, descoperit de Nicolae Iorga la mănăstirea Coșula și editat în transcrierea lui C. Onciu în 190979, nu se înscrie în nici o direcție coerentă a epocii, nu ține de nici un program explicit, ci are alura unei întâmplări misterioase; din această cauză
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Danovici", "care ar putea fi chiar Dosoftei, în anii tinereții sale, eventual ajutat de un colaborator apropiat, rămas necunoscut"82. În urma unui excurs cazuistic, el acceptă ca plauzibilă ipoteza lui Ștefan S. Gorovei, menționând și un amănunt care ne interesează: manuscrisul traducerii lui Nicolae Milescu, remaniat de traducătorul mai sus pomenit, a fost cel pe care Dimitre Cantemir amintește, în Descriptio Moldaviae, că l-ar fi citit cândva ("legebamus aliquando in Herodoti manuscripti historiis"). Dovada cea mai clară este menționarea unui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
apărut la câteva secole după Herodot. Prin urmare, conchide N.A. Ursu, Cantemir a citit cu siguranță tălmăcirea remaniată a lui Nicolae Milescu.83 Într-un comentariu la ediția sa critică, Virgil Cândea sugerează posibilitatea ca tocmai acestă versiune românească în manuscris să-i fi stat la îndemână tânărului pincipe atunci când redacta, grăbit, Divanul 84. Unele animale pot veni în Istoria ieroglifică din Istoriile lui Herodot. Crocodilul, de exemplu, descris minuțios acolo. Dar, dacă e plauzibil ca junele Cantemir, ambițios și dornic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și dornic să demonstreze ceea ce a acumulat și să impresioneze prin erudiția sa, s-a putut baza pe un contact mai vechi cu textul românesc, este puțin probabil ca maturul Cantemir să se fi bizuit pe amintirile unei lecturi a manuscrisului, făcută la o vârstă necoaptă, în adolescență. Sigur, toate aceste informații nu fac decât să ne readucă la una dintre întrebările inițiale: respira Cantemir aerul nerarefiat al culturii autohtone? S-a format el în acest spațiu cultural, lipsit de continuitate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care se va prelungi până astăzi în filosofia din această parte a lumii"1. Altfel spus, Cantemir nu are precursori și nici nu se impune ca precursor. În pofida circulației lucrării sale, nu doar în formă tipărită, ci și în copii manuscrise, ea nu a avut nici forța intrinsecă, dar nici nu a găsit contextul potrivit pentru a reuși să se impună ca model. Oricum, ceea ce ne interesează în acest capitol nu este o rezumare sau o analiză a scrierilor filosofico-teologice ale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a credințelor creștine. Natura animală, comună tuturor și descrisă în literatura păgână servește ca punct de sprijin unei reformulări creștine care reprezintă adaptarea sa sirituală"42. Tradus prompt în latină, cel mai probabil în secolul al IV-lea, deși primele manuscrise păstrate datează din secolul al IX-lea, acest tratat atrage imediat și influențează decisiv întreaga cultură europeană, fiind tradus, prelucrat, transformat, imitat, într-un cuvânt adaptat în toate limbile vernaculare și slave ale Europei creștine. Simplitatea sa, continuarea unei tradiții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
calități fictive, reușesc să le facă verosimile și să le pună de acord cu mentalitățile vremii"60. Așa stând lucrurile, este limpede că oamenii Evului Mediu, asaltați de miturile și de legendele care umpleau spațiul cotidian prin reprezentările iconografice din manuscrise sau tipărituri și, mai ales, din sculpturile catedralelor gotice, credeau în existența acestor animale. Așa erau educați. Cazul cel mai elocvent și mai cunoscut, adeseori comentat, este cel din Cartea lui Messer Marco Polo, în care, văzând în Regatul Basman
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
său simbolic și alegoric îi va asigura, pentru multă vreme, și o prezență de necontestat în "cartea naturii" (deci, în realitate). Cu toate acestea, cu cât se solidifică încrederea în existența sa, cu atât el este vânat mai insistent prin manuscrise, incunabule, cărți și în reprezentări iconografice. Devine un simbol autoritar, un element aproape obligatoriu, până ce densitatea abuzivă a aparițiilor sale îl condamnă, începând cu Renașterea, la un rol decorativ. În cele din urmă, odată cu tensionarea raporturilor dintre omul care capătă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Buneivestiri, fie Întrupării Mântuitorului în trupul Fecioarei Maria. Jean-Pierre Jossua, analizând prezența în artă și în iconografie a acestui cuplu, delimitează cinci categorii principale de reprezentări: "1. Simbolism religios posibil sau sigur prin context (Întruparea): tânără fată și unicorn în manuscrisele Fiziologului și al Psaltirilor, de la 800 până la 1100 (fără vânătoare). 2. Reprezentări cel mai probabil profane: tânără fată și unicorn, cu sau fără vânători, dar fără urmărire în fugă, de la 1200 la 1450. 3. Simbolism religios posibil sau sigur prin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
așadar? Sigur, o pasăre răpitoare, așa cum îi fixează locul însuși autorul în ierarhia zburătoarelor. Dar ce fel de pasăre de pradă? Căci rolul său nu este unul negativ, ca al celorlalte răpitoare. Termenul apare rar, e folosit în doar câteva manuscrise vechi și, explică Vasile Arvinte, "este caracteristic scriitorilor moldoveni din epoca veche, în primul rând lui D. Cantemir"1. Prima sa atestare ar fi cea din ms. 45, adică în traducerea Bibliei datorată lui Nicolae Milescu. Versetul al paisprezecelea din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vor fi, probabil, niciodată scrutate cu luciditate și bărbăție, căci confirmă incompatibilitatea lor cu ideea de istorie literară și chiar imposibilitatea unei istorii literare: trei secole de apariții întâmplătoare, neorganice, izolate, ignorând, adesea, orice precedență, o circulație precară a unor manuscrise incomplete sau viciate (fiindcă de editare rareori putea fi vorba în condițiile unui monopol bisericesc), inexistența unui mediu propice receptării, a unui număr rezonabil de știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
iaste [...], capul ca de cerb, în grumazi scurți, coama rară, genunchele, picioarele supțiri, ca de cerbu. Aceale fieri le aducu de la Etiopiia, pre mare." 38 Floarea darurilor, ed. cit., pp. 169-170. 39 The Bestiary of Philippe de Thaon, ediție după manuscrisul original de Thomas Wright, editat de R. și J. E. Taylor, Red Lion Court, Fleet Street, London, 1841, p. 13. În traducere liberă, ar veni cam așa: Acolo așază o fecioară cu sânul dezgolit, iar unicornul îi simte mirosul. Apoi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
iconografia medievală este cea a lui Jürgen W. Einhorn, Spiritalis unicornis. Das Einhorn als Bedeutungstdiger in Literatur und Kunst des Mittelalters, Wilhelm Fink Verlag, ed. a II-a, München, 1998, care conține peste 200 de reproduceri ale unor imagini din manuscrise, din iconografia creștină sau pur și simplu din pictură, sculptură, miniatură ș.a.m.d. Autorul german îl pomenește și pe Cantemir, însă doar în treacăt, fără să dea semne că ar ști foarte multe despre bestiarul acestuia. Cine l-ar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Socialiste România, București, 1985, p. 304. 49 Idem, p. 500. 50 Mihai Coman, op. cit., p. 181. 51 Idem, p. 187. 1 Vasile Arvinte, Studiu lingvistic asupra cărții a treia (preoția) din Biblia de la București (1688), în comparație cu ms. 45 și cu manuscrisul 1389, în vol. Monumenta Lingue Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars III. Leviticus, volum întocmit de Vasile Arvinte, Ioan Caproșu, Elsa Lüder, Paul Miron, Eugen Munteanu, îngrijirea editorială a volumului de Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Studitul, op. cit., p. 88. 20 Leonardo da Vinci, Scrieri literare, prefață, traducere și note de Ovidiu Drimba, Editura Albatros, București, 1976, p. 88. 21 Le Bestiaire divin de Guillaume Clerc de Normandie, trubadur din secolul al XIII-lea, publicat după manuscrisele Bibliotecii Naționale, cu o introducere despre bestiare, tratate despre păsări și lapidare ale Evului Mediu, considerate în raporturile lor cu simbolistica creștină, de C. Hippeau, Editura Slatkine Reprints, Geneva, 1970, p. 134. 22 Sénèque, Questions naturelles, texte traduit par Paul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vor fi, probabil, niciodată scrutate cu luciditate și bărbăție, căci confirmă incompatibilitatea lor cu ideea de istorie literară și chiar imposibilitatea unei istorii literare: trei secole de apariții întâmplătoare, neorganice, izolate, ignorând, adesea, orice precedență, o circulație precară a unor manuscrise incomplete sau viciate (fiindcă de editare rareori putea fi vorba în condițiile unui monopol bisericesc), inexistența unui mediu propice receptării, a unui număr rezonabil de știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
iconografia medievală este cea a lui Jürgen W. Einhorn, Spiritalis unicornis. Das Einhorn als Bedeutungstdiger in Literatur und Kunst des Mittelalters, Wilhelm Fink Verlag, ed. a II-a, Munchen, 1998, care conține peste 200 de reproduceri ale unor imagini din manuscrise, din iconografia creștină sau pur și simplu din pictură, sculptură, miniatură ș.a.m.d. Autorul german îl pomenește și pe Cantemir, însă doar în treacăt, fără să dea semne că ar ști foarte multe despre bestiarul acestuia. Cine l-ar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Socialiste România, București, 1985, p. 304. 448 Idem, p. 500. 449 Mihai Coman, op. cit., p. 181. 450 Idem, p. 187. 451 Vasile Arvinte, Studiu lingvistic asupra cărții a treia (preoția) din Biblia de la București (1688), în comparație cu ms. 45 și cu manuscrisul 1389, în vol. Monumenta Lingue Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars III. Leviticus, volum întocmit de Vasile Arvinte, Ioan Caproșu, Elsa Lüder, Paul Miron, Eugen Munteanu, îngrijirea editorială a volumului de Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
LT). 107 Edgar Allan Poe, "Mellonta Tauta", în Mellonta Tauta, tr. Petre Solomon, Ed. Tineretului, 1968, pp. 170-190 (n. trad.). 108 Salman Rushdie, Grimus, tr. Daniela Rogobete, Polirom, Iași, 2008, pp. 92, 94, 107 (n. trad.). 109 Prima variantă în manuscris datează din 1602, a doua din 1612, versiunea completă în latină fiind realizată între 1613-1614 și publicată la Frankfurt în 1623; traducere de Corneliu Vilt, Ed. Științifică, 1959; ed. nouă, tr. Bratu Eliant, 2006 (LT). 110 Ed. Ramuri, Craiova,1939
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Orientul Apropiat, Grecia sau altundeva în Europa) nu putea fi cunoscută de alte școli medicale decât accidental. În acele timpuri circulația medicilor (uneori numai pentru a audia un maestru dintr-o școală medicală recunoscută) era mai obișnuită chiar decât circulația manuscriselor. Chiar și după inventarea tiparului, câteva sute de ani, au fost tipărite cu precădere operele clasicilor (imensa literatură greco-romană) și nu a medicilor trăitori în acele timpuri. În această situație, observațiile făcute în diferite părți ale lumii și în diferite
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a păstrat nici un rând. În acest context, imaginea pe care o avem despre medicina antică este destul de fragmentară. Cred că cel mai dezastruos eveniment din istoria culturii universale a fost incendierea Bibliotecii din Alexandria. Acolo erau păstrate aproximativ 700 000 manuscrise. De atunci, niciodată în istoria lumii nu s-a mai reușit o performanță comparabilă. Cele mai faimoase biblioteci ar putea să conțină ~ 20% din tot ce se publică în lume. La vremea ei, Biblioteca din Alexandria s-ar fi putut
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]