15,766 matches
-
În comuna noastră nu a mai existat secția germană În cadrul școlii (subl.În orig.). Anul acesta s-a reînființat o secție germană. Ne-am bucurat foarte mult”. Partea subliniată a fost eliminată că, de unde avea să știe biata pionieră că moșu-său Ceaușescu bătuse laba cu niscaiva ștabi din vest, În fața cărora Își luase angajamentul să?! Iată-ne ajunși la epuizarea fondului arhivistic „Direcția Generală pentru Presă și Tipărituri - Colectivul Vaslui”, după o lungă și exhaustivă parcurgere a sa. În continuare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
am devenit prieteni buni atât cu Miguel, dentistul lui Alfonso, cât și cu Sonia și Mari, soția și cumnata lui care stăteau și numărau stelele în hamacul din fața casei lui Alfonso. „Ha, ha, ha, o să creadă copii că a venit Moș Crăciun! Oricum, cred că trebuie să le dai cadourile după discuții și tratamente ca să mai ai clienți până la sfârșit” opinează Mari, care este manager pe un vas de croazieră în Galapagos și își petrece concediul la sora ei în Santo
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
agitată cu ceva râsete, apoi Alfonso vine la noi și depune un animăluț ciudat pe podeaua camionetei. Un armadillo!! exclam încântată, amintindu-mi unul din episoadele din Friends în care Ross se costumase în armadillo din lipsă de costume de Moș Crăciun. Armadillo-ul este un fel de bursuc gri lung de aproape jumătate de metru, din care coada are cam 20 de centimetri, acoperit parcă cu zale din cap până în picioare și cu niște ochișori mici, negri și speriați. Are gheare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
așa cum a făcut și cele două au redevenit prietene apropiate. Petrec Crăciunul cu familia Karinei, compusă din nenumărați frați, surori, nepoți, unchi și mătuși. Au un brad mare, împodobit cu tot felul de cadouri și bunicul este costumat într-un Moș Crăciun asudat. Fac eforturi să înregistrez Crăciunul la căldura de treizeci de grade pentru mine, frigul și zăpada sunt esențiale și parcă evenimentul trece fără să-l simt cu adevărat. După ceva mai mult de o săptămână sunt gata de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
al lui e tot un actor, Ian (Leslie Phillips). într-o bună zi, Ian e înștiințat de o nepoată de-a lui că va trebui s-o găzduiască, în apartamentul lui din Londra, pe fiica ei adolescentă. Fiind genul de moș nepămîntean care spune rect în loc de cur, Ian e convins că fata va fi un înger, drept care nu mai știe unde să fugă atunci cînd ea se dovedește a fi o adolescentă modernă normală nedelicată, tupeistă, înarmată cu aerul ăla de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vin vechi. ̨ n cel mai uimitor moment al filmului, el se învoiește să și pună apartamentul la dispoziția lui Venus și a băiatului respectiv, apoi se gîndește mai bine și hotărăște să facă scandal : nu vrea să fie un moș cumsecade tot ce vrea e să i se recunoască statutul de mascul, de rival. Venus are un aer testamentar, dar nu e aerul ăla plin de importanță, amestec de autocelebrare și autocompătimire, care, de la Luminile rampei al lui Chaplin la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
după cum veți lectura în carte, motiv pentru care Marița, îl determină pe soțul ei Ghiță, să jure fals la un proces prin care a cîștigat un teren dobândit de Costache. Feciorii lor, Ion și Gheorghe, au provocat multe nenorociri familiei moșului lor, Costache Gheorghiu, ducând la procese interminabile și hotărâri judecătorești nedrepte, acestea ca urmare a unor legi rămase în vigoare de pe vremea iobăgiei, ce fusese desființată încă de părintele statului modern, Alexandru Ioan Cuza. Nenorocirile ținându-se lanț, familia Costache
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
semăna la mare adâncime că putrezesc boabele sau răsar prea târziu. Fețele lor erau pârlite de soarele și vânturile primăverii, unii erau îmbrăcați subțire și cu capetele descoperite alții, din contra, îmbrăcați gros și cu căciulile pe cap, așa cum era moș Costică Umbrosu care la întrebarea glumeață de ce umblă cu căciulă, răspunse: „ca să-mi țină umbră, măi băieți, că altfel mă doare capul!”. La o răspântie de drumuri începuseră să se adune băieții și fetele, strigând și chiuind, de parcă toată lumea era
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ale buturugii, ce le tăiaseră în drumul spre ogor și o luară la fugă călcând în smârcurile mlăștinoase din vale, care îi împroșcau cu apă murdară. Ajunseră lângă Costache și începură să-l lovească cu cruzime, neoprindu-se nici când moșul lor era doborât la pământ. Caii urcă pe drumul bine știut de ei. Se opresc la casa de la vale unde țineau minte că se afla grajdul lor dar Gheorghiță îi mână mai departe la deal, la noua locuință a lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de înțelegere și pace. Trebuie să înțeleagă și soru-mea Marița că nu se poate trăi astfel, ura și dușmănia nu are nici un rost între neamuri atât de apropiate. Mihăiță, mânios tare că verii lui au îndrăznit să ridice parul asupra moșului lor drept, se gândea la planuri de răzbunare dar la auzul acestor vorbe Costache l-a liniștit spunând că Dumnezeu îi va lumina ce cale trebuie să aleagă. Treburile zilei fiind duse la bun sfârșit, după ce au cinat s-au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din ce în ce mai scumpă, întrebă cumnatul Ghiță Cocuz. Costache nu se grăbește să răspundă, el este lămurit cu unele lucruri, dar trebuie să le spună mai pe înțelesul lor, de oameni mai puțin școliți. Aruncă o scurtă privire spre socrul lui Ghiță, moș Negruș, trase aer în piept și privindu-și cumnatul în ochi spuse: − Apăi, cumnate, îmi pare mie că nu prea știi de trebile politice din țară. Nici eu nu le cunosc prea bine dar am înțeles câte ceva din ce ne
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
I-o dădu lui Ghiță s-o ducă el în odaie iar el merse în chiler să caute ceva , care să meargă cu un pahar de vin. A luat nuci, pîine și sare și reveni la musafiri. în lipsa celor doi, moș Negruș privi cu atenție la fotografiile de familie puse pe pereți și prubului din ochi ce zestre o aștepta pe Emilia. Venind Costache și Ghiță de pe la treburile lor, se așezară în jurul mesei și începură să spargă nuci, muind miezii în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
celălat fierar din târg stăteau destui în așteptare, așa că, neavând încotro, au tras căruța în curte, au deshămat caii legându-i de mănușile căruței, și le dădu un braț de iarbă. Gândindu-se că au de așteptat vreo două ceasuri, moș Negruș propune să meargă cu toții la han, că tot avea Costache ceva de vorbit cu Hanganu, iar Ghiță nu avu nimic împotrivă. Ajunși acolo, s-au așezat pe scaune la o masă, iar moș Negruș ceru câte o jumătate de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au de așteptat vreo două ceasuri, moș Negruș propune să meargă cu toții la han, că tot avea Costache ceva de vorbit cu Hanganu, iar Ghiță nu avu nimic împotrivă. Ajunși acolo, s-au așezat pe scaune la o masă, iar moș Negruș ceru câte o jumătate de litru de vin și câte patru covrigei de fiecare mesean. De-abia se așezaseră la masă când văzură apărând în ușă cel mult așteptat. Ieșind de la orele de clasă, profesorul Ion Costin avea obiceiul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu au înțeles să caute mijloace de îndreptare a neajunsurilor și necazurilor cetățenilor simpli. Partidele de la noi și, din nefericire, și regele și-au văzut numai de interesele lor, fără să se gândească la majoritate.” − Mai încetul, mai încetul, interveni moș Negruș cuprins de frică auzind vorbe atât de îndrăznețe, mai cu seamă la adresa majestății sale. − Nu vă temeți că nici eu nu mă tem să vi le spun pe nume, cum stau treburile și voi vorbi deschis, că avem drepturi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au programe extremiste, bazate pe asasinat și teroare; ați aflat cum a fost omorât omul politic Duca, împușcat pe peronul gării Sinaia de membri ai Gărzii de Fier. Da domnule, de ce mă privești așa mirat? se adresează profesorul Costea lui moș Negruș, poate că n-ați înțeles tot ce v-am spus, dar o să-nțelegeți mai bine când o să vă adunați în diferite întruniri, îndrumați de cei care ne conduc. Acum la concret cum stau lucrurile. Am înțeles că mai aveți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la intrare, cu aceeași fermitate și siguranță în mișcare, ca și în vorbire, profesorul salută grupul de țărani, care cu mult respect răspund salutului de rămas bun, după care se despart, mergînd fiecare să împlinească preocupările lor zi de zi. Moș Negruș plătește băutura, și apoi cu toții părăsesc hanul, plecând după interesele lor. Iau medicamentele de la farmacie pentru Elena, merg la atelierul de fierărie a lui Sfrijan, unde caii lor erau deja potcoviți, Ghiță Cocuz plătește munca potcovarilor, apoi înhamă caii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
plecare. - Ba mai întâi să stăm la masă, spuse Maria,doar n-o să plecați flămânzi la drum; avem, slavă Domnului, cu ce să vă potolim foamea; − Apăi, Marie, crezi tu că acolo am stat cu gura uscată? spuse, cu subînțeles, moș Negruș; − Lasă, domnule Negruș, intervine Costache, ceam luat la han a fost o începătură. Când pleacă omul la drum, trebuie să fie bine hrănit, că nu se știe ce se poate întâmpla; − Iacă-tă că m-ai luat și cu „domnule
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ceam luat la han a fost o începătură. Când pleacă omul la drum, trebuie să fie bine hrănit, că nu se știe ce se poate întâmpla; − Iacă-tă că m-ai luat și cu „domnule”! Mie în sat toată lumea îmi spune „moșule”, spuse Negruș zâmbind cu subînțeles. Să știți că am să vin mai des pe la Pungești, aici mai întâlnești lume, te mai lămurești cu politica, mai afli și cum merge piața... Maria puse masa. Răsturnă mămăliga pe fund, Costache tăie niște
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îndemână, apoi Maria turnă cu un polonic mare borș de pasăre cu tăiței în străchinile smălțuite din fața fiecărui mesean. Nu pierdu prilejul s-o laude pe Maricica care tăiase foarte fin tăițeii cu ou. înainte de a se așeza la masă, moș Negruș, fiind cel mai în etate rosti rugăciunea apoi se rostuiră pe scaune și goliră înainte de a începe să soarbă borșul, păhăruțele cu rachiu tare, tras de două ori . Masa decurse în liniște, au mâncat cu poftă cartofi prăjiți cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și au sorbit cu plăcere și câte un pahar-două din vinul adus din beci de către Costache. La încheiee Maria a pus pe masă coșulețe cu mere domnești, struguri și pere, dar acestea au fost mai mult râvnite de femei. Numai moș Negruș a mâncat cu mare plăcere vreo două mere domnești aromate iar Maria i-a propus să ducă acasă, dacă vrea, o traistă de mere, că aveau din belșug în livadă. Soarele se apropia de asfințit iar oaspeții se pregătiră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spuse Ghiță, dar trebuie să ne așternem la drum, ca să nu ne prindă noaptea . Eu merg să înham caii și să pregătesc căruța, spuse el și ieși pe ușă. Ceilalți mai aduseră din nou mulțumiri gazdelor pentru masa bogată iar moș Negruș și Costache ieșiră și ei după Ghiță. în sălița dintre cele două odăi, mama Elena ferindu-se să nu fie auzită de copii o întrebă, cu glasul scăzut, pe fiică-sa: − Dar tu ce ai de gând să mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Nu a mai zărit urme în curtea bisericii, s-a oprit lângă troiță închinându-se la icoana Maicii Domnului, făcându-și cruce și rugându-se în gând s-o ajute să-și găsescă mieii. Văzând că se apropie de ea moș Cârciu, cel care ținea curat în curtea bisericii și vindea credincioșilor lumânări și tămâie , îi dădu binețe și-l întrebă de miei; acesta îi spuse fetei că i-a scos la drum, gândindu-se că s-au rătăcit de vreo
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
credincioșilor lumânări și tămâie , îi dădu binețe și-l întrebă de miei; acesta îi spuse fetei că i-a scos la drum, gândindu-se că s-au rătăcit de vreo turmă de oi ce o fi trecut pe acolo. Mulțumi moșului pentru deslușirile date apoi plecă, grăbită, spre islazul oilor. Ajunsă acolo, întrebă pe ciobanii întâlniți pe islaz și mare îi fu bucuria când în turma lui Costache Lavric a găsit mieii fugari, dar numai șase; al șaptelea nu era prin
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
venit acasă și le-am spus părinților de asta. Mama și tata au vorbit, au luat o frânghie, au intrat în grădină descuind poarta cu cheia lăsată de domnul Obreja și eu cu tata și Gheorghiță l-am scos pe moș Ghiță Ciotacu din fântână, plin de noroi până la ochi și numai julituri pe mâini și picioare. A încercat dumnealui să iasă de acolo dar pietrele puse abia se țineau și se desprindeau pe rând; − De ce n-ai venit la mine
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]