13,850 matches
-
creeze un stat în centrul Italiei, respectând dorința familiei Borgia. I s-au pus în seamă multe orori, cert este că a uzat de forță și de seducție pentru a-și atinge scopurile, se presupune că a comandat crime. Noul papă Iuliu al II-lea (1503-1513) era ostil familiei Borgia, ducelui de Ferrara. Lucrezia a condus rezistența împotriva papei Iuliu al II-lea, după moartea căruia ea s-a convertit la luteranism. După nașterea ultimei fetițe (a avut unsprezece nașteri și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cert este că a uzat de forță și de seducție pentru a-și atinge scopurile, se presupune că a comandat crime. Noul papă Iuliu al II-lea (1503-1513) era ostil familiei Borgia, ducelui de Ferrara. Lucrezia a condus rezistența împotriva papei Iuliu al II-lea, după moartea căruia ea s-a convertit la luteranism. După nașterea ultimei fetițe (a avut unsprezece nașteri și avorturi), a murit în anul 1519. Viața complicată și agitată a Lucreziei Borgia a inspirat mai mulți artiști
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
curtezane. Una dintre curtezanele celebre din Roma, și cea mai frumoasă, a fost Imperia, născută în Ferrara. Ea a trăit în perioada agitată a dominației familiei Borgia, a și fost încarcerată la ordinul lui Cesare Borgia, și în perioada pontificatului papei Iuliu al II-lea (1503-1513). Seducătoarea curtezană a atras și a menținut interesul papei Alexandru al VI-lea Borgia, bărbaților bogați, influenți și culți prin frumusețe, eleganță, distincție și mod sofisticat de viață. Ambasadorii diferitelor țări o vizitau. Cultivată, învățase
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
născută în Ferrara. Ea a trăit în perioada agitată a dominației familiei Borgia, a și fost încarcerată la ordinul lui Cesare Borgia, și în perioada pontificatului papei Iuliu al II-lea (1503-1513). Seducătoarea curtezană a atras și a menținut interesul papei Alexandru al VI-lea Borgia, bărbaților bogați, influenți și culți prin frumusețe, eleganță, distincție și mod sofisticat de viață. Ambasadorii diferitelor țări o vizitau. Cultivată, învățase de la un cunoscut cărturar al timpului, Domenico Campani, să compună versuri, era și o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
șase de ani, dezamăgită că iubitul ei, Angelo del Buf, cu care trebuia să se căsătorească, a ales căsătoria cu altă femeie, cu Francesca. A fost regretată de locuitorii Romei, a fost înmormântată cu fast în capela familiei Chigi, după ce papa a absolvit-o de păcate. Despre ea se spune că a avut 1000 de amanți și i se atribuie butada: Copilă, am iubit plină de speranță, adultă, am iubit plină de pasiune. Frumoasa curtezană este și eroina unui film actual
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu forme voluptoase. În schimb, era extrem de inteligentă și de cultivată. Atrăgea prin conversații sclipitoare, prin talent literar, surprindea prin reflecții filosofice, cucerea prin farmec, prin erotism rafinat. Tullia a fost una dintre multele amante ale lui Rodrigo Borgia, devenit papa Alexandru al VI-lea, ale bancherului florentin Filippo Strozzi, aflat în relații cu o altă curtezană cunoscută, Camilla Pisana. În 1536 Tullia a locuit în Ferrara, capitala artelor. Aici a cunoscut doi mari literați: Girolamo Muzio și Ercole Bentivoglio cărora
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nobiliară (tatăl, Antoine d'Estrées, mama, Françoise Babou), ea însăși fiind ducesă de Beaufort și Verneuil, marchiză de Monceaux. Unele membre ale familiei erau cunoscute pentru întreținerea relațiilor amoroase cu suverani pontifi și regali. Bunica dinspre mamă a fost metresa papei Clement al VII-lea (1523- 1549) și a lui Francisc I. Mama ei, Françoise, ca și cele șase surori proveneau din asemenea relații și au primit porecla șapte păcate capitale. Gabrielle și una dintre surori au fost supravegheate în creșterea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Geografia" (secolul II e.n.), dă coordonatele Insulei Peuce, pe brațul Hieron sau Peuce. Cu forma sa caracteristică este identificată la nord de brațul Sf. Gheorghe, în portulanul de la începutul secolului XIV de către Marino Sanudo cel Bătrân. În secolul XV, savantul Papă Pius al II-lea, cunoscut sub numele de Silvio Piccolomini, vorbește în lucrarea "Cosmografia" despre valahii ce locuiesc insulele Dunării, între care și Peuce. În prezent, Grindul Caraorman adăpostește o pașnică așezare de pescari. În apropiere, spre apus, se află
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
consulta McLean (1990). footnote> (c1235-1315); cea de-a treia, De Concordantia Catholica (1431-1434), îi aparține lui Nicolaus Cusanus<footnote Potrivit lui McLean, lucrarea principală a lui Cusanus, De Concordantia Catholica, a fost scrisă pentru a apăra drepturile conciliilor de a alege papi. În capitolele 36 și 37 ale celei de-a treia cărți, Cusanus analizează procedurile de vot. Aceste capitole se referă, mai degrabă, la alegerea împăratului Imperiului Roman mai degrabă decât la alegerea papei. Cusanus discută mai întâi despre nevoia de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a apăra drepturile conciliilor de a alege papi. În capitolele 36 și 37 ale celei de-a treia cărți, Cusanus analizează procedurile de vot. Aceste capitole se referă, mai degrabă, la alegerea împăratului Imperiului Roman mai degrabă decât la alegerea papei. Cusanus discută mai întâi despre nevoia de a preveni comportamentul strategic, apoi își descrie procedura de vot. În ceea ce privește legătura dintre Lull și Cusanus, același autor notează: „Prima întrebare este: câte dintre lucrările lui Lull erau cunoscute de Cusanus? «De Arte
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
i-o ia Înainte. Iar În ochii lui Stalin, acesta era defectul capital al lui Tito. În ambiția lui de a Înfige stindardul comunist În sud-estul Europei, fostul general depășea previziunile sovietice. Îmbătat de succese revoluționare, devenise mai catolic decât papa. Stalin n-a ajuns la toate aceste concluzii subit, cu toate că și-a manifestat frustrarea față de „neexperimentatul” Tito Încă din ianuarie 1945. Dincolo de sentimentul pregnant, la Moscova, că Tito exagera, transformând revoluția iugoslavă Într-un contramodel antisovietic, neînțelegerile dintre acesta și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În multe privințe -, culeg În sfârșit roadele planificării economice și ale proprietății colective. Aneurin Bevan (1959) țara noastră Înseamnă democrație și canalizări impecabile. John Betjeman Să deschidem larg ferestrele Bisericii: noi să privim În afară, iar oamenii să vadă Înăuntru. Papa Ioan al XXIII-lea Fotografia este adevăr. Filmul e adevăr de douăzeci și patru de ori pe secundă. Jean-Luc Godard Anii ’60 au Însemnat apogeul statului european. În secolul precedent, relația dintre cetățean și stat era un compromis variabil Între nevoile militare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
probabil, Biroul Lordului Chamberlain din Marea Britanie, consacrat cenzurii teatrului: posturile de examinator al pieselor și examinator delegat erau relicve din 1738). Excepția majoră era, desigur, Biserica Catolică. Încă din 1870, de la primul Conciliu Vatican, Întrunit sub influența și auspiciile unui papă mărturisit reacționar, Pius al IX-lea, Biserica Catolică adoptase o viziune cuprinzătoare și absolut dogmatică a responsabilităților sale ca stâlp moral al turmei păstorite. Tocmai pentru că statul modern Îl deposeda treptat de influență politică, Vaticanul era de neclintit În exigențele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și mai ales America Latină, ea era mai degrabă de partea oponenților dictaturii. Aceste schimbări nu au fost apreciate de toată lumea și nici măcar de toți reformatorii: unul dintre delegații la Conciliu, un tânăr preot din Cracovia, Își va propune, odată devenit papă, să redea deplina influență și autoritate morală unei ierarhii catolice de neclintit. Conciliul nu a reușit nici să inverseze tendința de diminuare a practicii religioase În rândul catolicilor din Europa: chiar și În Italia, procentul participanților la mesă a scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era probabil inevitabilă. Un lucru pe care Conciliul Vatican II l-a realizat - sau cel puțin l-a facilitat și autorizat - a fost divorțul final, În Europa continentală, Între politică și religie. După moartea lui Pius al XII-lea, nici un papă sau episcop nu a mai Îndrăznit să amenințe catolicii cu consecințe grave dacă nu votau cu partidul corect; legătura dintre autoritățile bisericești și partidele catolice sau creștin-democrate din Olanda, Belgia, RFG, Austria și Italia a Încetat să mai fie foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lingvistice și estetice. La Începutul anilor ’60 se putea vorbi deja despre un teatru „european” sau, cel puțin, un teatru care avea ca temă subiecte europene curente și controversate. Der Stellvertreter (Deputatul) al lui Rolf Hochhut, care Îl condamna pe papa Pius al XII-lea pentru că nu-i ajutase pe evrei În al doilea război mondial, s-a jucat În premieră În Germania În 1963 și, la puțin timp după aceea, În Marea Britanie; În schimb piesa următoare, Soldaten (1967), care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
armate, străzi baricadate, ocuparea de clădiri și intersecții strategice, revendicări și contrarevendicări politice -, dar nimic din substanța unei revolte. Majoritatea fetelor și băieților din mulțimea de studenți proveneau din clasa de mijloc - mulți erau chiar din burghezia pariziană, fils à papa (copii de bani gata), cum remarca ironic liderul PCF Georges Marchais. De la ferestrele clădirilor burgheze, confortabile, părinții, mătușile și bunicile Îi priveau cum se Încolonează În stradă pentru a sfida puterea armată a statului francez. Georges Pompidou, prim-ministrul gaullist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de majoritatea partidului său, prim-ministrul creștin-democrat Giulio Andreotti a refuzat până și să ia În considerare cererea răpitorilor de a elibera „deținuți politici” În schimbul vieții lui Moro. În ciuda condamnării unanime În spectrul politic italian și a apelurilor din partea papei și a secretarului general al Națiunilor Unite, teroriștii au refuzat să cedeze. Pe 10 mai, corpul lui Aldo Moro a fost găsit Într-o mașină parcată sfidător pe o stradă din centrul Romei. Scandalul Moro ilustra incompetența statului italian - ministrul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să accepte compromisuri. Adam Michnik Popor, guvernul este din nou al tău! Václav Havel, discurs prezidențial (1 ianuarie 1990) În versiunea convențională, colapsul comunismului a Început În Polonia. La 16 octombrie 1978, Karol Wojty³a, cardinal de Cracovia, a devenit primul papă polonez: Ioan Paul al II-lea. Alegerea lui a creat așteptări fără precedent În epoca modernă. Unii ierarhi ai Bisericii Catolice vedeau În el un posibil radical: era tânăr (a fost ales papă la numai 58 de ani; devenise arhiepiscopul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Wojty³a, cardinal de Cracovia, a devenit primul papă polonez: Ioan Paul al II-lea. Alegerea lui a creat așteptări fără precedent În epoca modernă. Unii ierarhi ai Bisericii Catolice vedeau În el un posibil radical: era tânăr (a fost ales papă la numai 58 de ani; devenise arhiepiscopul Cracoviei Înainte de a Împlini 40 de ani), dar deja un veteran al Conciliului Vatican II. Energic și charismatic, el urma să continue opera pontifilor Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pastor, nu un birocrat curial. Catolicii conservatori, pe de altă parte, se consolau cu reputația lui Wojty³a de fermitate teologică neclintită și de absolutism politic și moral născut din experiența sa de preot și prelat sub comunism. Deși cunoscut ca „papă al ideilor”, deschis pentru schimburi intelectuale și dezbateri savante, nu va face compromisuri cu dușmanii Bisericii. Ca și cardinalului Joseph Ratzinger, puternicul șef al Congregației pentru Doctrina Credinței (și succesorul său În funcția papală), lui Karol Wojty³a Îi pierise entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preoție la Cracovia, departe de curentele teologice și politice occidentale, explică poate aplecarea sa către o viziune Îngust-poloneză și uneori alarmantă asupra creștinismului 2. Dar explică și simpatia fără precedent de care se bucura În țara de origine. De la Început, papa s-a distanțat de complicitatea roman-cosmopolitană a predecesorilor săi cu modernitatea, secularismul și compromisul. El a dus o campanie elaborată de apariții internaționale - spectacole atent coregrafiate În vaste spații deschise, cu crucifixe supradimensionate și un arsenal Întreg de lumini, sunet
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a predecesorilor săi cu modernitatea, secularismul și compromisul. El a dus o campanie elaborată de apariții internaționale - spectacole atent coregrafiate În vaste spații deschise, cu crucifixe supradimensionate și un arsenal Întreg de lumini, sunet și pauze teatrale. Era un Mare Papă care ducea Credința În lume: În Brazilia, Mexic, Statele Unite, Filipine, În Italia, Franța și Spania, dar mai ales În Polonia. Abandonând precauta Ostpolitik a predecesorilor săi, Ioan Paul al II-lea a ajuns pe 2 iunie 1979 la Varșovia, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Paul al II-lea a ajuns pe 2 iunie 1979 la Varșovia, În primul dintre cele trei „pelerinaje” spectaculoase În Polonia comunistă. A fost Întâmpinat de mulțimi uriașe, extaziate. Prezența lui afirma și consolida influența Bisericii Catolice În Polonia, dar papa nu s-a limitat să susțină supraviețuirea pasivă a creștinismului sub comunism. El a Început, spre disconfortul trecător al propriilor episcopi, să descurajeze explicit catolicii din Polonia și restul Europei de Est de la orice compromis cu marxismul, propunând Biserica nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plan local, periclitând monopolul partidului asupra autorității. Pe de o parte fiindcă polonezii erau, În proporție covârșitoare, catolici fervenți; pe de altă parte, din cauza personalității lui Ioan Paul al II-lea. Dar nu puteau face mai nimic - să-i interzici papei să vină sau să cuvânteze În Polonia nu ar fi făcut decât să-i amplifice succesul și să Întoarcă Împotriva comunismului milioane de admiratori ai suveranului pontif. Chiar după decretarea legii marțiale, când papa a vizitat Polonia În iunie 1983
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]