14,671 matches
-
în industria produselor de patiserie și microbiologie. Resursele naturale de alge de mare în țara noastră sunt nesemnificative sunt răspândite în Marea Neagră . Importanța algelor în natură și în viața omului este enormă , deoarece acestea creează mai multe biomasă decât plantele terestre . Celula - prezentă unitatea structurală de bază a corpului algelor ,sunt forme unicelulare sau multicelulare. Grup foarte unic le constă algele sifonale: thalli nu sunt împărțite în celule, în ciclul de dezvoltare este un stadiu unicelular . Este evident că celula și
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
mari pentru echiparea unor regimente de tancuri proaspăt create. Până în cele din urmă însă, forțele armate canadiene au ajuns într-o perioadă relativ scurtă să depășească toate efectivele prevăzute de așa-numitele scheme de mobilizare. De-a lungul războiului, forțele terestre au fost încadrate cu 730.000 de oameni, forțele aeriene cu 260.000, iar marina militară cu 115.000. Mai multe mii de canadieni au luptat în cadrul Royal Air Force. Pe de altă parte, trebuie spus că cei aproximativ 1,1
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
au luptat în cadrul Royal Air Force. Pe de altă parte, trebuie spus că cei aproximativ 1,1 milioane de canadieni mobilizați în armată erau proporțional mai puțini decât cei mobilizați în Regatul Unit, Australia sau Noua Zeelandă. Aproximativ o jumătate dintre trupele terestre ale Canadei și circa trei sferturi dintre militarii forțelor aeriene nu au părăsit niciodată țara. Prin comparație, aproximativ trei sferturi dintre militarii mobilizați de SUA, Australia sau Noua Zeelandă au luptat în afara teritoriului național. Cu toate acestea, până la sfârșitul războiului, aproximativ
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
și 1945. Mai mult de jumătate dintre acești piloți au fost piloți canadieni care au luptat în Forțele Aeriene Regale Canadiene sau în RAF. O șesime dintre echipajele bombardierelor aliate care au luptat în Europa au fost canadiene. Soldații forțelor terestre canadieni au participat la bătălia pentru Hong Kong din 1941 împotriva japonezilor și au participat la dezastruosul raid de la Dieppe din 1942. Trupele canadiene au participat de asemenea și la Campania din Africa de nord. Avioanele și forțele navale canadiene au
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
Icar recunoscând Rămâne golul ultimului zbor/Și-al ultimului strigăt. Elementul de continuitate cu volumul anterior se întâlnește în prima poezie din Cenușa unui zeu: Că într-un cuvânt e o pândă grea, unde existența cosmică este văzută alături de cea terestră (Prin roirea de fântâni și stele) poetul pierzându-se prin cuvintele care îi dau viață și în care arde, se consumă; zeul este poetul care arde în cuvinte, o flacără transformă totul în cenușă, îi macină ființa dar nu și
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
pe scara Richter. O explozie de această amploare este capabilă să distrugă o zonă metropolitană mare. Această posibilitate a dus la inițierea discuțiilor privind strategiile de apărare anti-asteroid. Evenimentul de la Tunguska este cel mai mare eveniment de impact asupra scoarței terestre, în istoria recentă a Pământului. După cum s-a constatat, explozia ar fi avut loc în aer la o anumită înălțime (se apreciază cam la 5-15 km) și cel mai probabil nu a fost într-un singur punct, de aceea se
Fenomenul Tunguska () [Corola-website/Science/320094_a_321423]
-
Ethem. Cartierul general al Mișcării naționale turce a fost obligat să se mute în regiunea centrală muntoasă și greu accesibilă din centrul Anatoliei datorită faptului că apele teritoriale din sud erau controlate de Royal Navy, iar litoralul adiacent de trupele terestre italiene și elene. Sultanul a oferit mai multor pașale otomane, precum Mustafa Kemal, poziții importante de conducere în regiunile rămase sub „controlul direct al autorității otomane”, (după cum erau definite de Tratatul de la Sèvres), în care nu se exercita controlul direct
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
comanda generalului de brigadă William C. Chase, comandant al Brigăzii 1, Divizia 1 Cavalerie. Ea conținea cele trei trupe de pușcași și trupa de arme grele din Escadronul 2, Regimentul 5 Cavalerie; un pluton din Bateria B, Batalionul 99 Artilerie Terestră cu două howitzere M116 de ; Bateria 673 Antiaeriană de Motraliere (aeropurtată); și 29 de australieni din Australian New Guinea Administrative Unit (ANGAU), care urmau să asiste la colectarea de informații și tratarea cu populația indigenă, dintre care de oameni trăiau
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
ANGAU), care urmau să asiste la colectarea de informații și tratarea cu populația indigenă, dintre care de oameni trăiau pe insule. Odată cunoscută decizia de a rămâne, o forță de susținere formată din restul Batalioanelor 5 Cavalerie și 99 Artilerie Terestră, Batalionul 40 Construcții Navale și de provizii aveau să plece din Finschhafen în șase Landing Ship Tank-uri, fiecare tractând câte un LCM al Companiei E, 592nbsp;EBSR Când un consilier și-a exprimat îngrijorarea privind trimiterea într-o misiune atât
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
LST-ul la 6 martie. Restul Aripii 73 RAAF a sosit pe parcursul următoarelor zile, inclusiv "Kittyhawks" din Escadrila 77 RAAF și Supermarine Spitfire-urile din Escadrila 79 RAAF. Operațiunile au demarat la 10 martie și din acel moment vasele și unitățile terestre aliate din Insulele Amiralității au beneficiat de suport aerian aflat la câteva minute distanță. Detașamentul ANGAU a ajuns în satul Mokerang la 9 martie și a găsit cincizeci de locuitori. Detașamentul a constatat cu ușurare că localnicii nu au fost
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
a este o metodă de locomoție terestră ce permite oamenilor și altor animale să se deplaseze rapid pe jos. a este un tip de mers caracterizat printr-o fază aeriană în care toate picioarele se află deasupra solului (deși există și excepții ). Acest lucru este în contrast cu mersul
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase în jurul petelor, formând cu acestea "regiuni active". Aria ocupată de facule este de 2
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase în jurul petelor, formând cu acestea regiuni active. Aria ocupată de facule este de 2
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
floculi (care sunt nori din calciu). Spre marginea discului solar apar niște limbi de flăcări ce ies din cromosferă, numite protuberanțe. Aceste protuberanțe sunt "liniștite" sau "eruptive". Cele liniștite persistă într-o formă puțin schimbată timp de mai multe săptămâni terestre. Cele eruptive în câteva ore terestre evoluează și dispar. Ele au o periodicitate de 11 ani, care se acordă bine cu cea a petelor solare. Cromosfera apare ca un cerc roșu în jurul Soarelui eclipsat. După descoperirea filtrului monocromatic de către B.
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
Spre marginea discului solar apar niște limbi de flăcări ce ies din cromosferă, numite protuberanțe. Aceste protuberanțe sunt "liniștite" sau "eruptive". Cele liniștite persistă într-o formă puțin schimbată timp de mai multe săptămâni terestre. Cele eruptive în câteva ore terestre evoluează și dispar. Ele au o periodicitate de 11 ani, care se acordă bine cu cea a petelor solare. Cromosfera apare ca un cerc roșu în jurul Soarelui eclipsat. După descoperirea filtrului monocromatic de către B. Lyot, cromosfera a putut fi vizibilă
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
a petelor solare. Cromosfera apare ca un cerc roșu în jurul Soarelui eclipsat. După descoperirea filtrului monocromatic de către B. Lyot, cromosfera a putut fi vizibilă pe tot discul solar și este în continuu urmărită prin stațiile solare plasate pe tot globul terestru. Culoarea roșie se datorează emisiei intense a cromosferei în linia H(alfa) a hidrogenului. Din studiul spectrului cromosferei la înălțimi diferite față de marginea Soarelui s-a obținut structura cromosferei și mai ales profilul temperaturii și densității materiei. Densitatea scade mult
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
în Europa pentru aproape treizeci de ani. Conflictul inițial s-a stins în timpul domniilor împăratului bizantin Leon al III Isaurianul și a Califului umayyazilor Umar ibn Abd al-Aziz, după asediul arab al doilea din Constantinopol în 717-718, când forțele arabe terestre conduse de Maslamah au fost învinse de zidurile Constantinopolului și de sosirea la timp a forțelor aliate bulgare în timp ce flota umayyazilor a fost învinsă de focul grecesc. Încercările arabilor de a cuceri orașul Constantinopol au eșuat, în principal datorită superiorității
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
supergranule de aproximativ 30.000 km) ale fotosferei (ca o manifestare a zonei convective de sub fotosferă), mișcare orizontală paralelă cu suprafața Soarelui cu viteze de 0,3-4,0 km/s. Supergranula are o durată de viață de aproximativ o zi terestră. Spre comparație granulația solară este produsă de celule luminoase de aprox. 200-2.000 km, care se mișcă de sus în jos (de la zona convectivă spre/dinspre fotosferă) cu aceeași viteză și au o durată de viață de 5-10 minute. Materia
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase în jurul petelor, formând cu acestea regiuni active. Aria ocupată de facule este de 2
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
este fix. De asemenea, el consideră că mișcarea fiecărui astfel de corp ceresc este dirijată după un anumit număr de sfere. Prin această teorie, Eudoxus reușește să explice mișcarea retrogradă a planetelor. Eudoxus este primul care a determinat durata anului terestru, pe care a estimat-o la 365 de zile și 6 ore, rezultat care a fost îmbunătățit ulterior de Christophorus Clavius la cererea papei Grigore al XIII-lea. Eudoxus a fost primul din Antichitatea greacă care, urmând modelul caldeean, a
Eudoxus din Knidos () [Corola-website/Science/320276_a_321605]
-
inițiativa Ministerului Propagandei (Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda sau "Propagandaministerium"), Hindenburg a fost utilizat încă de la început de Ministerul Aviației (cooperatorul DLZ) ca vehicul de livrare a propagandei naziste și chiar un element al acesteia. La 7 martie 1936, forțele terestre ale Reichului intrau și ocupau Renania, o regiune de la granița cu Olanda, Luxemburg, Belgia și Franța desemnată prin Tratatul de la Versailles din 1920 drept zonă demilitarizată pentru a contitui o zonă tampon între Germania și aceste țări vecine. Pentru a
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
fost pus oficial la comanda unităților Armatei și Marinei Imperiale din Insulele Ogasawara. După ce americanii au ocupat bazele din Insulele Marshall în bătăliile de la Kwajalein și Eniwetok în februarie 1944, la Iwo Jima s-au trimis întăriri pentru forțele navale și terestre. Cinci sute de oameni din baza navală de la Yokosuka și încă 500 de la Chichi Jima au ajuns la Iwo Jima în martie și aprilie 1944. În același timp, odată cu sosirea întăririlor de la Chichi Jima și din arhipelagul nipon, garnizoana forțelor
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Cinci sute de oameni din baza navală de la Yokosuka și încă 500 de la Chichi Jima au ajuns la Iwo Jima în martie și aprilie 1944. În același timp, odată cu sosirea întăririlor de la Chichi Jima și din arhipelagul nipon, garnizoana forțelor terestre de la Iwo Jima ajunsese să numere 5.000 de oameni, echipați cu 13 baterii de artilerie, 200 de mitraliere ușoare și grele și 4.552 de puști. În plus, se aflau acolo numeroase tunuri de coastă de , 12 tunuri antiaeriene
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
fi folosite de la bazele din arhipelagul nipon până la Iwo Jima, întrucât raza lor de acțiune nu depășea ; în plus, toate avioanele disponibile a trebuit să fie adunate pentru a fi utilizate în Taiwan și în insulele adiacente, apropiate de bazele terestre. Într-un studiu ulterior, ofițerii japonezi au descris strategia aplicată pentru apărarea insulei Iwo Jima în următorii termeni: Bombardamentele zilnice dinspre Mariane au lovit insulele Japoniei ca parte a Operațiunii "Scavenger". Iwo Jima a servit drept punct de avertisment care
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
de tuneluri care legau pozițiile pregătite, astfel încât cazematele pierdute ar putea fi rapid reocupate de soldați japonezi. Rețeaua de buncăre și cazemate a fost foarte favorabilă apărătorilor. Insula a fost împresurată cu poziții camuflate de artilerie și mortiere, împreună cu mine terestre. Printre armele japonezilor se numărau mortierele-robinet, o rachetă masivă trasă dintr-un tub gol. Erau prezente și posturi de lunetiști. Kuribayashi pregătise defensiva special pentru ca fiecare parte a insulei să fie în bătaia focului japonezilor. Kuribayashi a primit și câțiva
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]