14,689 matches
-
sunt stăpânite de teamă în fața terorii și se transformă treptat în rinoceri, simbol al alienării. Discuțiile cu studenții au pus în lumină faptul că pierderea identității la personaje, printr-un jalnic și ireversibil proces de omogenizare, este posibilă datorită destrămării trăirilor interioare sub imperiul fricii, acest corp străin ce s-a strecurat în conștiințe. Omul lui Ionescu e fără apărare în fața ei. Dar Béranger rezistă agresiunii tocmai prin viața lui afectivă, rămânând fidel prieteniei, iubirii și umanității din el. Viața interioară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ceea ce e vizibil, palpabil, în mersul istoriei, războaie, cuceriri, înfrângeri, nu constituie decât un rezultat, un fapt deja consumat, înregistrat de istorici și explicat ulterior pe baza unor criterii tot de suprafață. Istoria însă se modelează foarte profund, la nivelul trăirilor individuale secrete și subiective. Acest nivel, a cărui forță potențială e necunoscută, scapă controlului istoricilor, al politicienilor și al indivizilor înșiși. De aceea istoria ia de atâtea ori o înfățișare tragică sau absurdă. Aceste aspecte ale istoriei n-ar putea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
făurirea destinului comun. Fiecare act răzleț, de curaj sau de lașitate, de generozitate sau de egoism, de dragoste sau de violență, de inerție, de tăcere vinovată, de indiferență, contribuie la geneza unui eveniment ulterior care a prins formă pe baza trăirilor individuale statistic majoritare. Aceste reflecții ar trebui să ne pună pe gânduri, să trezească în noi un simț al răspunderii individuale în fața istoriei printr-un control asupra atitudinilor noastre. Dacă fiecare act al nostru contează (în ciuda falsului loc comun: o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
implicare? Calitățile induse prin cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină cea necesară literaturii. Educarea restrictivă a sensibilității, metabolismul deformat de solitudine, orgoliul devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel) modifică, treptat, se pare, Însăși „gena” bestiei creatoare. Este magia și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pagina 95. Poet este cel care vede adevărul, până acolo unde el se densifică până la inefabil, esențele. Ce este un prozator care nu este poet? Primele porți, carte de poezie, este În același timp și cartea unui intens fior epic. Trăirea unui spațiu În devenire, a unui timp care se face, Înaintează, primește În acest proces alte culori, reverberații ale devenirii naratorului, iată senzația pe care o are cititorul. Sunt infinit bucuros, ca cititor și ca prieten, pentru apariția cărții Dumneavoastră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dacă nu și unul pe loc, Înșelător refren, moderat melancolic, o invocare exorcizantă, de fapt: „Nici măcar nu știu dacă tu mă aștepți”. Versul repetă, oracular, incertitudinea, Înainte de a se limpezi tragic: „Nici măcar nu mai știu dacă tu mai exiști”. Intensitatea trăirii traduce o secretă jubilare, răscumpărare Îndelung așteptată, pe care nici Îndoiala sau tristețea nu o pot submina. Poeta ne Îngăduie să fim martorii exaltării sacrificiale, trăire pătimașă a tensiunii „vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înainte de a se limpezi tragic: „Nici măcar nu mai știu dacă tu mai exiști”. Intensitatea trăirii traduce o secretă jubilare, răscumpărare Îndelung așteptată, pe care nici Îndoiala sau tristețea nu o pot submina. Poeta ne Îngăduie să fim martorii exaltării sacrificiale, trăire pătimașă a tensiunii „vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a clericilor spiritului, este de ordin filosofic (și mai profund Încă, de ordin moral și religios). Erau epigonii tardivi ai unei filosofii de sfârșit de veac. Discipolii amatori ai lui Hegel, imitatorii Întârziați ai lui Nietzsche, schopenhaurienii dezabuzați, existențialiștii unor «trăiri» exaltate și vane, sinucigașii ce nu s-au sinucis În veci, toți acești pseudofilosofi s-au lăsat antrenați Într-o aventură sângeroasă care - dacă ar fi izbutit - i-ar fi lichidat până În cele din urmă fără nici o Îndurare. O știm
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
noi, mă umple de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația terorii naziste sau comuniste căreia i-au căzut pradă. Naivi? Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este un motiv suficient al actului. Impulsul radical care i-a Împins la Înfeudarea spiritului lor unor cauze politice absolutiste este tocmai falsul «absolut» pe care Îl descopereau În aceste pseudoreligii ale veacului. O credință religioasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În epocă (poate, nu numai); o lume a suspiciunii și bârfei, a poreclei și diminutivului, a disimulării și șmecheriei, a frustării și țopeniei megalomane. Până la urmă, performanța este a contrastului, totuși. Momentele de reală emoție pe care le creează cititorului trăirea autorului (mă gândesc, În primul rând, la clipele de reculegere religioasă, tocmai pentru că m-a surprins afirmația că nu sunteți religios), eleganța stilului, exigența morală, devoțiunea cărturărească rămân obsesive și fortifiante; ele spun nu numai că n-am fost chiar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îmi furnizase volumul trei, În care capitolul pus la sfârșit și intitulat „Ecouri critice la volumul II” reproducea chiar o frază din scrisoarea mea: „Până la urmă performanța este a contrastului Însuși. Momentele de reală emoție pe care le creează cititorului trăirea autorului (...), eleganța stilului, exigența morală, devoțiunea cărturărească rămân obsesive și fortifiante, ele spun nu numai că n-am fost chiar toți o apă și un pământ, dar sugerează și ceea ce am fi putut fi dacă n-ar fi fost să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Scrisesem elogios despre Adina, o consideram unul dintre cele mai incisive talente noi În proză. „Nu știu de ce a făcut-o”, a oftat, până la urmă. Cine mai avea, ca acest bolnav de atâtea boli și obsedat de atâtea cărți, asemenea trăire literară?... gândeam În acea clipă, fără să i-o spun. În situația lui, să se apuce, brusc, să-l citească pe Vlahuță? Incitat de recenzia cărții unei tinere scriitoare, fie și supra-talentată? Am simțit intensa participativitate și la cronicile pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a realismului și realismului psihologic din proza scriitoarei. Rămâne, totuși, statornica deschidere spre viață, spre dialog, În formele sale uzuale, de colportaj și exercițiu ludic, ca și În cele rafinate, ale angajării spirituale și afective. Negocierile cu existența, exercițiu de trăire și deopotrivă de aprofundare a sensurilor trăitului devin reala inițiere, În efemer, a muritorilor ce suntem. Inconsecvențele aparente, ținând de adaptabilitatea la jocul social nu trec de limita „incompatibilității” de fond, totuși. În momente decisive, conștiința somează onestitatea să se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obiectivare romanescă este Întregit, În aceste pagini strict memorialistice, de scrupulul exactității și al nuanțării libere de orice Îngrădire compozițională. „Conștiința aceluia care a afirmat că ceea ce s-a petrecut și ceea ce a imaginat el au valoare egală, că toate trăirile sunt, fiecare În structură proprie, reale, simte totuși nevoia să regăsească «exactitatea Întâmplărilor», să le curețe zgura de visuri, de interpretări și de deformări”... deși niciodată, nici măcar În aceste pagini, nu ar fi vorba de o evocare doar intuitivă, ci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
său Însetat de pasiune. Continua să scrie, să traducă și să citească, și continua să fie acaparat de nedreptățile de demult și de azi, din preajmă și de departe, dar nu-și regăsise locul. Excesiv adesea, electrizat de intensitatea propriilor trăiri cerebrale și sufletești, Paul a fost, În cele două decenii de când ne Întrunise hazardul, consumat de obsesii divergente, În care inteligența neliniștită regăsea mai curând compensații existențiale, decât stimulent creator. Puseurile agresive de Însingurare, egocentrism și frustrare nu erau decât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate elementele naturii, cu pământul și cerul. Așa au viețuit strămoșii noștri și înainte de a-l cunoaște pe Hristos, iar când l-au cunoscut prin Apostolul Andrei și alți nevoitori întru Domnul, n-au trebuit să-și schimbe prea mult trăirea, căci ei erau integrați în creație, mulțumitori Atotputernicului, luptând și murind din dragoste pentru El, necrâcnind în fața morții, ca firul de iarbă în fața coasei sau ca ciobanul din Miorița, când află de moartea, care i-o pregăteau foștii prieteni. Această
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din visele vieții de licean au dispărut. Le-au împrăștiat cazarma cu lumea ei de înjurături și brutalități. Lumea studențească nu mai aducea nici o surpriză. Realitatea crudă cu lipsa ei de perspectivă era sufocantă pentru toți care încercau o altă trăire a vieții, și care de sigur că trebuiau să caute o ieșire din această amorțire a sufletului tineretului românesc. în căminul unde locuiam, domnea o totală lipsă de interes pentru problemele de viață ale neamului. Între studenții pe care îi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Legionarii o vor face în virtutea educației primite și vor exercita influență și control asupra celorlalți, creându-se astfel, o atmosferă continuă și progresivă de moralizare a vieții sociale. Cel mai bun mijloc de a realiza aceasta, este exemplul propriu de trăire al legionarilor, încă de pe acum și de a influența astfel pe cei din jurul lor ca să-l adopte. 1. Legionarul trebuie să fie acum modelul cetățeanului din statul de mâine. în afară de aceasta, prin cuvântări, articole în ziare și reviste, publicul trebuie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
auzeam decât sfârâitul monoton și plăcut al roțllor de cauciuc alergând pe asfaltul neted al șoselei. Parcă ajunsesem la un capăt de lume, după un drum lung. Gândurile încep din nou să se depene și să mă poarte până la începuturile trăirii legionare. Apoi, rând pe rând, trec prin fața ochilor, ca-ntr-un film de cinematograf, imaginile miraculoase ale vieții fără de teamă și fără de prihană. Primul drum greu îl deschide Căpitanul în luptele studențești de la Iași. Urmează întâlnirea cu Moța și Complotul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
închisoare Jilava a răpit tuturor iluzia vieții pământești a Căpitanului. Atunci sufletul nostru s-a îndreptat spre veșnicie și stând de vorbă cu ea, stă permanent în legătură cu Căpitanul nostru. De aceea legionarii de totdeauna nu vor uita să mărturisească taina trăirii peste toate veacurile a Căpitanului și a Legiunii. Această trăire s-a înfipt ca niște fiori reci în ucigașii de toate categoriile. Ei au crezut că amintirea lui va fi legată numai de frumusețea înfățișării fizice și ca urmare au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Atunci sufletul nostru s-a îndreptat spre veșnicie și stând de vorbă cu ea, stă permanent în legătură cu Căpitanul nostru. De aceea legionarii de totdeauna nu vor uita să mărturisească taina trăirii peste toate veacurile a Căpitanului și a Legiunii. Această trăire s-a înfipt ca niște fiori reci în ucigașii de toate categoriile. Ei au crezut că amintirea lui va fi legată numai de frumusețea înfățișării fizice și ca urmare au căutat să-i distrugă trupul și să-l facă pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Petrașcu” La Glasul Strămoșesc din Sibiu reușește să strângă o mulțime de colaboratori valoroși dintre preoții vrednici ai Ardealului. Printre ei unul foarte frecvent întâlnit în paginile publicației este Preotul Ion Sabău, un legionar format și ca educație și ca trăire. Pentru a-l face cât de cât cunoscut cititorilor acestei monografii reproducem articolul: „Adevăratul creștin și legionar”: „Intre litera Evangheliei și concepția de viața legionară găsești o perfectă asemănare, viața legionară în maximul ei de desăvârșire, este Evanghelia trăită. Legionarul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fapt realizarea unei clipe, meritoriu fiind mai mult antrenamentul asiduu, decât performanța însăși. în Mișcare, ne spunea Comandantul, obținerea unui anumit grad, mărturisește despre capacitatea de dăruire la un moment dat. La această stare de dăruire se poate ajunge prin trăirea continuă, ascendentă și virtuoasă, cu jertfirea permanentă de sine sau prin zvâcnirea spre lumină a adâncului omenesc spre înnobilarea lui. Este de fapt dorința de a te păstra mai departe, măcar pe linia orizontală, dacă nu urcătoare. Astfel - spunea Comandantul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
adâncului omenesc spre înnobilarea lui. Este de fapt dorința de a te păstra mai departe, măcar pe linia orizontală, dacă nu urcătoare. Astfel - spunea Comandantul - gradele legionare, sub apăsarea timpului scurs și a vremilor crâncene, pot coborâ sub intensitatea de trăire a clipelor care le-au marcat cândva viața, în timp ce legionarii mai tineri, obișnuiți cu exercițiul continuu de perfecționare, se pot situa la un moment dat chiar pe o poziție superioară. Nu trebuie acest lucru să ne mire și să ne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sa. Era originar dintr un sat din județul Gorj. Făcuse inițial școala normală devenind învățător. Mai târziu dăduse diferențe de studii, a dat bacalaureatul și s-a înscris la Litere. Era un om deosebit, cu o cultură frumoasă și o trăire spirituală profundă. După ieșirea din închisoare l-am întâlnit ca preot. Făcuse cândva parte din cercul spiritual al lui Scarlat Demetrescu. Avea doi copii, un băiat care devenise inginer și o fată. Au avut amândoi de suferit din cauza tatălui, persecuții
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]