14,029 matches
-
ed. pref. George Banu, București, 1972; Sfârșit de veac în București, București, 1944; ed. îngr. I. Oprișan, București, 1975; Romain Rolland, București, 1955; Între trecut și prezent (Pe marginea alegerilor de azi), București, 1957; Ion Sântu, București, 1957; Viciu și virtute, București, 1957; Sistemul celor 24 de sori, București, 1959; Taurul mării, București, 1962; Akho și Tao (o poveste din vremea ghețarilor înalți), București, 1963; Scrieri, I-VIII, îngr. și introd. I. Oprișan, București, 1969-1985; Istoria universală a dramei și teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
social, cultural și civic. Astfel înțeleasă, asociată promisiunilor de sporire a confortului și de dezvoltare benefică pentru toți, se spera că modernizarea societății va fi efectivă și durabilă, deoarece recurgea mai mult la consimțământ decât la constrângere. Democrația împodobită cu virtuți funcționale punea însă o problemă: cum să fie inserată cunoașterea în luarea deciziei politice fără a contraveni exigenței suveranității populare? Din această perspectivă, faimoasele politici urbane ale anilor 1960 ridică problemele modernizării democrației, probleme care rămân mereu de actualitate. Modernismul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tuturor filantropilor și reformatorilor sociali. Nici viața ieftină concluzionează Jules Simon în capitolul său despre locuința muncitorească -, nici coșul zilnic, nici legea agrară, nici dreptul la muncă nu sunt acelea care pot distruge sărăcia, ci întoarcerea la familie și la virtuțile vieții familiale"4. Jacques Donzelot a arătat că familia a fost epicentrul construcției sectorului social. La începutul secolului al XX-lea, familia nu mai era agentul natural al reproducerii ordinii stabilite, ca pe vremea Vechiului Regim. Ea devenea "un mediu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unui proiect deosebit de modernizare socială, de "geneză a unei alte societăți"127. Marile ansambluri cu locuințe standard păreau mai apte să servească drept creuzet republican, fiindcă forma lor promitea ștergerea distincțiilor dintre clase, unificarea atitudinilor și a modurilor de viață. Virtuțile civilizatoare ale locuinței standard Ideologia modernistă a marilor ansambluri prelungește și actualizează doctrinele concepute în secolul al XIX-lea în privința locuinței muncitorești. Această ideologie vehicula aceleași preocupări pentru igienă, ordine și disciplină, cu intenția de a institui modalități de socializare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
organizare a orașului și a condițiilor de locuit 139. Modernitatea locuinței standardizate trebuia să favorizeze integrarea socială. Drept fundamental al oamenilor, locuința nu trebuia să diferențieze. Prin uniformitatea sa, ea viza realizarea egalității între oameni. Moderniștii credeau cu tărie în virtuțile standardizării locuinței, fiindcă, potrivit lui Le Corbusier: "Toți oamenii au aceleași nevoi."140 Această convingere întreținea și idealul unui urbanism total. Adresându-se studenților de la școlile de arhitectură, Le Corbusier îi îndemna să descopere "[...] vocația fraternală a arhitecturii și a urbanismului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dintâi face să nu știm în numele cui și de ce se iau anumite decizii, cea de-a doua poate să paralizeze proceduralizarea, fiecare compromis fiind asimilat cu o trădare. Miza este mai degrabă aceea de a regăsi între acești doi poli virtuțile reprezentării politice care face posibilă recunoașterea restricțiilor și a priorităților reciproce. Din această perspectivă, problema pusă de parteneriatul public-privat nu mai este aceea ca o între-prindere să obțină beneficii muncind pentru o comunitate locală, ci aceea a condițiilor în care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
curând din recompunerea formelor acțiunii publice decât din confecționarea unei noi geografii instituționale. Din pragmatism, punerea în act a unei logici a colaborării în jurul unui proiect apare ca fiind mai promițătoare decât redecuparea "rațională" a teritoriului, comandată de încrederea în virtuțile intrinseci ale principiului subsidiarității. De altfel, putem ști cu certitudine că acest principiu va fi într-o zi pe aceeași lungime de undă cu gradul de complexitate a interdependențelor ce caracterizează societatea modernă? Prioritatea constă mai degrabă în favorizarea cooperării
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Descoperirea rolului dezvoltării urbane în creșterea economică / 125 Orientarea "anti-oraș" a politicii inițiale de amenajare a teritoriului / 125 Metropolele de echilibru: controlarea problemelor economice și sociale prin planificarea urbană / 129 Urbanul, vector al modernizării sociale / 134 Modernismul marilor ansambluri / 134 Virtuțile civilizatoare ale locuinței standard / 140 Urbanul, vector al modernizării acțiunii publice / 145 Predominanța rolului statului în dominarea urbanului / 145 Modernizarea acțiunii publice: "a face să se facă" mai mult decât "a face" sau "a lăsa să se facă" / 153 Reversul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și a dezvolta valoarea respectivă. Iar judecățile despre bine și rău vor depinde de împrejurarea dacă această tendință este favorizată sau împiedicată. Interesează, înainte de orice, ca sentimentul total însuși să fie menținut în libertate și forța lui, pentru că apoi însușirile ("virtuțile") pe care le cere acea strădanie vor înceta involuntar. Dacă lipsește prospețimea și forța, e nevoie să fie propuse idealuri și stabilite obligații. Virtuțile, idealurile, obligațiile variază o dată cu sentimentul vital. Astfel, iubirii sau prieteniei, ca sentiment total, i se pretinde
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
orice, ca sentimentul total însuși să fie menținut în libertate și forța lui, pentru că apoi însușirile ("virtuțile") pe care le cere acea strădanie vor înceta involuntar. Dacă lipsește prospețimea și forța, e nevoie să fie propuse idealuri și stabilite obligații. Virtuțile, idealurile, obligațiile variază o dată cu sentimentul vital. Astfel, iubirii sau prieteniei, ca sentiment total, i se pretinde fidelitate și cinste, dragostei de patrie i se cere răbdare, stăpînire de sine și înțelepciune, interesului intelectual i se cere perseverență și imparțialitate ș. a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o mențin constant. Am arătat îndeosebi că există un grup de noțiuni etice folosite de toate sistemele etice, cu toate că le plasează într-o ordine diversă de importanță, în funcție de valoarea fundamentală pe care sînt construite. Asemenea noțiuni sînt cele de bunuri, virtuți, obligații și drepturi (Ethik, VIII, 1). Fiecare concepție etică, indiferent de sentimentul total pe care-l presupune, aplică aceste noțiuni într-o anumită ordine, unele față de altele. Se poate spune, de aceea, că aceste noțiuni reprezintă conținutul unei etici formale
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stări sufletești. Melancolia și nostalgia ne pot conduce nu numai la receptarea întîmplărilor din afară și a comportării altora cu humor, ci putem trata în același fel și propriile noastre cusururi, mai ales dacă le considerăm ca niște lipsuri ale virtuților noastre, ca factori sau părți ale propriei personalități. Dacă, pe urmă, sînt îndreptate atacuri din altă parte împotriva noastră, vom accentua, poate, valoarea pozitivă a păcatelor ce le avem (precum Viggo Stuckenberg în Bekendelse, în fața încercării unui prieten de a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
decisive realizate în Franța în timpul ultimilor treizeci de ani au cucerit lumea întreagă, care ne oferă de acum înainte multe produse remarcabile în măsura în care, renunțând să copieze într-un mod banal vinurile franceze, se preocupă să extragă din terenurile privilegiate toate virtuțile lor originale. Somptuosul tokay se reînnoiește, California se distinge, chardonnay-ul australian ne oferă aromele sale delicioase, traminerul din Slovenia are mereu aroma sa de roză, iar faimosul Jilavka verde și strălucitor ca aurul din Bosnia-Herțegovina este fără îndoială gata să
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Alți cercetători consideră că sursa etimologică a acestui cuvânt se află în rădăcina sanscrită vêna (așadar cu mii de ani înaintea erei creștine), deși licoarea numită sôma nu era obținută din struguri, ci dintr-o plantă (probabil asclepias acida) cu virtuți psihotice, ba chiar psihedelice. Alții afirmă 11 că poporul hitit (cam acum 5000 de ani înainte de Hristos) ar fi fost primul care a scris cuvântul vin, wee-an, într-o scriere cuneiformă, termen care în scrierea hieroglifică era we-anas, în semitică
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
bahice prin atribuirea de funcții publice importante. În timp ce banchetul se alcoolizează și se sexualizează, beția se individualizează. Licoarea lui Dionisos are acum drept funcție esențială celebrarea și consolarea, așa cum observăm la Horațiu: nu numai că vinul este înzestrat cu toate virtuțile (prietenie, dragoste, bravură, entuziasm), dar el ne "consolează de sfârșitul inevitabil... [și] ne face să acceptăm scurtimea existenței". Poetul latin poate fi considerat drept cântărețul zeului vinului. Mai bine de o treime din scrierile sale (37 de ode, 3 epode
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și prezentul, comunicabilul și incomunicabilul, ceea ce este sus și ceea ce este jos încetează să mai fie percepute contradictoriu.” Sunt puse în discuție condiția creatorului și existența poeziei, se proclamă atotputernicia visului, virtuțile automatismului psihic pur, supremația hazardului obiectiv și libertatea absolută a eului. Modul de cunoaștere a sinelui - în serviciul căruia scrierea de texte poetice echivalează cu un fel de terapie - evocă „metoda paranoic-critică” a lui Salvador Dalí. Literatura este respinsă ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
pentru echilibrarea psihică și pentru a ieși din cotidian, în scopul instalării într-o stare favorabilă creației. În acest scop, trebuie să utilizăm metode care să domine constructiv stresul, să dilueze la maximum efectele maxime ale distresului și să valorifice virtuțile stimulative ale eustresului. Stresul se acompaniază de efecte fiziologie și psihologice, el neputând fi tratat unidimensional, după cum urmează: a. consecințe fiziologice: creșterea tensiunii musculare și a presiunii sangvine, accelerarea bătăilor inimii, superficializarea respirației, sporirea cantității de zahăr, colesterol și catecolamine
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
-lea sau la începutul secolului al XIX-lea, după Erotocritul atribuit lui Vincenzo Cornaros. În versiunile românești sunt schimbate prin analogie numele personajelor principale (Erotocrit, „cel chinuit de Eros”, devine Filerot, „cel ce iubește pe Eros”, iar Aretusa, „cea cu virtute”, Antusa, „cea ca o floare înflorită”), dar eroii își păstrează statutul social. Acțiunea este mutată în vremea vechilor elini, la curtea regelui Periandros, tatăl Antusei, iar sfetnicul acestuia, Agaton, este tatăl lui Filerot. După moartea tatălui său, Filerot este invitat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
nouă. Acest nou sîn filial este Cordelia... Tatăl este pretextul fiicei. Această minunată creatură umană, Lear, servește de suport creaturii nespus de divine, Cordelia. Tot haosul de crime, de vicii, de nebunii și suferințe se justifică prin splendida apariție a virtuții. Shakespeare, purtînd-o pe Cordelia în închipuirea să, a creat această tragedie că un zeu care, doar pentru a găsi un loc unui răsărit de soare, ar zidi o lume". 1877 Un nou spectacol american cu Regele Lear în interpretarea lui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pierzi și-un soț. CORDELIA: Pacea cu ducele burgund: Daca respect și-averi iubirea-i sînt, Eu soața nu-i voi fi. FRANȚA: Cordelia, ce săracă, ești prea bogată, Lăsată, măi de preț; în hula, măi iubita, Pe tine și virtuțile-ți vă iau, De-i legiuit s-adun ce-i aruncat. Gods, gods! 'Tis strange that from their cold'st neglect My love should kindle to inflamed respect. Thy dow'rless daughter, King, thrown to my chance, Is Queen of
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mi scrisoarea, domnule. EDMUND: Te voi supără și ținînd-o și dîndu-ți-o: cuprinsul ei, după cît am înțeles, este condamnabil. GLOUCESTER: Să vedem, să vedem. EDMUND: Nădăjduiesc, spre-ndreptățirea fratelui meu, ca a scris-o doar ca o încercare sau probare a virtuții mele. GLOUCESTER (Citește): "Aceasta cinstire și închinare în fața bătrîneții ne amăraște lumea în anii cei mai frumoși, ne ține averile departe de noi pînă cînd bătrînețea noastră nu se mai poate bucura de ele. Încep să găsesc o sclavie prosteasca
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
moartea. EDMUND: Cînd am cercat să-l scot din gîndul lui, Fiind hotărît să-l facă, cu blestem L-amenințai că-l dau de gol. El a răspuns: "Tu sărăntocule bastard, au crezi Că de te-aș dezminți, încrederea-n Virtutea, cinstea și valoarea ta, Ți-ar da crezare? Nu, eu aș nega (Și aș nega eu, de mi-ai arată Chiar caracteru-mi), aș întoarce tot Că-ndemnu-ți e, complotu,-urzirea ta; Și-ar trebui prea să-i prostești pe toți, Spre
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
night to cool a courtesan. I'll speak a prophecy ere I go: When priests are more în word than matter; When brewers măr their malț with water; When nobles are their tailors' tutors, Și tu, sperjur, și tu, mimînd virtutea, Ce ești incestuos. Tremura tot, las, Ce în ascuns și sub veșmînt cinstit Ai uneltit s-ucizi. Păcate-ascunse-adînc, Rupeți-vă-nvelișul și-mplorați Ăstor teribili somatori iertare. -Un om sînt, cărui Mai mult i s-a greșit, decît greșit-a. KENT
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ruină Se va-ncerca. Iar noi îi vom lăsa Bătrînei majestăți, pe toată viața, Puterea absolută. (Lui Edgar și Kent) Va intrați în drepturi, Cu cinste și adaos, cum credință voastră Le-a meritat din plin. Prietenii-or gusta Răsplățile virtuții, toți dușmanii A faptelor lor cupă. O, priviți! Priviți! LEAR: Biata-mi prostuța, sugrumata! N-are viața! De ce un cîine,-un cal, un șoarece trăiesc, Și tu suflare n-ai deloc? N-ai să mai vii Nicicînd, nicicînd, nicicînd, nicicînd
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și istoricul literar maghiar Mozes Huba). În paralel cercetătorii colaborează la Dicționarul general al literaturii române. Aflat într-o perioadă de înnoire, caracterizată printr-o dificilă schimbare a ștafetei între generații, gruparea de cercetare de la Cluj continuă să creadă în virtuțile școlii pe care o reprezintă. În decursul timpului, ca directori ai Institutului au activat Sextil Pușcariu (1919-1940), Al. Procopovici (1941-1946), Ștefan Pașca (1946-1948), Emil Petrovici (1949-1968), Ioan Pătruț (1968- 1974), Dumitru Pop (1974-1976), Octavian Șchiau (1976-1989), Ion Mării (1990-1992, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]