141,440 matches
-
flota sa au atacat Busan-ul, locul unde staționau inamicii, dar nu ua reușit să îi învingă. Deși soldații japonezi au fost învinși de multe ori pe mare, ei s-au adunat în cetățile Busan și Dongnae de unde păzeau navele de război. Yi Sun-sin și Won Gyun au atacat golful Busan cu un număr mare de nave, dar japonezii nu au ieșit să lupte ci au stat pe uscat trăgând doar cu archebuzele. Astfel, marina Joseon-ului nu a putut debarca. După ce a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a putut debarca. După ce a ars 400 de nave japoneze, flota lui Yi Sun-sin s-a retras. Ofițerul 鹿岛 万户 (Jeong Un) a fost împușcat în timpul luptelor grele și a murit. Yi Sun-sin regretă profund pierderea camarazilor săi. " De la începutul războiului, coreenii s-au organizat în forțe armate denumite ,Armata Drepților” (의병) pentru a rezista invaziei japoneze. Aceste trupe s-au ridiacat la luptă în toată țara participând la raiduri, asedii și precum și la transportarea proviziilor sau construirea dispozitivelor de război
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
războiului, coreenii s-au organizat în forțe armate denumite ,Armata Drepților” (의병) pentru a rezista invaziei japoneze. Aceste trupe s-au ridiacat la luptă în toată țara participând la raiduri, asedii și precum și la transportarea proviziilor sau construirea dispozitivelor de război. Trei categorii de oameni formau în general Armata Drepților: oamenii de rând și nobilii patrioți, supraviețuitorii și soldații coreeni rămași fără conducători sau călugării budiști. În timpul primei invazii, provincia Jeolla a rămas singura zonă din peninsula coreeană care nu a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Hosokawa Tadaoki s-au înțeles să cucerească Jinju pentru a controla provincia Jeolla și a ataca forțele coreene conduse de Gwak Jae-u care se ascundeau în zonă. Castelul Jinju era deasemenea un loc de unde putea fi capturată multă pradă de război. Ukita trebuia să recucerească Changwon, o mică fortăreață care păzea intrarea în castelul Jinju. Prin urmare, o armată de 30.000 de soldați a fost trimisă să atace Changwon și Jinju. Yu Sung-in, comandantul de dreapta al provinciei Gyeongsang și-
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Armata Drepților era prea mică pentru a apăra Jinju. Totuși, retragerea japonezilor i-a încurajat foarte mult pe coreeni. Prima bătălie de la Jinju, bătălia de la insula Hansan și bătălia de la Haengju sunt considerate unele dintre cele mai importante bătălii ale războiul Imjin. Coreeneii nu erau capabili să alunge singuri forțele japoneze de pe teritoriul lor. În ciuda diferitelor dificultăți logistice și organizatorii ale armatelor japoneze, coreenii nu au reușit să oprească invazia japoneză fără intervenția unui factor extern, Ming. Istoricul coreean Yu Song-nyong
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
confuzi. Ei nu și-au putut explica cum țara care le plătea tribut a putut fi depășită așa repede. Curtea coreeană a ezitat la început și s-a retras spre Pyeongyang fără să ceară ajutor de la chinezi. Invazia Manchu După război, Regatul coreean a devenit din ce în ce izolat. Conducătorii săi a încercat să limiteze contactul cu țări străine. În plus, Dinastia Ming a fost slăbită, parțial din cauza războiului din Coreea împotriva Japoniei, care a dus la stabilirea noilor Dinastia
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
spre Pyeongyang fără să ceară ajutor de la chinezi. Invazia Manchu După război, Regatul coreean a devenit din ce în ce izolat. Conducătorii săi a încercat să limiteze contactul cu țări străine. În plus, Dinastia Ming a fost slăbită, parțial din cauza războiului din Coreea împotriva Japoniei, care a dus la stabilirea noilor Dinastia Qing. Coreenii au decis sa construiasca frontierele stricte, exercita un control mai mare asupra inter-traficului la frontieră, și să aștepte afară turbulența inițială a răsturnarii dinastiei Manchu de către Ming
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
născut în 1888 în satul Kawlaklar, azi Plopeni, situat în Dobrogea la vest de Mangalia. La acea vreme regiunea făcea parte din Regatul României, însă între 1420 și 1878 aparținuse Imperiului Otoman. Părinții lui erau fermieri înstăriți originari din Crimeea. Războiul Ruso-Turc (1768-1774) și Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) au dus la anexarea Crimeei de către Rusia determinând valuri succesive de tătari ca la sfârșitul sec. XVIII și în prima jumătate a sec. XIX să își abandoneze proprietățile căutând refugiu în Imperiul Otoman. Unii
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
satul Kawlaklar, azi Plopeni, situat în Dobrogea la vest de Mangalia. La acea vreme regiunea făcea parte din Regatul României, însă între 1420 și 1878 aparținuse Imperiului Otoman. Părinții lui erau fermieri înstăriți originari din Crimeea. Războiul Ruso-Turc (1768-1774) și Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) au dus la anexarea Crimeei de către Rusia determinând valuri succesive de tătari ca la sfârșitul sec. XVIII și în prima jumătate a sec. XIX să își abandoneze proprietățile căutând refugiu în Imperiul Otoman. Unii dintre ei, printre care
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
de tătari ca la sfârșitul sec. XVIII și în prima jumătate a sec. XIX să își abandoneze proprietățile căutând refugiu în Imperiul Otoman. Unii dintre ei, printre care și părinții lui Șewkiy, se stabilesc în Dobrogea alături de tătarii autohtoni. Însă Războiul Ruso-Turc (1877-1878) se încheie cu o nouă victorie a Rusiei care anexează Dobrogea de Nord și o oferă României. Când Șewkiy este în vârstă de vreo 6 ani, tatăl său, care era și învățătorul și conducătorul localității, convige o mare
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
Asociației Studenților Crimeeni din Istanbul. În 1909 călătorește pentru întâia oară în Crimeea, care era parte a Rusiei, unde încearcă să refacă legătura cu rudele familiei și desfășoară o serie de studii folclorice și etnografice. În 1912 participă la Primul Război Balcanic. În 1914, când izbucnește Primul Război Mondial și Turcia se află din nou pe picior de război cu Rusia, Șewkiy e învățător în Crimeea. Se salvează refugiindu-se în Turcia prin Azerbaidjan și Iran. La începutul lui 1918 Șewkiy
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
călătorește pentru întâia oară în Crimeea, care era parte a Rusiei, unde încearcă să refacă legătura cu rudele familiei și desfășoară o serie de studii folclorice și etnografice. În 1912 participă la Primul Război Balcanic. În 1914, când izbucnește Primul Război Mondial și Turcia se află din nou pe picior de război cu Rusia, Șewkiy e învățător în Crimeea. Se salvează refugiindu-se în Turcia prin Azerbaidjan și Iran. La începutul lui 1918 Șewkiy se găsește în Istanbul unde îndeplinește funcția
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
unde încearcă să refacă legătura cu rudele familiei și desfășoară o serie de studii folclorice și etnografice. În 1912 participă la Primul Război Balcanic. În 1914, când izbucnește Primul Război Mondial și Turcia se află din nou pe picior de război cu Rusia, Șewkiy e învățător în Crimeea. Se salvează refugiindu-se în Turcia prin Azerbaidjan și Iran. La începutul lui 1918 Șewkiy se găsește în Istanbul unde îndeplinește funcția de secretar general al Asociației Junilor Vrednici formată din tineri turci
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
Se salvează refugiindu-se în Turcia prin Azerbaidjan și Iran. La începutul lui 1918 Șewkiy se găsește în Istanbul unde îndeplinește funcția de secretar general al Asociației Junilor Vrednici formată din tineri turci de origine crimeeană. În martie, la sfârșitul războiului, călătorește pe mare la Sevastopol și Kefe (Caffa sau Feodosia) cu o delegație trimisă de Crucea Roșie având misiunea unui schimb de prizonieri. Acolo află lucruri absolut necunoscute în afara Crimeei înțelegând haosul produs de Revoluția Bolșevică. Tot atunci află că
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
Siydamet, care deținea portofoliul Externelor și al Apărării, reușise să își salveze viața fugind în Turcia prin Caucaz. În același an , Ğafer Siydamet și un mic grup de patrioți tătari din Istanbul călătoresc în Crimeea la bordul unei nave de război unde se alătură luptei pentru independență. Șewkiy devine membru al Comitetului Național pentru Educație din Crimeea. Până la sfârșitul anului reușește să recruteze din Turcia și să revină în peninsulă cu un grup de peste 50 de profesori. De data aceasta o
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
Sperând să își regăsească familia după eliberarea din 1943, o convinge pe Hamide, care se stabilise în Tașkent, să ia cei trei copii și să se refugieze la rudele din Istanbul. Însă eliberarea se produce mult mai târziu, după încheierea războiului, în 1948. Atunci începe să scrie autorităților solicitând un pașaport, dar pe 17 decembrie 1948 este arestat din nou și exilat pe viață în Siberia la Bolșaya Murta, pe fluviul Yenisei, la nord de Krasnoiarsk. Aici lucrează mai întâi ca
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
și părinții săi au fost deportați de către autoritățile regimului Antonescu împreună cu toți evreii basarabeni, în ghetouri din regiunea sub administrație română denumită Transnistria. Gary a fost despărțit de părinții lui, pe care a avut șansa să-i reîntâlnească după terminarea războiului. În 1946 familia, reîntregită, a emigrat in Palestina sau Eretz Israel, care se afla în ultimii ani ai mandatului britanic. Gary a studiat până în 1951 la Colegiul de muzică din Tel Aviv, unde i-a avut ca profesori pe Mordehay
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
Milano și la Filarmonica din Berlin. Repertoriul preferat de Bertini a inclus, de obicei, creații expresive, de mare anvergură, ca Simfonia a 9-a și Missa Solemnis de Beethoven, recviemele de Mozart, Verdi, Damnațiunea lui Faust de Berlioz, „Recviemul de război” de Britten. toate creațiile lui Mahler, multă muzică din secolul al XX-lea, inclusiv de Darius Milhaud,Stravinski, György Ligeti etc. Înregistrările lui Bertini cuprind toate simfoniile lui Beethoven, cu orchestra Operei din Genova, o foarte apreciată înregistrare a ciclului
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
până la creații contemporane: de pildă,„Dido și Eneas” de Henry Purcell, Don Giovanni de Mozart, „Boris Godunov” de Mussorgski, „Werther” de Jules Massenet, „Yosef” și alte două opere de Josef Tal - la Opera israeliană din Tel Aviv, „Macbeth” de Verdi, „Război și pace” de Prokofiev, la Opera națională din Paris. La sfârșitul vieții a fost implicat în producția operei „Massa el tom haalef” compusă de Iosef Bardanashvili după romanul lui A. B. Yehoshua, în speranța de a o dirija, ceea ce nu
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
a fost cel mai îndelungat asediu din Primul Război Mondial, și o înfrângere grea pentru Austro-Ungaria în fața atacatorilor ruși. Przemyśl era un oraș fortificat pe râul San, importantă fortăreață a Galiției. Încercuirea Przemyślului a început la 24 septembrie 1914 și a fost suspendată temporar la 11 octombrie în urma unei
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
roman scris de Boris Pasternak și publicat pentru prima oară în 1957 în Italia. Romanul este denumit după protagonistul său, medicul și poetul Iuri Jivago, iar acțiunea sa are loc între Revoluția Rusă din 1905 și cel de-al Doilea Război Mondial. Din cauza poziției sale independente față de Revoluția din Octombrie, s-a refuzat publicarea romanului "Doctor Jivago" în URSS. La îndemnul lui Giangiacomo Feltrinelli, manuscrisul a fost transportat ilegal la Milano și publicat în 1957. Pasternak a fost distins cu Premiul
Doctor Jivago (roman) () [Corola-website/Science/333210_a_334539]
-
ca voluntar și dat dispărut. După ce l-a căutat timp de doi ani, ea revine în orașul Iuriatin pentru a avea grijă de fiica ei. Iuri se întoarce la Tonia și la fiul său, dar odată cu Revoluția Rusă și cu Războiul Civil duce lipsă de alimente și de lemne de foc și se hotărăște să plece la fosta moșie a socrilor săi de la Varîkino, cu intenția de a trăi de pe urma produselor agricole obținute din mica grădină care le rămăsese. Într-una
Doctor Jivago (roman) () [Corola-website/Science/333210_a_334539]
-
are două fete. În cele din urmă, în anul 1929, Iuri moare în urma unei crize cardiace provocate de căldura sufocantă dintr-un tramvai din Moscova. Evenimentele se desfășoară pe fundalul Primului Război Mondial, apoi al Revoluției Ruse din 1917, iar ulterior al Războiului Civil din 1918-1920. O mare parte din acțiune este absorbită de idealismul și misticismul doctorului și poetului Jivago, care amestecă uneori în mintea sa fantezia cu realitatea. Ultimul capitol al romanului îl formează douăzeci de poezii frumoase pe care Pasternak
Doctor Jivago (roman) () [Corola-website/Science/333210_a_334539]
-
Dan Valentin „Mon Cher” Vizanty (n. 9 februarie 1910, Botoșani - d. 12 noiembrie 1992, Paris) a fost un pilot militar român care a luptat în al Doilea Război Mondial, impunându-se ca unul dintre așii aviației de vânătoare române. Vizanty s-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, iar ulterior în luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
ulterior în luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească IAR 80. În ultima parte a războiului, a comandat Grupurile 1 și 6 Vânătoare (reunite sub titulatura de Grupul 1 Vânătoare) în campania din vest contra Germaniei. Intrată în istorie, o convorbire telefonică între Vizanty și prietenul său, comandorul german Eduard Neumann - care devenise între timp inamicul
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]