141,440 matches
-
titulatura de Grupul 1 Vânătoare) în campania din vest contra Germaniei. Intrată în istorie, o convorbire telefonică între Vizanty și prietenul său, comandorul german Eduard Neumann - care devenise între timp inamicul României, s-a dovedit a fi memorabilă: Până la sfârșitul războiului, Vizanty a acumulat 4.600 de ore de zbor și 43 de victorii personale, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului, ceea ce l-a plasat printre cei mai buni piloți de vânătoare din cel de-Al Doilea Război Mondial
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
sfârșitul războiului, Vizanty a acumulat 4.600 de ore de zbor și 43 de victorii personale, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului, ceea ce l-a plasat printre cei mai buni piloți de vânătoare din cel de-Al Doilea Război Mondial. Cunoscut ca monarhist, Vizanty a fost îndepărtat din armată de către regimul comunist, fiind trecut în rezervă la 22 august 1947. Refuzând să-și denunțe propriile convingeri, în anul 1961 a fost condamnat la cinci ani de detenție și închis
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
își amintește cum angajații statului totalitar îi hăituiau și supravegheau tatăl: "A rămas fără nimic. I-au confiscat toată averea. Casa părintească de la Botoșani a fost dărâmată. A muncit în mai multe locuri. A fost recuperator de epave aviatice după război, muncitor agricol, angajat la Plafar, tehnician, muncitor în construcții, macaragiu“. Salvarea pentru Vizanty a venit în 1968, când Charles de Gaulle, președintele Franței, aflat în singura sa vizită oficială pe teritoriul României, l-a întrebat, în mod oficial, pe Nicolae
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
dar a luat legătura în Franța cu foștii aviatori și a fost pusă la cale salvarea lui Vizanty“. Prin urmare, în următorii ani, membrii unei organizației internaționale a piloților de vânătoare („"Les Vieilles Tiges"“), cu care Vizanty se împrietenise în timpul războiului, au încercat să îl aducă în Franța, însă pilotul român a refuzat, dorind în primul rând să asigure un trai decent pentru fiica sa în România. Cu toate acestea, în iunie 1977, Vizanty a fost chemat de primarul Parisului, Jacques
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
întâmpinat cu onoruri. Jacques Chirac i-a înmânat „Medalia de Argint“ a orașului Paris pentru meritele sale ca aviator. În mod întrucâtva ironic, salvarea sa de regimul comunist a fost determinată de foștii piloți împotriva cărora Vizanty a luptat în război. Asul român l-a reîntâlnit, cu această ocazie, și pe colonelul german Eduard Neumann, împreună cu care a băut o șampanie. Fiica comandorului își amintește cum, „deși a fost departe de țară, a promovat, prin presa vremii sau în diferite cărți
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
Michiel Adriaenszoon de Ruyter (n. 24 martie 1607 - d. 29 aprilie 1676) a fost un amiral olandez. De Ruyter este cel mai cunoscut și unul dintre cei mai experimentați amirali din istoria Olandei, faimos pentru rolul jucat în Războaiele Anglo-Olandeze din secolul al XVII-lea. A luptat împotriva englezilor și francezilor și a înregistrat câteva victorii importante asupra lor, cea mai cunoscută fiind probabil Raidul de la Medway. Piosul Ruyter era foarte iubit de marinarii și soldații săi; de la aceștia
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
unui burghez bogat, care i-a dăruit patru copii. Unul dintre aceștia a murit la scurt timp după naștere. Ceilalți s-au numit Adriaen (1637), Neeltje (1639) și Aelken (1642). În 1637, De Ruyter a devenit comandantul unei nave de război cu misiunea de a vâna pirații din Dunkirk care prădau navele comerciale olandeze. A făcut aceasta până în 1640. După ce a navigat o perioadă în calitate de căpitan pe o navă comercială numită "Vlissinge," a fost contactat din nou de Amiralitatea Zeelandei pentru
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
A făcut aceasta până în 1640. După ce a navigat o perioadă în calitate de căpitan pe o navă comercială numită "Vlissinge," a fost contactat din nou de Amiralitatea Zeelandei pentru a deveni comandantul navei "Haze", un fost vas comercial transformat în navă de război și echipat cu 26 de tunuri. Vasul făcea parte din flota comandată de Amiralul Gijsels care lupta împreună cu portughezii împotriva Spaniei. O flotă olandeză, cu De Ruyter al treilea la comandă, a respins o flotă spaniolă în Bătălia de la Capul
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
neașteptat. Pe 8 ianuarie 1652 s-a căsătorit cu văduva Anna van Gelder și a decis că a sosit momentul să se retragă. A cumpărat o casă în Vlissingen, dar viața fericită de familie nu a durat mult. În timpul Primului Război Anglo-Olandez (1652-1654) lui De Ruyter i s-a cerut să se alăture flotei în creștere ca subcomandant al unei escadre zeelandeze de nave finanțate privat. După ce inițial a refuzat, De Ruyter și-a demonstrat abilitățile sub comanda locotenent-amiralului Maarten Tromp
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
de la Kentish Knock și în Bătălia de la Gabbard. De Ruyter a servit drept comandant de escadră, respectiv comodor, grad care la vremea respectivă nu era unul oficial în marina olandeză. Moartea lui Tromp în Bătălia de la Scheveningen a pus capăt războiului și De Ruyter a respins oferta insistentă a lui Johan de Witt de a primi funcția de comandant suprem deoarece se considera "necorespunzător", temându-se că, dacă încalcă principiul seniorității, va intra în conflict cu Witte de With și Johan
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
După ce a negociat o pace cu Salé, De Ruyter a revenit în Olanda în mai 1656. În aceeași lună Statele Generale, devenind tot mai conștiente de planurile expansioniste ale regelui suedez Carol al X-lea, au decis să intervină în Războaiele Nordice trimițând o flotă în Marea Baltică. Suedezii controlau această zonă după ce Carol a invadat Polonia și s-a proclamat rege. De Ruyter s-a îmbarcat din nou pe nava "Tijdverdrijf", sosind în zonă pe 8 iunie. Acolo l-a așteptat
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
1659. Pentru această acțiune a primit titlul de cavaler din partea regelui Frederic al III-lea al Danemarcei. Din 1661 până în 1663 De Ruyter a condus diferite convoaie în Mediterană. În 1664, cu un an înainte să înceapă oficial Al Doilea Război Anglo-Olandez, De Ruyter s-a confruntat cu englezii pe coasta Africii de Vest unde atât englezii cât și olandezii aveau afaceri cu sclavi. A recucerit posesiunile olandeze ocupate de Robert Holmes și apoi a traversat Atlanticul pentru a prăda coloniile engleze din
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
pentru Johan de Witt în special. Prin urmare, a fost numit comandant al flotei olandeze pe 11 august 1665, ca locotenent-amiral (un grad pe care la acea vreme îl împărțea cu alți șase) al Amiralității din Amsterdam. În Al Doilea Război Anglo-Olandez (1665-1667) a obținut o victorie grea în Bătălia de Patru Zile (iunie 1666) și abia a scăpat din dezastrul în Bătăliei de Ziua Sfântului Iacob (august 1666) care l-a adus în conflict cu Cornelis Tromp și care a
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
mai puternice nave din flota engleză) și aducându-i pe olandezi aproape de Londra. Un atac planificat al olandezilor asupra orașului Harwich condus de De Ruyter a trebuit să fie abandonat după ce aceștia au fost alungați la Landguard Fort la sfârșitul războiului. Pacea de la Breda a pus capăt războiului. Între 1667 și 1671 De Witt i-a interzis să mai navigheze pentru a nu-și pune viața în pericol. În 1669 a avut loc o tentativă eșuată de asasinat din partea unui susținător
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
aducându-i pe olandezi aproape de Londra. Un atac planificat al olandezilor asupra orașului Harwich condus de De Ruyter a trebuit să fie abandonat după ce aceștia au fost alungați la Landguard Fort la sfârșitul războiului. Pacea de la Breda a pus capăt războiului. Între 1667 și 1671 De Witt i-a interzis să mai navigheze pentru a nu-și pune viața în pericol. În 1669 a avut loc o tentativă eșuată de asasinat din partea unui susținător al lui Tromp care a încercat să
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
avut loc o tentativă eșuată de asasinat din partea unui susținător al lui Tromp care a încercat să îl înjunghie cu un cuțit de pâine în holul de la intrare al casei sale. De Ruyter a salvat situația Olandei în Al Treilea Război Anglo-Olandez. Victoriile sale strategice asupra flotelor anglo-franceze mai mari în Bătăliile de la Solebay (1672) și dubla de la Schooneveld și Texel au împiedicat invazia. Noul grad de locotenent-amiral-general a fost creat special pentru el în februarie 1673 când noul Stadtholder William
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
devenit amiral-general. Purtând iarăși bătălii în Caraibe, de această dată împotriva francezilor, De Ruyter a sosit în Martinica la bordul navei sale amiral "De Zeven Provinciën" pe 19 iulie 1674. A condus o flotă importantă formată din 18 nave de război, nouă nave de transport și 15 nave de transport trupe cu 3.400 de soldați. Când a încercat să asalteze Fort Royal flota sa a fost adăpostită, permițând forțelor franceze puternic depășite numeric să își întărească defensiva. În ziua următoare
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
omului. În anul 1977 când Marea Britanie a rupt relațiile diplomatice cu Uganda, Idi Amin s-a autointitulat CBE în sensul de „Cuceritor al Imperiului Britanic”. Încercarea de a anexa în 1978 provincia Kagera din Tanzania vecină, a dus la izbucnirea războiului cu această țară. Trupele tanzaniene l-au înfrânt și pătrunzând în Uganda au dus în 1979 la prăbușirea regimului său și în cele din urmă, la reinstalarea fostului președinte Milton Obote. Idi Amin a fugit în Libia și apoi în
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]
-
scop instaurarea pe tron a pretendetului Hronoda (Hroiot). Armata moldoveana a fost victorioasa, cu toate ca Ștefan a fost protagonistul unui incident care ar fi putut să-l coste viața. a fost ultima confruntare cunoscută dintre Moldova și Imperiul Otoman, ea încheind războiul de 13 ani purtat de Ștefan pentru înlăturarea suzeranității Porții. Reîntors din Polonia, Ștefan a trebuit să facă față unei invazii otomane, un corp expediționar otoman, comandat de beilerbeiul Rumeliei, „Hadâm” Ali Pasă, care aducea un pretendent la tron, pe
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
cursurile gimnaziului militar din Iași. După absolvirea studiilor, în 1909 este încadrat în serviciul miltar cu gradul de sublocotenent de cavalerie. În timpul Primului Război Mondial ia parte la Bătălia de la Oituz (1917) și la Bătălia de la Mărășești în cadrul Regimentului 12 Roșiori. După război, prin reorganizarea armatei care a avut loc în deceniul al treilea, regimentul său este încadrat în Regimentul 4o infanterie din cadrul Diviziei a 9-a infanterie, staționat mai întâi la Constanța, dar transferat apoi la Bazargic, în Cadrilater. Aici o întâlnește
Ahmet Nurmambet () [Corola-website/Science/333218_a_334547]
-
staționat mai întâi la Constanța, dar transferat apoi la Bazargic, în Cadrilater. Aici o întâlnește pe Pakize din Kavarna, județul Caliacra. Se căsătoresc în 1931 și vor avea doi copii: Kadriye și Ğengiz. Când, pe la începutul Celui de al Doilea Război Mondial în 1940, România cedează Bulgariei Dobrogea de Sud, este relocat împreună cu familia la Medgidia unde este numit comandantul garnizoanei. Ahmet a primit de-a lungul vieții distincții de recunoaștere a personalității sale militare. A murit în 1953.
Ahmet Nurmambet () [Corola-website/Science/333218_a_334547]
-
Orașe și ani (în ) este un roman scris de Konstantin Fedin și publicat la Leningrad în 1924. Inspirat de experiența germană a autorului, el reprezintă unul dintre primele romane din literatura rusă care se referă la evenimentele din Primul Război Mondial și din timpul Războiului Civil Rus și este considerat „unul dintre primele romane majore ale literaturii sovietice”. Romanul reflectă participarea intelectualilor ruși la evenimentele revoluționare produse în Rusia după răsturnarea regimului țarist în 1917 și soarta lor în noile
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
este un roman scris de Konstantin Fedin și publicat la Leningrad în 1924. Inspirat de experiența germană a autorului, el reprezintă unul dintre primele romane din literatura rusă care se referă la evenimentele din Primul Război Mondial și din timpul Războiului Civil Rus și este considerat „unul dintre primele romane majore ale literaturii sovietice”. Romanul reflectă participarea intelectualilor ruși la evenimentele revoluționare produse în Rusia după răsturnarea regimului țarist în 1917 și soarta lor în noile circumstanțe social-politice. Autorul îi prezintă
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Tânărul intelectual rus Andrei Starțov (figură parțial autobiografică) vine la studii în orașul Nürnberg din Germania în perioada premergătoare Primului Război Mondial. Se împrietenește aici cu pictorul german Kurt Wann, un tip energic și activ, dar prietenia lor se destramă după începerea Războiului Ruso-German și mobilizarea lui Kurt. Starțov este internat ca prizonier civil în regiunea Bischoffsberg de la granița cu Boemia și începe să se simtă ca un element minuscul în angrenajul imens de forțe ostile. Aici o cunoaște pe nemțoaica Marie Urbach
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
se transformase într-un revoluționar înflăcărat ce sprijinea punerea în aplicare a ideologiei bolșevice. În calitate de membru de frunte al Sovietului de deputați al soldaților germani, Kurt Wann este trimis în orașul de provincie Semidol pentru a supraveghea repatrierea prizonierilor de război germani, iar Andrei Starțov îl însoțește. Aflat și el în Rusia, markgraful von Schönau evadase din lagărul de prizonieri germani și, exploatând tendințele naționaliste separatiste ale populației mordvine, organizase și comandase un detașament antisovietic ce săvârșise crime de război sângeroase
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]