17,970 matches
-
Însă, nu mai apucă să treacă la executarea numărului de iscusință în căsăpirea demonstrativă a porcului următor. De undeva, din gangurile subpământene ale pădurii, o pisică neagră cu blana lânoasă, plină de scaieți, năvăli în viermuiala ziafetului, între vâlvătăile focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al săracilor, găsi un bolnav cu forme scheletice și cu slabe peceți de stele, bătătorite pe umerii descărnați, vădind un ficat bolnav la extrem, expunând o piele de o paloare aurie, ca un dreptunghi de epolet ofițeresc și atât de aprinsă de febră, încât întreținea o temperatură sufocantă în camera penitenței lui, cu ferestre asigurate de zăvoare. Vladimir îl salută, promovând noua formulă de alcătuire a străvechii și nobilei întâmpinări românești de Bună seara! O Zi bună! îi zise el, ignorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În fața dicționarelor, a ghidurilor de conversație și a Întrebărilor și răspunsurilor pentru școala de șoferi. MAI MULTE ÎNTREBĂRI, MAI PUȚINE RĂSPUNDERI, va clama el de pe un autocolant al Celebrului animal). Dar să revin: Cătă așteaptă, marfa nu vine, Își mai aprinde o țigară, oricum nu dau clienții năvală. Strada Îngustă e acum blocată de un autobuz, Icarus cu burduf, prea mare ca să se strecoare printre mașinile care Încalecă degeaba jumătate de trotuar. În spatele autobuzului, șoferi nervoși. Claxoane, fum gros, Cătă aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că s-ar putea să nu se Întâmple așa, că n-o să fie recunoscut: Îi vine să intre Înăuntru, să Închidă ușa librăriei, să-i lase să treacă. Dar Își dă seama c-a fost deja zărit, așa că așteaptă, mai aprinde o țigară. Cei trei sunt la doar zece metri, În șir indian: Ungureanul-Manolescul-Necunoscutul. Ungureanu conduce căci, timișorean fiind, e și un pic arădean. Totuși, ajuns lângă Cătă, după ce-i zâmbește, Ungureanu salută, Întreabă: - Unde e ProTV-ul? Pe-aici pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu e În avantajul meu, dar nici acum nu insist. Consolator și inofensiv, așa trebuie să par. Sau mai degrabă discret. - Îmi Închipui că n-au răbdare să stea toată slujba. - N-au, cum să aibă? Dar le place să aprindă lumânări. Și le plac și clădirile bisericilor. Se oprește, puțin Încurcată. Poate de clădirile bisericilor, ca și mine. Dar trece peste: - Să vezi, acum câteva zile, intru cu aia mică la catolici, pe bulevard. Cătălina-mi șoptește: Vreau să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-ți gândul! Cristina n-a oprit În poiană, ci pe malul apei. Pe malul apei se-mpletesc... Împleti-m-aș! Lângă terasa cu mici și cu bere! Mai aștept, poate, poate. Măcar de n-aș fuma atât! Dar nu pot, aprind țigară de la țigară, beau două beri până să vină micii. O să mă doară capul de la bere, micii or să-mi facă greață. Mi-e deja greață, de emoție. Totuși Înghit cinci mici. Cristina vrea și-o cafea, asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de fiecare dată. - Ar fi o idee, recunosc eu. Și mă pleoștesc: iar am ajuns la literatură. Și la copiii ei și-ai lui Cătă. Nu mai zic nimic. Mă uit la câinele ei cum hăpăie apa pe plajă. Mai aprind o țigară, mă Întind pe spate În iarbă. Se Întinde și ea, Îmi cere un fum. Mă rostogolesc Într-o parte ca să-i Întind țigara. Rămân așa, sprijinit Într-un cot. Mă Înfiorez din nou. Între noi sunt doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cam frig afară, a răspuns prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat din cap, ne-a privit câteva clipe pe toți, a ridicat din sprâncene, apoi a ieșit pe terasă. Până să-l urmeze Leac Își aprinsese deja o țigară. Noi amuțiserăm, Încercam să privim prin geamul care se aburise, să auzim ce vorbesc. N-a durat mult, câteva minute, apoi Leac s-a Întors singur În casă, Încruntat, și ne-a spus: - Plec cu ei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Asta nu-l Împiedica pe prietenul nostru să-l studieze cu atenție, ăla părea un individ fioros, probabil de la țară, mândru că lucrează În Poliția Română. Fuma mult, a reușit să sugă trei țigări până la Arad, când Leac și-a aprins și el una, a mârâit. Catastrofa s-a produs la coborâre. Aplecându-se ca să nu se izbească cu țeasta de tavanul mașinii, Leac a văzut că are un șiret dezlegat. Cu nojițele de la opinci, i-a sunat atunci În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se stinge lumina pe scară. - Hai, Adi, bate mai tare! Leac râde de mine. - Bate, mă, bate, că-i acasă. Tot nu răspunde nimeni. A dracului lumină, iar se stinge. - Cine-i? - Pizza! răspunde Leac hohotind. Nu mai apuc să aprind becul pe scară, se deschide ușa și lumina vine acum dinăuntrul apartamentului. În prag, un puștan, cred că n-are nici douăzeci de ani, În pantaloni scurți și maieu, blonziu și simpatic. Slăbănog, Într-adevăr. - Ce vreți? Întreabă el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Într-adevăr, noi n-avem număr de VIP ca senatorul, nu putem risca. Ajungem la Andreea acasă, În fața blocului vedem jeep-ul. Leac are cheie de la apartamentul Andreei, o scoate din buzunar pe casa scării. Urcăm cu pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar mirosul ăsta răzbate. Lumină nu prea, doar o aplice aprinsă În colț, după ușă. Leac mă lasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe casa scării. Urcăm cu pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar mirosul ăsta răzbate. Lumină nu prea, doar o aplice aprinsă În colț, după ușă. Leac mă lasă pe mine să intru primul, Încerc să o fac ținând camera lipită de ochi, dau cu genunchiul Într-un colț de masă, Înjur de durere. Iau camera de la ochi, Îl văd În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
i-a arătat nimic. Deși, dacă stau să mă gândesc, singura lui replică a părut Învățată de dinafară. Dar mai bine nu stau să mă gândesc. * Plec În bucătărie, Îmi mai torn niște votcă, caut și după gheață, găsesc. Îmi aprind o țigară, trag cu sete, nu-i suficient, mă duce gândul la ceva mai tare. Să-mi treacă odată! Dincolo Pârvu Încă mai râde, atâta doar că acum mai și spune câte ceva. N-am chef să fiu atent, să Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mânjită cu var"Ciorbă de burtă, mititei, friptură și vin bun". Un gunoier cu obrazul mâncat de o barbă neîngrijită, golește apatic în tomberonul său mizeria adunată în pubelele adunate pe lângă ziduri. La câțiva metri depărtare, un chefliu întârziat discută aprins cu un sergent de stradă. Chiar dacă încearcă din răsputeri să stea drept, oscilează periculos când în față, când în spate și cu aceea larghețe a omului aflat sub efectul consumului etilic cheamă insistent pe agent la un pahar cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
între cearcăne, nu mai exprimă căutătura galeșă din trecut. Au ceva din fixitatea concentrată, plină de periculozitate, a unui animal de pradă. "S-a schimbat. Cel puțin ca exterior. Dar oare mă mai iubește?". Odată masa terminată, doamna Hagiaturian își aprinde o țigară înfiptă într-un lung țigaret de argint. Cu un aer amuzat povestește despre sumarele cunoștințe ale militarilor germani în privința românilor. Mon Dieu20, un adevărat coșmar! Închipuie-ți, singurul lucru adevărat știut despre noi este că suntem conduși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grațios o nimfă de bronz cu un ulcior pe umăr. Majordomul apare tăcut lângă ei, purtând pe tava cu încrustații orientale cafelele pregătite din timp. Mai doriți ceva, mademoiselle? Nu, merci 28 Pierre. Poți pleca. După ce își cere permisiunea, Marius aprinde o țigară din care trage cu sete. Ridică ceașca și zgâlțâie ușor conținutul. Inspiră aroma plăcută cu nările fremătând de plăcere. Soarbe atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil nu îl mai vedea. Strivește țigara pe jumătate fumată de fundul scrumierei și aprinde imediat alta. Ce pot să-ți spun? Un haos sanguin unde văzând de ce este capabilă ființa umană ajungi să te întrebi dacă nu cumva omul este greșeala și nu floarea creației. Toate regulile civilizației dispar, rămâne doar barbaria. Pare odios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală. Așezat în capul oaselor, Marius întinde mâna după tabachera aflată pe măsuța de lângă pat. Își aprinde țigara cu bricheta, apoi privește spre fata care, așa cum stă, într-un dulce abandon al epuizării, pare replica vie a celebrei Maja desnuda a lui Goya. Întreaga ei făptură îi aduce aminte lui Marius de o căprioară văzută când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
melodiei blânde și mângâietoare, ca un oftat de iubire, ascultă țintuit în fotoliu acordurile ușoare, sau profunde ce închipuie parcă o poveste plină de tristețe, dar în spatele căreia se poate vedea un zâmbet pur, cu puterea miraculoasă a învierii. Țigara aprinsă în momentul când ieșise din baie arde încet, uitată. În scrumieră a rămas doar filtrul și o mică grămăjoară de scrum. Un vag fum dulce-acrișor se ridică spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de cei care cunosc versurile. Cu un gest melancolic, fata ridică spre buze vârful degetelor unde depune o sărutare pe care apoi o aruncă cu un gest larg sălii căzută în adorație. Într-un ropot nebun de aplauze, luminile se aprind și un buchet mare de flori poposește laudativ în brațele dizeuzei. Cu un aer căutat dramatic, vedeta se retrage spre culise. Regretul unanim al celor de față este palpabil. Lângă masa lor un foarte tânăr sublocotenent român, ce păstrează încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acrobat, aplauzele mulțimii sunt răsplata efortului său. Smaranda oftează cu mâhnire. Dar tu? De ce să te simți obligat la un demers care în cel mai bun caz va fi întâmpinat cu răceală? O regulă a bunului simț spune să nu aprindem chibrituri lângă pompa cu benzină. Oricum mă consideră o amenințare personală și este total împotriva unui mariaj. Dar asta nu trebuie să fie un impediment pentru a proceda noi corect. Categoric sunt de acord cu tine. Dar ce te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor atunci când se prăbușește în neant îl face să tresară puternic din toată ființa lui ca un cartuș lovit în capsa de detonare. Lac de sudoare, deschide speriat ochii și aprinde veioza. Continuă să stea nemișcat pe salteaua patului, în aerul greu respirabil din pricina căldurii toride de august care transformase Bucureștiul într-un adevărat cuptor. Avusese un coșmar. Poate și datorită faptului că pentru prima oară executase o sentință de condamnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de a intra. Ajuns în sufragerie, examinează curios interiorul apoi apucă încet spătarul scaunului unde e poftit să se așeze, atent parcă să nu facă gesturi bruște. Încearcă un zâmbet stângaci și punându-și cascheta pe masă cere permisiunea să aprindă o țigară. Vă rog, fumați. Din tabachera de aur ofițerul german scoate o țigară pe care o aprinde de la flacăra unei brichete interesante, făcută din tubul unui cartuș rusesc de 7, 62 mm. Marius aduce o scrumieră de sticlă, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se așeze, atent parcă să nu facă gesturi bruște. Încearcă un zâmbet stângaci și punându-și cascheta pe masă cere permisiunea să aprindă o țigară. Vă rog, fumați. Din tabachera de aur ofițerul german scoate o țigară pe care o aprinde de la flacăra unei brichete interesante, făcută din tubul unui cartuș rusesc de 7, 62 mm. Marius aduce o scrumieră de sticlă, având forma unei frunze, sau a unei inimi, depinde de imaginația celui care o privește. Dar nici unul nici celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zei stranii păzesc pe omul acesta care sfidează cu atâta dispreț moartea dar și propria lui viață? Ca și cum nimic neobișnuit nu se întâmplase, Marius scoate cartușul defect și pune în locul lui altul. Așează pistolul pe masă, scoate o țigară, o aprinde și trage liniștit câteva fumuri. Nimic din gesturile, atitudinea sau mimica lui nu arată spaimă. Rusul se uită la el ca la un nebun în timp ce un tic nervos îi deformează linia gurii. Ceea ce vede aici este peste putința lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]