14,243 matches
-
de la Kuntillet ‘Ajrud n. 9, HAE, vol. I, p. 62: „Yhwh să te binecuvânteze și să te păzească și să rămână cu domnul meu”) și evocă - realizând-o - forța protectoare împotriva oricărui pericol, forță pe care divinitatea o acordă celui credincios pe durata întregii vieți, în special împotriva primejdiilor neprevăzute, ca de exemplu, cele ce se pot ivi în timpul unei călătorii periculoase (cf. Kuntillet ‘Ajrud; Ex 23,20; Ps 25,20; 9,11; 121,7-8). Din acest motiv, expresia „să te
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din înalt, își îndreaptă privirea spre cel pe care îl iubește, spre alesul său, și ar putea fi traduse mai bine prin „să-ți dăruiască Yhwh toate harurile sale”. Prin aceste două expresii, cu alte cuvinte, i se urează celui credincios ca Dumnezeu să-i dăruiască un timp lung de pace, sănătate, prosperitate și mai ales bucurie, astfel încât să se poată simți încărcat de bunăvoința divină. Acest simțământ de plinătate de bine și prosperitate, tradus cu „fericire” sau „sațietate”, este conținut
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
avea strânse legături cu contextul religios în mijlocul căruia se afla. Această situlă de bronz, decorată cu motive egiptene, între care imaginea unuia care oferă un dar în fața unei mese și a câtorva divinități, este utilizată ca dar votiv de un credincios în limba feniciană. Inscripția, databilă în jurul anului 500 î.C., afirmă: „(darul) lui Akbor, fiul lui Bodeshum, pe care l-a făcut lui Astarte, pentru că i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Din mărturiile scrise pe care le deținem
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fiul lui Bodeshum, pe care l-a făcut lui Astarte, pentru că i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Din mărturiile scrise pe care le deținem, observăm că promisiunea votivă e prezentată printr-o frază adresată divinității prin care cel credincios cere ajutor și ocrotire. Consecința acestei modalități literare este descrierea cererii primite de divinitate printr-o formulă de tipul „Domnul mi-a primit glasul”, ce poate fi considerată sinonimică lui „Domnul mi-a ascultat cererea (de ajutor)”. Aceasta este de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
3 („Yhwh a ascultat glasul lui Israel”), imediat după ce poporul făcuse un vot (cf. Num 20,16; Dt 26,7; 2Sam 22,7; 1Rg 17,22). Din punct de vedere religios, a crede că Dumnezeu poate să asculte glasul celui credincios indică faptul că acesta recunoaște divinității puterea de a interveni concret în desfășurarea evenimentelor pentru a-i oferi ajutorul și ocrotirea. Ocaziile în care se apela la propriul Dumnezeu făcând voturi erau, de exemplu, cazurile de război, călătoriile (2Sam 15
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
că a se încredința lui Yhwh, a se comporta cu devoțiune, a asculta de poruncile religioase și morale era modul cel mai bun pentru a dobândi viață lungă (Is 38,5; Prov 3,1-2; 10,27). Așadar, se înțelege de ce credincioșii îl invocau pe Yhwh pentru a le oferi o „viață lungă”, pentru că divinitatea însăși - după acest fel de a gândi - oferă viață lungă celor care se comportă cu devotament (1Rg 3,11 și 3,14). Această idee atestată în multe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
babiloniene a zeului Sin din Harran (Keel, Uehlinger, 1992; cf. Fig. 15b) sau sigiliul având inscripția lpqd yhd „(care aparține) inspectorului din Iuda”, datat spre sfârșitul secolului al VI-lea - începutul secolului al V-lea î.C., ce reprezintă un credincios în fața zeului lunar înfățișat prin caracteristici aramaice. Aceste două sigilii, care dovedesc prezența cultelor astrale în Iuda, aparțineau foarte probabil oficialilor de etnie non-iudaică, respectiv babiloniană, primul sigiliu, și persană, al doilea. Cât privește însă teritoriul din partea de nord, trebuie
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din ianuarie 1992, Comisia Națională pentru Statistică, București, 1992-1994, Recensământul populației și locuințelor din ianuarie 2002. Dacă în 1936 numărul romilor era de 157, în 1992 cifra se multiplicase de aproape 10 ori (1.294 persoane). Se crede că primii credincioși baptiști au venit în Fetești din Transilvania odată cu construirea podurilor dunărene la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1938, aceștia au primit aprobarea de a-și construi un lăcaș de cult în cartierul Fetești-Oraș. În prezent, biserica are mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
conflict. Oricare ar fi fost diferențele de opinii în alte chestiuni, în ceea ce privește postulatele generale ale realizării unei stări transcendente, summum bonum al vieții, toate sistemele erau de acord”. Viața religioasă și filosofică se manifesta într o manieră foarte diversă. Alături de credincioșii și misticii care respectau tradiția brahmanică, existau nenumărate grupuri de śramana (păli: samana), asceți rătăcitori (parivrăjaka), precum yoghinii, magicienii și dialecticienii și chiar materialiști și nihiliști, precursori ai doctrinelor filosofice Cărvăka și Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Se pare că era un vrăjitor puternic. Cu „focul său magic”, Gosăla și-a omorât unul dintre ucenici. În urma unei întreceri magice cu Mahăvīra și a blestemului acestuia, Gosăla și-a pierdut viața, probabil între 485-484 î. Hr. Doctrinele și practicile credincioșilor Ăjīvika sunt foarte greu de reconstituit. În afara unor citate păstrate în cărțile adversarilor, nimic din canonul lor n-a supraviețuit. Se știe totuși că este vorba de o mișcare religioasă destul de veche, precedând cu mai multe generații buddhismul și jainismul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nihiliste și negativiste nu au făcut altceva decât să reflecte un climat filosofic general. În acest context, buddhismul a putut să apară și chiar să triumfe, întrucât propunea o cale de mijloc între brahmanismul rigid, neagreat de marea masă a credincioșilor și noile mișcări extremiste care i se opuneau. Buddhologul japonez Fumio Masutani a sugerat că relațiile celor șase maeștri rivali cu Buddha pot fi comparate cu cele existente între sofiști și Socrate. Filosofia înțeleptului atenian avea numeroase puncte comune cu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
această religie ca fluviile în mare”. Astăzi, buddhismul este privit de savanți ca fiind prima religie universală, urmată mai târziu de creștinism și islamism. În mod fals, buddhismul este socotit o religie fără Dumnezeu, întrucât nihil sine Deo, iar adeseori credincioșii i se închină lui Buddha ca lui Dumnezeu. Pe de altă parte, s-a pus accentul eronat pe ideea că buddhismul este o filosofie și nu o religie. În India separația între cele două domenii nu se produce ca în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fi renunțat la lume, cunoscuse toate voluptățile unei vieți de prinț. Nimic din ceea ce constituie infinita varietate a experiențelor umane nu-i mai era de acum înainte necunoscut - de la beatitudinile și dezamăgirile culturii, ale dragostei și puterii, până la sărăcia unui credincios rătăcitor, la contemplările și transele yoghinului, trecând prin singurătatea și mortificările ascetului. 3. Trezirea și activitatea misionară Gautama a ajuns la concluzia că, prin istovitoarele cazne l-a care s-a supus, n-a depășit nici cu un deget starea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga, I, 6, reprezintă nucleul doctrinei sale, o admirabilă sinteză a propriei filosofii, prin care este respins atât hedonismul cât și ascetismul exagerat. Din acea clipă „pentru credincioși a început o eră nouă, iar adevărul a intrat în istorie”. În urma propovăduirii, doar unul dintre cei cinci discipoli, anume Ajñăta Kaundinya (păli: Aññăta Kondañña), i-a acceptat învățătura de la început, dar pe parcursul zilei și ceilalți patru: Aśvajit (păli: Assajit
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
care căuta să-și comprime învățătura, conferindu-i brevitate și o ordonare convenabilă. Felul lui de a gândi e plastic, dar el utilizează și conceptele specifice filosofiei indiene. Comunitatea buddhistă sau împătrita obște cuprindea călugări (păli: bhikkhu), călugărițe (păli: bhikkhunī ), credincioși laici (păli: upăsakă) și credincioase laice (păli: upăsika). Această comunitate în întregul său a fost aceea care a asigurat succesul durabil al buddhismului. Deși inițial învățătura lui Buddha se adresa doar acelora, puțini la număr, dornici și capabili să se
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pagoda. O dată cu regele Aśoka, cultul stūpelor s-a răspândit în întreaga Indie. Călugării disprețuiau cultul relicvelor, ei păstrând în amintire cuvintele lui Buddha de a nu venera persoana, ci mesajul. Unele școli se opuneaucu tărie acestui lucru, văzând cum devoțiunea credincioșilor făcea din Buddha o ființă divină. Dar în ciuda acestei opoziții - sau poate tocmai datorită acesteia -, în jurul stūpelor au înflorit practici de cult care îl aveau în centrul atenției pe Buddha. Stūpele cele mai cunoscute sunt cele de la Bhărut, Săñcī și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nu contravine cu nimic logicii Imperiului Roman de Răsărit, ci chiar îi intensifică nuanțele prin atribuirea a două tipuri de putere unei singure persoane: una temporară, cea a sultanului, și cealaltă spirituală, exercitată de calif, un fel de conducător al credincioșilor (titlu pe care și-l arogă sultanul în secolul al XVI-lea). În comparație cu Basileul lipsit de putere materială, suveranul otoman se impune drept monarh și slujitor al Legii divine totodată, astfel încît pretinde să fie ascultat cu sfințenie, iar eventuala
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în 1685 și în orașele libere ale Imperiului habsburgic, unde, începînd din 1648 au putut coexista cele două tipuri de religie, în virtutea unei dispoziții cu totul speciale prevăzute de tratatele Westphalice.127 Acest dispozitiv ce nega liberul arbitru al fiecărui credincios a creat o dispoziție flagrantă în privința modalităților de care deținătorii autorității puteau dispune, pentru a-și asigura asentimentul populațiilor lor. În virtutea principiului "cum este prințul așa este și religia" (Cujus regio, ejus religio), suveranii, atît protestanții cît și catolicii, se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Exemplul francez, care ar putea fi completat cu multe altele, confirmă ideea că, răspîndirea învățămîntului public destul de timpuriu în anumite medii țărănești s-a datorat în principal luptei dintre cele două confesiuni rivale preocupate să-și îndoctrineze cît mai mult credincioșii, și nu unor motive politice. Mai mult decît atît, dacă învățămîntul promovat prin școlile reformate din statele protestante avea adesea, pe lîngă caracterul religios, și o latură civică, nu același lucru se poate spune despre țările catolice. Aici, dascălii aparținînd
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
subordonate. Ciudat este că acestea se pretează acestui joc. Sfîrșitul secolului al XVIII-lea este marcat de îndepărtarea protestantismului popular de religia de stat anglicană și ralierea cu unele curente protestante mărginite de un soi de "revivalism" care încurajează ruptura credincioșilor în grupuri de solidarități și secte orientate spre o atitudine quiétiste marcată de indiferență față de politică și societate în general. Aceasta presupunea de asemenea răspîndirea boxului, conceput ca un spectacol a cărui brutalitate se potrivește temperamentului popular certificînd totodată certitudinea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a secolului nostru, regenerarea lumii și nașterea libertății pe calea credinței. Alături de neclintita și admirabila Irlandă, de victorioasa Belgie, se înalță acum o forță nouă, călăuzită de același stindard și vărsîndu-și sîngele pentru aceeași cauză."261. Nu e nici o îndoială, credincioșii au găsit un nou teren în rîndul apărătorilor națiunilor aservite, chiar dacă aceștia nu îndrăznesc încă să o spună și încă trebuie să depășească o ultimă reticență. Principiul marilor naționalități față în față cu "Primăvara popoarelor" Se înțelege totuși, cu ușurință
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vor acorda Constituții. Elanul este atît de puternic încît se va transforma într-un război împotriva Austriei; regele Charles-Albert va prelua conducerea inaugurînd cu această ocazie drapelul tricolor, însă datorită faptului că papa a ezitat să ia atitudine alegînd între credincioșii săi austrieci și italieni, armata lui Charles-Albert a fost învinsă. Ulterior, o revoluție care va izbucni la Roma va sancționa astfel neutralitatea pontificală. În noiembrie 1848 italienii vor reuși să întemeieze o republică, de scurtă durată însă, pentru că la 3
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Popoarele încep să înțeleagă atunci că atrocitățile unora sînt pe măsura atrocităților altora: astfel, Karlsruhe este bombardat în timpul procesiunii de Sărbătoarea Domnului, înainte cu cîteva luni de bombardarea bisericii Saint-Gervais, în timpul Paștelui din 1918, unde au fost omorîți 80 de credincioși. Milioane de combatanți muriseră deja în ofensive și contra-ofensive fără cauză și fără efect. Regimente întregi de francezi se răzvrătesc, în timp ce femeile din uzinele de armament intră în grevă. În Anglia, voluntarii se sustrag înrolării, astfel încît, contrar tradiției insulare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rîn-durile lor persoane cu titlu de noblețe. În vara lui 1936, însăși dreapta catolică a întregii Europe se identifică cu militarii spanioli ce se ridicaseră împotriva Republicii "roșiilor", care permisese să fie pur și simplu masacrați mii de preoți și credincioși, fără urmă de regret. François Mauriac ia atitudine într-un articol al ziarului Le Figaro din 25 iulie: "Pentru sufletul nostru, Spania este indivizibilă și cred că sînt în asentimentul unei mulțimi imense atunci cînd mă adresez domnului Léon Blum
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
in Western Europe, Princeton, Princeton University Press, 1978.) 129 Înainte de aceasta, nimeni nu putea candida pentru un mandat electiv sau pentru un post în administrație, dacă nu era anglican (fapt ce excludea de la sine atît pe catolici cît și pe credincioșii diverselor confesiuni protestante "nelegale"). 130 E. Gellner, Nations et Nationalisme, op. cit. 131 În special Barrington Moore Jr. (Les Origines sociales de la dictature et de la démocratie, Paris, Maspero, 1969. 132 E. Gellner, op. cit., p.34. 133 Ibid. p.37. 134 Ibid.
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]