14,718 matches
-
diverse versiuni asupra morții lui Marlowe. Francis Meres spune că Marlowe a fost "înjunghiat mortal de către un servitor de la un bordel, un rival de-al său în iubirile sale desfrânate", drept pedeapsă pentru epicurismul și ateismul său. În 1917, în Dicționarul Biografiei Naționale, Sir Sidney Lee a scris că Marlowe a fost ucis într-o luptă cauzată de beție și acest fapt este și azi adesea luat ca și realitate. Faptele au ieșit la iveală abia în 1925, când savantul Leslie
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
ortografice actuale, termenul ar trebui ortografiat "vâscozitate". Această formă este în conflict cu radicalul "visc-" din care derivă familia de cuvinte , și se abate de la termenul internațional. Ca urmare, în textele scrise se recomandă folosirea formei "viscozitate", prezentă în toate dicționarele și în toate lucrările tehnice. Viscozitatea dinamică variază de obicei puțin cu presiunea, dar destul de mult cu temperatura. De aceea este necesară și menționarea temperaturii pentru care este dată viscozitatea. În cazul în care densitatea fluidului depinde și ea de
Viscozitate () [Corola-website/Science/309777_a_311106]
-
lui Lazăr Șăineanu, Adolf Schullers a încercat, în perioada interbelică, să ordoneze vastul material al prozei populare românești, îndeosebi cel circumscris basmului, după tipologia lui Antti Aarne, în vogă la vremea respectivă. Adolf Schullerus a publicat o primă variantă a "Dicționarului dialectului săsesc din Transilvania" ("Siebenbürgisch-Sächsisches Wörterbuch"), care a apărut în 1908 la Straßburg, la editura Karl Trübner.
Adolf Schullerus () [Corola-website/Science/309913_a_311242]
-
interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
(născut la 29 octombrie 1882, la Bellac, Haute-Vienne (Limousin), Franța - decedat la 31 ianuarie 1944, la Paris, Franța) a fost un scriitor (romancier, eseist, dramaturg) și un diplomat francez. Dicționarele ne spun că localitatea Bellac „posedă o biserică din secolul al XII-lea - secolul al XIV-lea și că este patria lui ”. Jean, ca și La Fontaine, cum spunea el în glumă, s-a născut la 29 octombrie 1882, la
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]
-
rome sunt încă victime ale discriminării, ceea ce îi împiedică să fie corect școlarizați și integrați în societate. Această realitate există și în alte țări care găzduiesc minorități rome: Ungaria, Slovacia sau Cehia. Denumirea etniei este controversată. De exemplu într-un dicționar cuvântul „țigan” a avut ca o parte din definiția sa „o persoană cu un comportament răutăcios” Avocați ai drepturilor romilor în România Numărul oficial al romilor (conform recensămintelor), numărul estimat este de obicei semnificativ mai mare: Nu se știe exact
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
din București. Erudit, extrem de modest, el nu și-a scris, din păcate, memoriile, dar "știa să-și povestească până la ultimul amănunt toate peripețiile vieții sale", avea umor, o minte ascuțită, era generos. În urma sa au rămas un lexicon ebraic-român, un dicționar neoebraic, o arhivă bogată în scrisori, documente, mii de predici scrise, discursuri, conferințe, mărturii ale relațiilor sale întinse cu comunități, loji "B'nai B'rith" din țară și din străinătate. S-a ocupat de personalități ale istoriei și culturii iudaice
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
din partea Academiei de Înalte Studii Militare, a Colegiului Național de Apărare și a Colegiului Regal de Studii de Apărare din Marea Britanie. Generalul Constantin Degeratu vorbește fluent limba engleză, având de asemenea cunoștințe de limba franceză și rusă (citit, traducere cu dicționar, expresii uzuale, înțelegerea unor texte de specialitate de dificultate medie). Este căsătorit și are doi copii. Generalul Constantin Degeratu este coautor la trei cărți de specialitate și anume: De asemenea, a publicat mai multe articole în revistele militare din țară
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
de păstorița localnică Dorina, pe care a ucis-o dintr-o greșeală și, în amintirea ei, a decis ca apa lângă care s-a petrecut drama să poarte numele ei. O explicație științifică a toponimicului „Dorna” este greu de oferit. Dicționarul limbii române editat de Academia Republicii Populare Române în anul 1958, explică noțiunea „dornă” prin bulboană sau vale cu apă. Slavii au numit așezarea mlăștinoasă „dolină”, romanii au numit-o „durnacum”, iar la români a ajuns „Dorina”, care prin eliminarea
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
lucrările de fabricare a aramei și că in districtul acesta se produceau într-un an 2000-3000 de măji de aramă (majă-veche unitate de măsură pentru greutăți, variind după epoci și regiuni între 50 de kg. și 100 de ocale, conform "Dicționarului explicativ al limbii române"), pe lângă ce se trimitea în Austria pentru separarea argintului, când argintul era în cantități suficiente. Lucrările "de fabricațiune a aramei până ce acest metal devine ca marfă pentru comerț se fac în uzinele din Oravița, unde asociațiunile
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
județele de pe Dunăre, capitalele sa se stabilească in orașele de pe bătrânul fluviu in scopul întăririi apărării la granița cu turcii, Gaeștiul cunoaște o perioada de stagnare, pierzându-si mult din importanta pe care a avut-o. Spre sfârșitul secolului, "Marele Dicționar Geografic al Romîniei" consemna despre Găești că se compunea din trei suburbii: Cătanele, Găeștii de Sus și Găeștii de Jos si ca avea o populație de 2470 locuitori, din care câțiva evrei. Pe atunci, existau la Găești 12 străzi: Catanele
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
comercianți și 38 meseriași, iar restul agricultori. La sfârșitul aceluiași secol în Găești, ca unități economice, nu existau decât o moară cu apă și una cu aburi. Pe moșia orașului se produceau cereale și cel mai bun tutun din România. ("Dicționarul geografic al județului Dâmbovița", 1890) Populația orașului ajunsese în 1899 la 3320 de locuitori. În primele decenii ale secolului al XX-lea, orașul nu cunoaște transformări deosebite sub raport economic. În anul 1930, populația lui se ridicase la 5330 de
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
face textul. Meritul traducătoarei e neprețuit, din acest punct de vedere."" - Andreea Deciu, " Povesti pentru cei mari", în "România literară", nr. 42/1999) - "Lupul albastru. Povestea lui Genghis-han" (roman istoric), de Yasushi Inoue (editura Humanitas). - "Cum să-ți interpretezi visele. Dicționar de simboluri onirice", de Marie Coupal (editura Humanitas). 2000 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade, ediția a II-a (editura Humanitas). - "După 40 de ani. Cartea femeii fără prejudecăți", de Josette Rousselet-Blanc și Marianne Buhler (editura Humanitas). - "Farmecul discret al
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
celelalte varietăți n-ar fi. În realitate fiecare varietate își are normele ei, cu deosebirea că cele ale varietății standard sunt elaborate în mod conștient. Principala proprietate a limbii standard este caracterul ei elaborat, codificat, instituționalizat, cu norme prezente în dicționare explicative și ortografice, gramatici, lucrări de cultivare a limbii etc.. Există și instituții oficiale care se ocupă de standardul limbilor, de exemplu, pentru limba română, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei. Limba standard este cea care este predată în
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
se mută într-un bloc social (HLM) dintr-un cartier muncitoresc de la periferia Parisului. Vecinătatea unei baze a armatei americane îi înveselește însă copilăria: împreună cu alți copii scotocea prin pubelele americanilor descoperind și citind cu indicibila bucurie (în original, cu ajutorul dicționarului!) comics-uri altfel intruvabile în Franța acelor ani, precum Dick Tracy, Batman, Superman, The Shadow etc. Astfel, de pe la 10-11 ani, a început să scrie "române", de căte 10 pagini, pe care le citea colegilor. În liceu avea reputația făcută: unii
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
de „înnoire a limbii”, care avea ca scop, printre altele, eliminarea împrumuturilor din limba latină și limba germană, una dintre sursele de cuvinte noi pentru limba literară în curs de normare a fost lexicul dialectelor. Din 1838 datează și primul dicționar dialectal maghiar ("Magyar Tájszótár"), editat prin grija Academiei Maghiare de Științe. Prima lucrare științifică de anvergură despre dialectele maghiare, care ia în seamă în mod amănunțit și aspectele diacronice (de istorie a limbii), este cea a lui Antal Horger, "A
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
activat până în anul 1881, când a fuzionat cu „Asociația Carpatină Transilvană” („Siebenbürgischer Karpathenverein - S.K.V.”) din Sibiu, devenind filială a acesteia. În anul 1875, s-a înființat la București Societatea Română de Geografie, care publică "Buletinul Societății geografice române" (1876-1943), "Marele dicționar geografic al României" (1898-1902), precum și numeroase descrieri de călătorie, expediții geografice, turism. În Transilvania, și-a desfășurat activitatea „Asociația Carpatină Transilvania” („Siebenburgische Karpathen Verein - S.K.V.”), fondată în anul 1880 la Sibiu, după modelul DOeA - „Asociația Alpină Germano-Austriacă”. Asociația își propunea
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
apare documentul care fixează și oficializează ortografia (vezi Surse bibliografice). În august 2010, guvernul aprobă gramatică oficială a limbii muntenegrene, iar volumul care o cuprinde apare la 4 septembrie (vezi Surse bibliografice). În aprilie 2016 apare volumul I al primului dicționar al limbii muntenegrene, editat de Academia Muntenegreană de Stiinte și Arte, care provoacă indignare. Pe de o parte, lingviști, autori ai primelor lucrări normative, cele ale ortografiei și gramaticii, de exemplu Adnan Čirgić, îl considera neștiințific, pe de altă parte
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
Cobîlea (cunoscut și ca Cobîlnea) este o localitate din raionul Șoldănești, Republica Moldova. Conform Dicționarului Explicativ al limbii române - CÓBILĂ, "cobile," are mai multe sensuri și anume: s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
femei). În 1893 a fost data în exploatare linia de cale ferată Bălți-Florești-Rîbnița satul a ieșit în lume cu ajutorul noii magistrale de oțel. La începutul secolului al XX-lea în cele 174 de case din localitate viețuiau 924 de suflete (Dicționarul geografic al Basarabiei, București, 1904). Dicționarul statistic al Basarabiei, scos de sub tipar în 1923 la Chișinău, atestă aici 564 bărbați și 572 de femei, o gospodărie boierească, o bancă populară, o carieră de piatră, o moară de apă, o școală
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
în exploatare linia de cale ferată Bălți-Florești-Rîbnița satul a ieșit în lume cu ajutorul noii magistrale de oțel. La începutul secolului al XX-lea în cele 174 de case din localitate viețuiau 924 de suflete (Dicționarul geografic al Basarabiei, București, 1904). Dicționarul statistic al Basarabiei, scos de sub tipar în 1923 la Chișinău, atestă aici 564 bărbați și 572 de femei, o gospodărie boierească, o bancă populară, o carieră de piatră, o moară de apă, o școală primară mixtă, un post de jandarmi
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
În anul 1991 Chițcanii Vechi avea un număr de 2062 locuitori. În anul 1922 instituția română "Casa Noastră" a repartizat la 192 de nevoiași din Chițcani 662 ha de pămînt confiscat din moșia boierului Ovaliu care avea reședința în Căzănești. Dicționarul statistic al Basarabiei, întocmit pe baza recensămîntului populației din anul 1902, și concretizat prin datele statistice ale primăriilor în 1922- 1923, ne informează: "Chițcanii-Vechi sau Tețcanii Vechi (Nițcani). În anul 1854 s-a ridicat în piatră biserica "Sfântul Gheorghe". Din
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
actuală Drepcăuți o aflăm dintr-un document din 15 iulie 1702 «ca sat al lui Ioan Aga», dar ca sat pe harta județului Hotin , îl aflăm abia după 1812, când s-au schimbat și stăpânii cei mari, și cei mici. Dicționarul statistic al RM din 1994 fixa în Drepcăuți 1.195 de gospodării cu 2.945 de locuitori. Fondul locativ atunci constituia 54,1 mii mp. Acum și acestea țin de domeniul trecutului. Oricum, satul și astăzi se manifestă cu o
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
municipiul Chișinău, Republica Moldova. Trușeniul se află la 12 km de orașul Chișinău. În 1545 apare prima mențiune documentară în hrisovul lui Petru Rareș, în legătură cu stabilirea hotarelor mănăstirii Căpriana (Regest publicat de L.T.Boga în Documente Basarabene, pag. 11, 1929). În Dicționarul statistic al Basarabiei, București 1923, pag.286, se vorbește că satul Trușeni ar fi existat încă din 1510. La început (sec.XV) satul era situat pe niște coline prin preajma cheilor Bîcului, numit Turluiești (de la turlă), de unde un oarecare Toader Truș
Trușeni, Chișinău () [Corola-website/Science/305128_a_306457]
-
livadă exploatată industrial. La începutul secolului XX, cu drept de arendă evreul Iosif Caufman dispunea pe moșie de 800 desetine de pământ arabil și 354 desetine de păduri, iar restul de 2000 de desetine se afla în stăpânirea țăranilor. Conform „Dicționarului geografic al Basarabiei” din 1904 satul Corjeuți făcea parte din Ținutul Hotin, volostea Edineț, fiind așezat pe șoseaua ce mergea de la Edineț spre Lipcani. Avea 298 case, cu o populație de 2310 suflete; biserică; o școală cu 60 elevi din
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]