14,967 matches
-
meu, am luat metroul spre Militari. Și ce să vezi? Minune mare! În timpul călătoriei, cineva a început să vorbească tocmai despre meciul de miercuri, lăudându-i - fără nici o reținere în ce-l privește - pe fotbaliștii de la Kiev. Desigur, m-am grăbit să-l reperez pe insolitul comentator sportiv: era un fel de Mitică simpatic, surâzător, un bărbat de vreo 35-40 de ani, probabil de profesie funcționar, purtând o servietă diplomat, îmbrăcat curat, chiar elegant, deși hainele păreau cam șifonate. Venea, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cum mă tem că o consideră, drept o zădărnicie... * Sunt convins că cel puțin pisoiul cel mare are umor, glumește, se joacă cu mine. Dându-mi, de pildă, în chip limpede de înțeles că vrea să iasă pe balcon, mă grăbesc să-i deschid ușa - „bineînțeles, eu sunt ușierul tău”, îi spun cu ironie, dar, în loc să pășească peste prag, se oprește, își face de lucru, începe să miroasă minuțios un colț al ușii etc. Sunt sigur că procedează astfel înadins, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
admirativ-recunoscătoare, oprindu-se, la rându-i, în mijlocul străzii, o doamnă cam de vârsta mea, care mă văzuse scoțând din servietă o bucată de cârnat și dându-i-o, oarecum pe furiș, unui sărman câine vagabond. O privesc confuz și mă grăbesc să mă îndepărtez, realizând ce mult timp a trecut de când nimeni nu mi-a mai zis o vorbă bună... Nu se poate ca nimeni să nu vadă - îmi spun uneori, când îmi este mai greu, cu speranța că adevărul va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
organismul având grijă să stoarcă tot ce poate menține în viață. Nici unui terminat defecația nu-i produce o senzație de plăcere, o cât de mică satisfacție. Ca și în cazul urinatului, organismul acționează de la sine și terminatul trebuie să se grăbească să-și dea jos pantalonii. Fiara vicleană care este pe jumătate deținutul folosește defecația ca pe un moment de repaus, ca pe un prilej de a-și mai trage sufletul pe drumul calvarului lui de lucrător în abatajul minei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să încerc o anumită jenă, un strop de rușine. În fond, ce am eu cu ea? Nimic! De ce atunci, când vine timpul să cobor, mai ales dacă trebuie să și trec pe lângă ea, o fac crispat, cu ochii în jos, grăbit să dispar, ca un vinovat? * Acum vreo zece ani mă îndrăgostisem de o femeie pe care nu o iubeam, căci de iubit îmi iubeam, în continuare, soția. Nu e o glumă, și nici vreo contradicție, cât de mică, nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și pe loc, firește, dar oricum n-au mai rămas, nici ei, aceiași. După experiența anului 1940-1941, în timpul și la sfârșitul războiului, un mare număr dintre urmașii emigranților bulgari în fostul Bugeac n-au mai stat pe gânduri: s-au grăbit să treacă în România, să se pună la adăpost. Clujul, îmi amintesc, era „plin” de basarabeni care, când se întâlneau, o dădeau imediat pe rusește sau bulgărește. Limbile acestea le erau încă mai la îndemână deși toți vorbeau curent românește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Domnul, are el meșteșugul lui viclean. Este un grec ce îți dă voie să intri dar nu te lasă mult, cam 5 minute și te scoate imediat cu forța... Deși când intri rămâi mirat de tot ce vezi. Apoi te grăbești să te rogi măcar un pic, dar abia te descătușezi la rugăciune și te pomenești că te poftește afară din Sfanțul Mormânt. Dar numai să vă vedeți acolo, ca Domnul are El grijă și nu păgubiți cu nimic. Dimpotrivă, dacă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
30. Am fost și eu de câteva ori noaptea la slujbă. Și totdeauna aveam grijă să mai intru măcar un pic în Sfanțul Mormânt. Măcar să mă ating, să-L sărut și să fac metanie, toate în grabă. Dacă nu mă grăbeam riscăm să nu intru. Așa că mă mulțumeam și cu atât decât deloc. E bun și încă foarte bun și atât. Dumnezeu avea grijă să nu mă păgubesc că nu pot intra. Intrăm. Slujba se ține de greci și ruși împreună
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
crezi că-i realitate și nu pictură. Apoi vezi cerul albastru cu stele galbene tot din aur. O priveliște uimitor de frumoasă și plăcută! Nu te mai saturi de privit. Mai sunt multe de privit și admirat dar timpul ne grăbește parcă. Noi nu ne mai saturam de privit și puțin timp ne îngăduie să ne rugăm în taină. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie. La intrarea în biserică este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Fiecare se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
parcă. Noi nu ne mai saturam de privit și puțin timp ne îngăduie să ne rugăm în taină. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie. La intrarea în biserică este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Fiecare se grăbește să se așeze la rând ca să ajungă și la ea ca să se roage, să lase un acatist sau o poză cu cei dragi pe care-i au acasă în România. Când ajungi lângă icoana te atingi de ea, o săruți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
gresie și ceva pictură pe pereți. Plus icoane și alte obiecte de cult de care este nevoie pentru slujire. Dorea că la Sfintele Paști 2004 să o poată da în folosință. Dar cum finanțe nu avea și nimeni nu se grăbea să facă vreo donație cred că au cam rămas pe loc. Dar S-a indura Milostivul Dumnezeu la inimă românilor să se facă auzit acel apel. Îmi amintesc de o bătrânica văduva de peste 80 ani din județul Botoșani pe nume
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Nu mai eram eu. Atâta știu: că plângeam cu capul pe piatră Sfanțului Mormânt, slăvind și mulțumind pentru toate. Aș fi vrut să-l iau cu mine. Nu-mi venea să mai ies din el. Dar știți cum e, te grăbesc alții să ieși afară din Sfanțul Mormânt. Și așa am ieșit privind și sărutând piatră pe care a stat îngerul. Apoi am mers la Peșteră unde este Altarul Sfintei Cruci, unde a fost găsită de către Sf. Împărăteasa Elenă. Mi-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
faci prieteni numai cei ce iubesc Adevărul. Cei ce se potrivesc - Des se întâlnesc. Să fii grabnic la auzire. Să fii zăbavnic la grăire. Ai două urechi de auzit. Ai o limbă de vorbit. Ascultarea este baza virtuții. Să te grăbești să faci binele, că nu oricând poți. Să fii tare în Credința și puternic în Nădejde Aprins de Dragoste către Dumnezeu și Cuvânt. De vei face așa, vei trece peste toate necazurile care vor veni. Să gândești bine, de-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
gândesc 27.03.2006 Oare cât trăiesc La ce ma gandesc ? De așa mă ostenesc. Am gândit vreodată eu Când mor, cu mine cât iau ? Viat-i scurtă pe pământ, Si se duc zile pe rând. Se duc și se grăbesc, Eu cu ce mă pregătesc ? Fapte bune de-as lucra, Mântuire aș lua. Sufletu-i întristat Că puțin pentru el al lucrat. Și mă îndeamnă la lucru bun Să am grijă, nu s-aman. La chinuri să nu meargă, Si
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
aceasta, pe care lumea veche nu o cunoștea și care a apărut cam o dată cu taylorismul și ca un efect al acestuia, implică faptul că o parte însemnată a timpului, deci a vieții oamenilor, nu e liberă, iar pe cealaltă se grăbesc s-o „omoare”, scop în care se inventă și proliferează pe scară din ce în ce mai mare divertismente standardizate. Paraziții sociali al căror timp e în întregime „liber” îl... „omoară” în întregime, ceea ce înseamnă în definitiv că și anulează totalmente existența (or, între
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
efectiv abandonate), ci zăcământul subteran al creației de unde-și trăgea substanța acesteia. Zăcământ subteran, dar creație el însuși, de primă instanță (uneori chiar de a doua sau chiar, cum nu o dată s-ar părea, de ultimă instanță ; Eminescu nu se grăbea cu publicarea). El avusese de la început o viziune totalizantă, o concepție rotundă și globală a operei sale, al cărei proiect l-a înțeles cel dintâi G. Călinescu după ce a parcurs materialul și a purces la „descrierea operei”, relevându-i „schema
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
potcoave pentru purici? Ai căpestre pentru muște”? La hanul jupânului era primită parcarea căruței cu obligația căruțașului să mănânce acolo și la plecare să plătească. Bunicul, după ce plătea taxele școlare, rămas fără bani, venea la han, și se făcea foarte grăbit să meargă cu căruța acolo unde „a arvunit un butoi”, pe care trebuie să-l ia repede că i l-a scos în stradă și că se întoarce cu butoiul și apoi va sta la masă că-i foarte flămând
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
întinsă către veșnicie, către infinit . „Un vis ce-și moiae aropa-n amar- astfel ai trecut de al lumii hotar”. După ce a reușit să creeze fiului său cele mai bune și mai sănătoase condiții de viață, Dinu a plecat, s-a grăbit să ajungă acolo unde s-au dus și tătica și mămina, și bunicul și bunica. Sora Netuța (Niculina), era cu doi ani mai mică decât fratele Dinu. Nici ea n-a avut parte de școlarizare. A învățat acasă să scrie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
amiază la ora 4(16). Când am venit am bătut la ușă. S-a întrebat: Cine-i. Am răspuns. Nu mi s-a răspuns nici poftim, nici pleacă. Am rămas la ușa casei mele așteptând. Am fost primit. Marta se grăbea. Avea de mers la servici, deși lunea după masă nu era servici. Citise scrisoarea. Marta un teren de contradicții. Cuvintele ei, rele, de piatră, de împrumut; ale mamei sale, fără inimă și pline numai de răutate. Însă lacrimile Martei curgeau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
realitate, totul începând în fantezie cu sfârșitul, moartea. Altă sămânță malefică în caracterul meu: a strecura în cel iubit o ambiție mortală, amintind de drama lui Shakespeare, a-i hipnotiza pe cei apropiați să facă posibil imposibilul, și cu asta grăbind vertiginos ceea ce inevitabil trebuie să se întâmple în viață. Puterea mea distructivă se manifestă subtil și nu are nici un scop. Puterea mea de cunoaștere intuitivă e atât de mare, încât mă sperie mereu faptul că nu știu nimic despre mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
moale cu angajarea la stânga, din cauza dezamăgirilor, acum, el e aproape de credința tatălui său, destul de aproape cum numai o ființă angajată politic poate să fie. Încă din prima zi am făcut o petrecere în cinstea celor doi, și Lionel s-a grăbit să-mi dăruiască, pe lângă cadouri, cinci mii de coroane suedeze, cu toate că am protestat și n-am vrut să primesc nimic. Dar el a pus mâinile lui peste ale mele, făcând cu mine un pact prin care eu mă angajam să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sau faetonul divin pe bolta cerească. Tatăl i-a explicat riscurile acestei aventuri, dar cum era plin de iubire pentru fiul său a cedat până la urmă, dându-i instrucțiunile necesare pentru a nu produce o catastrofă. Fiul era atât de grăbit să fie ca tatăl său și pasionat să conducă faetonul ceresc, încât s-a aruncat în aventura cosmică luând foc și căzând lamentabil sub ochii tatălui întristat. Nici măcar Soarele nu putea să reziste dorinței fiului iubit. Deși știa că va
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o mutră simpatică și mi-a promis că mă va avertiza când va vedea mașina lui Boon. Timpul trecea, și Boon nu venea. Deodată, patronul s-a ridicat strigând: Voilà Boon! Bine, i-am spus, mă voi duce. Patronul se grăbește încă o dată să-mi repete promisiunea de a mă acompania cu mașina la gară, după vizita la Boon. I-am mulțumit plecând. Ajung, în sfârșit, la casa lui Boon, și de data asta am fost șocat: persienele, care nu fuseseră
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unui artist care și-a desăvârșit consacrarea, ar putea constata cu ușurință adevăratele condiții în care se poate consolida o carieră. De cele mai multe ori, cei care înregistrează premature eșecuri sunt și cei care au datele native să ajungă cântăreți, dar, grăbindu-se, clachează de timpuriu din diverse motive. Aș enunța doar două cauze strâns legate între ele, și anume, că unii se dau prea ușor pe mâna unor profesori (bănuiți), care, scontând că își vor face ei un nume prin discipoli
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
eu, cu lecturi din toate evangheliile posibile. Bunicul s-a prăpădit înainte de a merge la seminar dar i-a dat mamei vie în plus ca să aibă din ce mă școli. Nu știu ce l-a făcut pe bunicul Ion Mihai să se grăbească cu plecatul, că era de felul lui calm și liniștit, dar de părere de rău s-a împotrivit parcă și iarna, c-a trebuit să-l scoată din bordei prin tunel de zăpadă și să-l poarte până-n cimitirul din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]