15,139 matches
-
mai cu suspans, se sfârșește întotdeauna glorios. Grupul tinerilor de pe strada Cireșului e alcătuit din Victor - inteligent, cult, hotărât, stăpân pe sine, tipul conducătorului; Ursu - forță, generozitate, putere de sacrificiu; Tic - ingeniozitate și neastâmpăr copilăresc; Maria - grijă echilibrată, prudență; Lucia - idealul îndepărtat de perfecțiune a frumuseții aflate în pericol ș.a.m.d. Instinctul autorului este de a-i face pe acești copii să acționeze în situații aproape arhetipale: lupta cu spionii, rătăcirea în peșteră, descoperirea unui castel bântuit de forțe malefice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
generație, ce se lăsaseră - după opinia sa - într-atât acaparați de o insignifiantă „mărturisire de sine”, încât nu mai aveau „ochi pentru prezent”, tânărul romancier ținea să se smulgă din acest climat de „apatie” printr-o mai decisă atașare la idealurile unei literaturi cu tradiție, mereu angajată, „mereu în campanie pentru viitor”. Reacție salutară, chiar dacă, în cazul său, „ruptura” se baza, în plan epic, pe o tehnică narativă nefrecventată de romanul de tip tradițional. Fapt e că obsesia „înaintașilor” și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
să scriu lucruri folositoare pentru cei care le pricep, mi s-a părut mai potrivit să mă îndrept spre adevărul concret al faptelor decăt spre simpla lor închipuire.” Contemplarea republicii romane nu se va transforma într-o ipostaziere a “statului ideal” (ca la Platon), ci dimpotrivă, atenția Secretarului florentin are mereu în vedere examenul realității așa cum este ea “și nu cum ar trebui sa fie.” În politică și în cunoaștere, ne precizează Machiavelli, este nevoie să plecăm de la ceea ce este și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului. Elitismul său e unul de extracție mitologică, Întrupat În silueta hieratică a unui cavaler nordic pierdut În cețurile septentrionale. „Nebunia” lui Drieu e transcrierea greșită a unor idealuri preluate pe cale livrescă. Om de cabinet, În fond, el fantasmează dramatic, apelând la memoria culturală a unui individ pentru care descoperirea teutonismului a echivalat cu o veritabilă găsire a Graalului. Căderea În jargonul naționalist și În excesele politice e o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Rochelle scrie jurnal abundă În mărturisiri pline de violență. El nu se sinucide pentru că, aflat Într-un moment de criză, nu mai e În stare să discearnă Între bine și rău, Între disperare și speranță. El hotărăște să moară pentru că idealul său existențial - ce poartă dublul nume fascism/comunism - nu Îi satisface ambițiile metafizice. În aceeași linie, am putea vorbi despre un romantism virulent, despre o mistică prost asimilată, obligată să funcționeze Într-un teren impropriu: cel al ideologiei ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a gândit dinainte totul, a Întors pe față și pe dos avantajele și dezavantajele de a muri de propria mână. Gratuitatea și povara metafizicului Își dau mâna În nestrămutata lui hotărâre. Născut prea târziu, Într-o lume efeminată, depravată, fără idealuri mărețe, nu-i mai rămâne decât să aștepte sosirea hunilor. Obosit, neliniștit, dezgustat, va renunța și la scris. Ultimele rânduri ale Jurnalului datează din 13 martie 1945. La idele aceleiași luni va muri. Așa cum promisese. Femeia care se visa bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
idealizată a existenței. Din perspectivă a existentului, el devine perspectivă a potențialității. Nu mai vorbește cel care este, ci disponibilitatea, posibilitatea, dezirabilitatea din el34. Asumându-și noua imagine, el pătrunde, metaforic vorbind, În stadiul oglinzii 35, identificându-se cu un ideal al sinelui. Stadiul oglinzii - nu numai pentru autorul de jurnale - este o dramă, alimentată de insuficiența puterii de anticipare. Incapabil să se proiecteze În viitor, el se plasează În prezent sau În trecutul foarte apropiat. Imaginea spațializată dobândită despre sine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
vizează dorința de comunicare. Or, paradisul comunicării se poate foarte bine realiza și printr-o simplă notație fugară, și rescriind aceeași scenă, aceeași secvență, până la deplina ei impersonalizare. Oricum ar sta lucrurile, scriitura zilnică, Înfruntarea cotidiană a timpului, rămâne un ideal. De pildă, Charles du Bos scrie de mai multe ori pe zi, notând ora, minutele și locul. La fel, Amiel. Cât privește datarea, ea este indispensabilă. Data marchează, desigur, inserția În timp, o modalitate practică și, de ce nu, comodă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
70. Oricâți cititori ar avea În vedere, de la unul singur - autorul Însuși -, ca În atâtea cazuri, sau trei-patru, cum pretinde Stendhal ori, pur și simplu, un public larg, jurnalul intim e dominat de clauza secretului 71. Tendință facilitată și de idealul fragmentarismului: suprema condensare. O reducere nu a sensului, ci a formei. Aceasta este și una din rațiunile pentru care jurnalul intim nu este preocupat de stil. Dacă nu admitem că stilul său e Însăși absența stilului - o tehnică a omisiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spre noi depline împliniri, prin modernitatea gândirii și a creației sale. Prin dragostea fierbinte pentru popor și natură el s-a identificat cu nevoile și aspirațiile neamului punându-și „arta cuvântului” ca simbol de luptă și jertfă în slujba marilor idealuri sociale și naționale. Crezul său estetic, de poet militant de pe poziția conștientă a unui romantism activ, protestatar și întrucâtva a unui clasicism, l-a ridicat pe culmea strălucirii și originalității sale, alături de alți titani ai artei românești (muzică, sculptură), înscriindu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sigură despre suflet). * Ideea cosmologică. Anotimpul și universul material, ca fundament al întregii naturi. Rațiunea este cea care rezolvă teza și antiteza provocate tot de ea, osândită pururi a oscila între afirmații și negații deopotrivă de tari și de vulnerabile. * Idealul transcendental. Teologia rațională vine în sprijinul existenței lui Dumnezeu - argumentul antologic, cosmologic al lumii, care nu poate fi decât Dumnezeu creator și atotputernic. Kant obiectează că principiul cauzalității se aplică înăuntrul lucrurilor, nu la lumea în întregul ei, la totalitatea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
simple ipoteze, păstrează încă o valoare în sistemul cunoștințelor noastre: ele sunt teme, principii regulative ale cunoștințelor, care ne îndeamnă să nu ne oprim la rezultatele zise „definitive” în pătrunderea universului, ci să cercetăm tot mai departe, mai adânc, urmărind idealul, peste putință de atins de om, al unei cunoștințe definitive și absolute a universului. Dacă nu putem cunoaște ideea universală, morala cere ca cel puțin să credem în ele. Fapta morală, împlinirea datoriei, reclamă, postulează un suflet nemuritor și liber
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
bine ca și prin acțiune. Dar nu este de ajuns să contempli numai frumusețea mării, a munților, a marilor capodopere ale artiștilor, ale poeților și filosofilor, ci trebuie să te apleci și asupra propriului tău cuget pentru a atinge un ideal moral, pentru a găsi lumina sufletului tău, pentru a ajunge la substratul invizibil al acestei lumi. Unificarea activităților conștiinței duce la o mai mare armonie a funcțiilor viscerale și nervoase. S-a observat că în grupurile sociale în care sunt
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
englezul despre români (1908), ar fi aproape un tratat de imagologie avant la lettre. Eseurile din Doctrina vieții unui... nebun (1912), precum și cele din Teoria supremației (1912), pentru care este propus la Premiul „Adamachi” al Academiei Române, Beția morții (1912) sau Ideal și anarchie (1912) - scrise parcă din același suflu - mărturisesc ambiția autorului de a trasa coordonatele unui sistem filosofic propriu, în ciuda numeroaselor naivități pe care le conțin. În 1915 este admis în Societatea Scriitorilor Români. Încearcă să se afirme, fără prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
de la aceste criterii, cărora le putem adăuga și altele, o tipologie generală a mincinosului poate fi definită în funcție de [Gorgos, 1989:433]: • factorii de personalitate: intelectuali (inteligență, flexibilitate, fluiditate, creativitate etc.); dinamic-energetici (temperament, afectivitate, motivație); proiectivi (trebuințe, tendințe, dorințe, aspirații, scopuri, idealuri); efectori / instrumentali (memorie, deprinderi, priceperi, capacitate, aptitudini); relaționali (caracter, legături interpersonale); etc. • factori de natură bio-psiho-socială: constituție biologică (stare de sănătate sau de boală), vîrstă, sex; constituție psihică (echilibrat/dezechilibrat, introvertit/extrovertit etc.); grup cultural (primitiv/modern, religios/nereligios, cult
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mincinoase ale căror nume mai zac și astăzi în dosare încă nedezvăluite. • Cultul confesiunii este direct legat de imperativul purității, fiind o consecință a acestuia. În societățile totalitare de tip religios, confesiunea este stimulată pentru că apropie enoriașul de rînd de idealul "divinității umane" venerate. În regimurile totalitare antireligioase, imposibilitatea mărturisirii generează traume interioare, conștiințe ale păcatului amplificate de conflictele exterioare pe care cultul puterii le stimulează prin inventarea unor fictive motive de vină. • Știința sacră se străduiește să creeze o aură
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lucru pe care-l avem. Ar fi bine să facem economie. (Twain 1897:89) Cerința de a spune "adevărul, întreg adevărul și nimic altceva decît adevărul" a fost luată în rîs de către Steiner (1975:220) care a considerat-o "un ideal fictiv al tribunalelor sau al seminarului de logică". Într-adevăr, deși obligativitatea de a fi sincer pare extrem de importantă, minciunile prin omisiune sînt privite cu mai multă îndulgență decît cele propriu-zise; de asemenea, ele oferă adversarului mai puține posibilități de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
iluzii la un segment al societății, spre deosebire de teologul Reinhold Niebuhr (1932:221), care a adoptat, la un moment dat, o atitudine declarat elitistă, aformînd că proletariatul avea nevoie de "iluzii necesare" care să-l ajute să-și păstreze încrederea în idealurile revoluționare. Aceasta poate fi considerată o versiune modernă a "minciunii nobile" a lui Platon, minciunile fiind generate nu numai de elita aflată la putere, ci și de inteligentsia revoluționară care încearcă să o răstoarne. Minciunile "nobile", în special acelea spuse
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cartea sa, intitulată Contingență, ironie și solidaritate (1998), insistă asupra caracterului contingent al unei comunități liberale, "privând" astfel liberalismul de elementele sale filosofico-istorice, precum și de acele fundamente universale originate în modernitate: "O societate liberală scrie Rorty este aceea ale cărei idealuri pot fi atinse mai degrabă prin persuasiune decât prin forță, prin reformă mai degrabă decât prin revoluție, printr-o manifestare liberă și deschisă a dezbaterilor verbale și a altor practici și prin sugerarea unor noi practici. În pofida acestor noi orientări
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
după capacități, fiecăruia după nevoi. Desigur, Marx însuși nu și-a imaginat niciodată ce avea să însemne încercarea de aplicare a acestor idei. Apariția totalitarimului comunist, a dictaturii și cultului personalității, a fenomenului concentraționar, păreau a fi foarte departe de idealurile formal nobile ale socialismului revoluționar marxist. Cel de-al treilea curent ideologic este socialismul marxist-leninist, cunoscut și sub denumirea de comunism, ce reprezintă forma de aplicare a principiilor socialismului revoluționar, momentul apariției sale fiind cel al Revoluției din 1917, când
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
politicii moderne, care aduc grupuri mari de oameni în situația de a fi vulnerabile și fără putere în fața unor forțe politice și sociale periculoase și deseori violente"27. Elementele ideologiei comuniste, redate sistematic în opera lui Karl Marx, anunțau niște idealuri care promiteau instaurarea unei societăți paradisiace în realitatea mundană. Termenul de comunism trimite atât la contribuția și distribuția realizate conform unui principiu echitabil, cât și la ideea de comunitate: "Comunismul ideal ar aduce nu numai sfârșitul avuției private și al
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Iași, 1998. ARBLASTER, Anthony, 1996, Democrația, Editura Du Style, București. ARENDT, Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, București, 1994. ARON, Raymond, Lupta de clasă. Noi prelegeri despre societățile industriale, Editura Polirom, Iași, 1999. BALL, Terence, DAGGER, Richard, Ideologii politice și idealul democratic, Editura Polirom, Iași, 2000. BECHMANN, Gotthard, GOROKHOV, Vitaly, STEHR, Nico, The Social Integration of Science. Institutional and Epistemological Aspects of the Transformation of Knowledge in Modern Society, Berlin: Edition Sigma, 2009. BERGER, Peter L., LUCKMANN, Thomas, Construirea socială a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Paris, 1968), p. 226. 8 Giovanni Sartori, Teoria democrației reinterpretată (Editura Polirom, Iași, 1999), p. 183. 9 Idem. 10 Jacqueline Russ, Les théories du pouvoir (Librairie Générale Française, Paris, 1994), p. 120. 11 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice și idealul democratic (Editura Polirom, Iași, 2000), p. 189. 12 Giovanni Sartori, op. cit., p. 189 13 Terence Ball, Richard Dagger, op. cit., p. 189. 14 Petre Andrei, Sociologia revoluției (Editura Polirom, Iași, 1998), pp. 165-166. 15 Idem, p. 183. 16 Giovanni Sartori, op. cit
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
32 Ibidem, pp. 103-104. 33 Françoise Thom, Sfârșiturile comunismului (Editura Polirom, Iași, 1996), p. 17. 34 Pentru a aprofundare a ideologiilor post-contemporane, considerate a fi ideologiile secolului al XXI-lea, a se vedea Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice și idealul democratic (Editura Polirom, Iași, 2000), precum și studiile referitoare la ecologism și feminism reunite în volumul coordonat de Alina Mungiu-Pippidi, Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Editura Polirom, Iași, 1998. 35 Terence Ball, Richard Dagger, op. cit., p. 209. 36 Mihaela
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
repaus”, CL, 1902, 7; Chendi, Foiletoane, 116-121; Iosif Blaga, Directorul Virgil Onițiu. Sufletul și activitatea lui, Brașov, 1916; Axente Banciu, Virgil Onițiu, Brașov, 1926; Breazu, Studii, I, 245-246; Horia Teculescu, V. Onițiu, un educator, deschizător de suflete și ziditor de idealuri, pref. I. Bratu, București, 1937; Ioan Chiorean, Ladislau Kocziány, Valeriu Nițu, Grigore Ploeșteanu, Profiluri mureșene, Târgu Mureș, 1971, 233-243; Dicț. lit. 1900, 646-647; Ion Drăgotoiu, Limbă și simțire românească la Virgil Onițiu, TR, 1993, 22; Dicț. scriit. rom., III, 532-533
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]